Blocarea statului: Pe cine va cădea măgăreața?

Klaus Iohannis respinge integral remanierea propusa de Viorica Dancila

Romania momentului este intr-o tripla criza politica. Exista o criza a presedintiei (1), care a refuzat remanierea guvernului. Acest refuz, determinat de incapacitatea presedintelui Klaus Iohannis de a intelege parametrii si functionarea statalitatii, se afla la originea fisiunii de instabilitate a puterilor si institutiilor statului. El, refuzul, poate fi ca acea bataie de aripa de fluture, din teoria “Efectul fluture” (Edward Norton Lorenzo, 1960) care poate produce schimbari dramatice, inclusiv haos, in functionarea unui sistem fizic determinist, sensibil la variatii, chiar infinitezimale, ale conditiilor si relatiilor sale de existenta. Statul este un astfel de sistem fizic si relational. Iohannis ar trebui sa le aiba cu fizica sistemelor, cel putin, este doar profesor de fizica. Teoria si dreptul statului sunt mai speciale, mai complicate.

Exista o criza a guvernului (2), care a devenit minoritar, in urma plecarii ALDE din coalitia cu PSD. Exista o criza a parlamentului (3), care nu mai poate crea o alta majoritate, fara PSD. Desi, teoretic ar fi posibil, insa aliantele care s-au facut pentru alegerile prezidentiale divizeaza opozitia in tot atatea tabere, in care niciuna nu vrea, ca printr-o mutare gresita, sa-i acorde vreun avantaj celeilalte. Culmea e ca doar PSD si PNL nu au aliante, dar primul este respins explicit, cel de-al doilea prin logica concurentiala, de campanie electorala. Partidele din opozitie se mai confrunta si cu problema de a evita capcana asumarii unei guvernari de tranzitie. Cel care va da premierul si va forma guvernul de tranzitie se va confrunta cu riscul autoexcluderii sanselor de castig in alegerile parlamentare, oricand acestea ar avea loc. El ar risca preluarea implicita a pasivului guvernului PSD si, explicita, a criticilor la adresa guvernarii de tranzitie, care inevitabil vor urma, prin ascutirea concurentei electorale.

Deocamdata, magareata cade pe PSD, ca in jocul interactiv sau expresia “pe cine cade magareata?”, prin care cineva are de suportat o neplacere, o acuzație, o pedeapsă etc. fără a fi vinovat. Din multe puncte de vedere, PSD este nevinovat, el si-a facut datoria fata de electorat, neabatandu-se de la programul de guvernare, cu care a fost mandatat. Mai mult, guvernarea PSD este confruntata cu o subversiune incalificabila si inacceptabila din partea presedintelui Klaus Iohannis, care prin respingerea remanierii incearca sa o puna intr-o dificultate din ce in ce mai mare, ca aceasta sa se prabuseasca sub povara de a duce ministerele ramase de la ALDE cu o schema de guvern incompleta, prin cumul de catre ministrii social-democrati. Parerea mea este ca la acest razboi politic va fi un reveres neplacut pentru opozitie, ca guvernul PSD sa intre in istorie ca unul eroic, dedicat social si national, iar premierul Viorica Dancila sa devina o eroina ca Ioana d’Arc sau Ana Ipatescu.  

Incerc sa inteleg de ce Klaus Iohannis nu asteapta motiunea de cenzura, initiata de PNL, si ii cere premierului să declanșeze procedura pentru „o nouă confirmare în Parlament”. Constitutional, doar motiunea de cenzura poate duce la caderea unui guvern. Probabil, exista diverse matematici ale votului pe motiune, cunoscute la  Cotroceni, care pot da si un alt rezultat. In fond, PSD are multi fosti membri care pe o secventa foarte scurta si de ultima instanta ar putea sa sustina guvernul Dancila, numai pentru a nu iesi castigatoare cartea PNL-Iohannis. Cred ca cerinta presedintelui este o tactica de a nu expune PNL. Expunand PNL, a carui motiune s-ar putea “accidental” sa nu treaca, Iohannis s-ar expune pe sine.

Daca toti fug de un guvern de tranzitie, sugerat de Iohannis, solutia convenabila, mai putin pentru PNL si Iohannis, ar fi ca guvernul Dancila sa ramana in functie pana la alegerile parlamentare, care se anunta sa fie anticipate. Dar se pare ca presedintele agreeaza doar un guvern PSD cazut la motiune, care sa conduca tara pana la alegeri. Se vrea deci o victima, un tap ispasitor, pentru input-ul “efect de fluture” pe care Iohannis l-a dat prin respingerea “integrala” a remanierii. Mi-am amintit de filmul “Atunci i-am condamnat pe toti la moarte”, al geniului cinematografic si regizoral al lui Sergiu Nicolaescu, cand cinismul si ipocrizia conducatorilor unei comunitati rurale l-au convins pe “nebunul satului” sa ia asupra sa vina pentru uciderea unui ofiter german, pentru care nemtii cereau vinovatul ca sa-l execute, altfel urmau represalii, care puneau in pericol viata notabilitatilor satului. Nu ca PSD ar fi un “Ipu”, dar cred ca acesta ar trebui “rugat” sa ramana la guvernare, pentru a salva opozitia de la o proasta expunere intr-un guvern de tranzitie. In schimb, PSD ar putea avea propriile pretentii, ca parlamentarele sa fie sincrone cu prezidentialele, iar pentru sustinerea lui Mircea Diaconu, candidatul ProRomania-Alde, acesta sa se inscrie simbolic in PSD, in ultima zi de campanie pentru turul I, urmand, evident, sa-si dea demisia de neutralitate dupa turul II, daca va deveni presedinte.