Blocarea statului: Pe cine va cădea măgăreața?

29/08/2019

Klaus Iohannis respinge integral remanierea propusa de Viorica Dancila

Romania momentului este intr-o tripla criza politica. Exista o criza a presedintiei (1), care a refuzat remanierea guvernului. Acest refuz, determinat de incapacitatea presedintelui Klaus Iohannis de a intelege parametrii si functionarea statalitatii, se afla la originea fisiunii de instabilitate a puterilor si institutiilor statului. El, refuzul, poate fi ca acea bataie de aripa de fluture, din teoria “Efectul fluture” (Edward Norton Lorenzo, 1960) care poate produce schimbari dramatice, inclusiv haos, in functionarea unui sistem fizic determinist, sensibil la variatii, chiar infinitezimale, ale conditiilor si relatiilor sale de existenta. Statul este un astfel de sistem fizic si relational. Iohannis ar trebui sa le aiba cu fizica sistemelor, cel putin, este doar profesor de fizica. Teoria si dreptul statului sunt mai speciale, mai complicate.

Exista o criza a guvernului (2), care a devenit minoritar, in urma plecarii ALDE din coalitia cu PSD. Exista o criza a parlamentului (3), care nu mai poate crea o alta majoritate, fara PSD. Desi, teoretic ar fi posibil, insa aliantele care s-au facut pentru alegerile prezidentiale divizeaza opozitia in tot atatea tabere, in care niciuna nu vrea, ca printr-o mutare gresita, sa-i acorde vreun avantaj celeilalte. Culmea e ca doar PSD si PNL nu au aliante, dar primul este respins explicit, cel de-al doilea prin logica concurentiala, de campanie electorala. Partidele din opozitie se mai confrunta si cu problema de a evita capcana asumarii unei guvernari de tranzitie. Cel care va da premierul si va forma guvernul de tranzitie se va confrunta cu riscul autoexcluderii sanselor de castig in alegerile parlamentare, oricand acestea ar avea loc. El ar risca preluarea implicita a pasivului guvernului PSD si, explicita, a criticilor la adresa guvernarii de tranzitie, care inevitabil vor urma, prin ascutirea concurentei electorale.

Deocamdata, magareata cade pe PSD, ca in jocul interactiv sau expresia “pe cine cade magareata?”, prin care cineva are de suportat o neplacere, o acuzație, o pedeapsă etc. fără a fi vinovat. Din multe puncte de vedere, PSD este nevinovat, el si-a facut datoria fata de electorat, neabatandu-se de la programul de guvernare, cu care a fost mandatat. Mai mult, guvernarea PSD este confruntata cu o subversiune incalificabila si inacceptabila din partea presedintelui Klaus Iohannis, care prin respingerea remanierii incearca sa o puna intr-o dificultate din ce in ce mai mare, ca aceasta sa se prabuseasca sub povara de a duce ministerele ramase de la ALDE cu o schema de guvern incompleta, prin cumul de catre ministrii social-democrati. Parerea mea este ca la acest razboi politic va fi un reveres neplacut pentru opozitie, ca guvernul PSD sa intre in istorie ca unul eroic, dedicat social si national, iar premierul Viorica Dancila sa devina o eroina ca Ioana d’Arc sau Ana Ipatescu.  

Incerc sa inteleg de ce Klaus Iohannis nu asteapta motiunea de cenzura, initiata de PNL, si ii cere premierului să declanșeze procedura pentru „o nouă confirmare în Parlament”. Constitutional, doar motiunea de cenzura poate duce la caderea unui guvern. Probabil, exista diverse matematici ale votului pe motiune, cunoscute la  Cotroceni, care pot da si un alt rezultat. In fond, PSD are multi fosti membri care pe o secventa foarte scurta si de ultima instanta ar putea sa sustina guvernul Dancila, numai pentru a nu iesi castigatoare cartea PNL-Iohannis. Cred ca cerinta presedintelui este o tactica de a nu expune PNL. Expunand PNL, a carui motiune s-ar putea “accidental” sa nu treaca, Iohannis s-ar expune pe sine.

Daca toti fug de un guvern de tranzitie, sugerat de Iohannis, solutia convenabila, mai putin pentru PNL si Iohannis, ar fi ca guvernul Dancila sa ramana in functie pana la alegerile parlamentare, care se anunta sa fie anticipate. Dar se pare ca presedintele agreeaza doar un guvern PSD cazut la motiune, care sa conduca tara pana la alegeri. Se vrea deci o victima, un tap ispasitor, pentru input-ul “efect de fluture” pe care Iohannis l-a dat prin respingerea “integrala” a remanierii. Mi-am amintit de filmul “Atunci i-am condamnat pe toti la moarte”, al geniului cinematografic si regizoral al lui Sergiu Nicolaescu, cand cinismul si ipocrizia conducatorilor unei comunitati rurale l-au convins pe “nebunul satului” sa ia asupra sa vina pentru uciderea unui ofiter german, pentru care nemtii cereau vinovatul ca sa-l execute, altfel urmau represalii, care puneau in pericol viata notabilitatilor satului. Nu ca PSD ar fi un “Ipu”, dar cred ca acesta ar trebui “rugat” sa ramana la guvernare, pentru a salva opozitia de la o proasta expunere intr-un guvern de tranzitie. In schimb, PSD ar putea avea propriile pretentii, ca parlamentarele sa fie sincrone cu prezidentialele, iar pentru sustinerea lui Mircea Diaconu, candidatul ProRomania-Alde, acesta sa se inscrie simbolic in PSD, in ultima zi de campanie pentru turul I, urmand, evident, sa-si dea demisia de neutralitate dupa turul II, daca va deveni presedinte.  


No Deal Brexit, crima de inalta tradare, savarsita impotriva UK: Prin suspendarea Parlamentului, premierul britanic Boris Johnson (2019) risca o soarta potrivnica, “asemanatoare” celei a regelui Carol I al Angliei (1625-1649)

29/08/2019

Suspendarea parlamentului britanic de catre premierul Boris Johnson pana pe 14 octombrie, pentru a-l impiedica sa-i blocheze planurile de Brexit, este o surpriza destul de urata din punctele de vedere ale democratiei si separatiei puterilor. Este ca si cand ai descoperi ca fata, purtand sa zicem numele de Democracy, de care erai indragostit ca de o frumoasa zana, este o vrajitoare hada si rea, care te-a amagit, prin farmece sa le zicem de PR.

Un No Deal Brexit este o crima de inalta tradare a poporului britanic si a Regatului Unit. In istoria Marii Britanii a mai existat un episod similar, de conflict antagonic intre puterea absoluta a regelui Carol I al Angliei (1625-1649) si puterea democrata a parlamentului. Esenta acestui conflict era de natura politica interna, vizand tendintele absolutiste, mai ales modul de a impune taxe fara “aprobare” (si ne putem da seama, comparand cu zilele noastre, cine erau cei care vroiau taxe cat mai mici sau chiar deloc!) si religioasa, Carol I al Angliei fiind acuzat că ar favoriza catolicismul și s-ar opune reformei Bisericii Anglicane (aceiasi insulari alergici la taxe erau si dusmani ai catolicismului de pe continent!).

Carol I al Angliei/ Wikipedia

Regele a dizolvat parlamentul (1629), un act ostil si discretionar cam ca suspendarea legislativului pe care a facut-o prim-ministrul Johnson (2019), dar parlamentarii au reactionat armat si s-a declansat razboiul civil englez. Impotriva regelui s-au ridicat forțele Parlamentului, potrivnice absolutismului carlist, si cele ale Puritanilor, ostili politicii religioase a monarhului. Lucrurile s-au terminat urat de tot pentru Carol I al Angliei, a fost infrant, prins, judecat pentru inalta tradare a poporului englez, condamnat la moarte si executat, la 30 ianuarie 1649.

In toata intriga care a dus la decapitarea lui Carol I al Angliei se pare ca rolul determinant l-au jucat banii, cu care au fost corupti atat aliatii sai scotieni, care pentru o suma uriasa l-au predat in mainile dusmanilor sai englezi, cat si colonelul Oliver Cromwell, capul revolutiei si detronatorul regelui. Desi majoritatea parlamentara era favorabila ramanerii in viata a regelui, Cromwell si-a instalat soldatii pe treptele parlamentului, cand parlamentul i-a dezbatut soarta, pentru a nu permite accesul monarhistilor in incinta. Astfel, condamnarea la moarte a lui Carol I al Angliei a fost votata doar de dusmanii sai. Constientizand rolul capital pe care l-a jucat coruptia in moartea sa, ultimele  cuvinte ale lui Carol I al Angliei au fost „Trec de la o lume coruptibilă la una incoruptibilă, unde e pace, toată pacea posibilă”, dupa care calaul i-a retezat capul dintr-o  singura lovitura.

Actul unilateral al premierului Boris Johnson de a suspenda si obstructiona parlamentul are inca doua similitudini cu conflictul dintre puterea executiva monarhica si puterea legislativa din razboiul civil englez. Una este coruptia, Johnsond fiind cel mai probabil corupt pentru a scoate UK din UE. La intrebarea “cine e corupatorul?” raspunsul e “Donald Trump”. Presedintele SUA a declarat, la scurt timp dupa suspendarea parlamentului, ca Boris Johnson va dovedi că este un ”mare” prim-ministru. Interesant este ca rolul “regimentului” lui Oliver Cromwell, care a blocat parlamentul, a fost jucat, de aceasta data, chiar de regina Elisabeta II, care a fost de acord cu suspendarea institutiei legislative, decisa de premierul Johnson. A doua similitudine tine de tradarea poporului britanic de catre premierul Boris Johnson, o data prin faptul ca, potrivit unui sondaj, puţini britanici susţin suspendarea parlamentului înainte de Brexit, a doua oara, potentiala, prin intentia unui No Deal Brexit.

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/08/28/putini-britanici-sustin-suspendarea-parlamentului-inainte-de-brexit-sondaj–361276

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/08/28/marea-britanie-suspendarea-parlamentului-pana-la-14-octombrie-un-scandal-constitutional-avertizeaza-presedintele-camerei-comunelor–361072

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/08/28/marea-britanie-liderii-partidelor-de-opozitie-i-au-scris-reginei-elisabeta-pentru-a-denunta-intentiile-premierului–361173

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/08/28/marea-britanie-regina-elisabeta-a-ii-a-a-aprobat-suspendarea-parlamentului-britanic–361213