“Guvernul cel Lung”/”Mandatul cel Scurt”: Boris Johnson crede ca prin alegeri parlamentare anticipate „va rupe pielea” laburistilor, cand de fapt perdantii vor fi conservatorii (si, automat, guvernul)

03/09/2019

Boris Johnson/ Foto: Wikimedia Commons

Arareori mi-a fost dat sa vad la un premier o mai mare lipsa de luciditate ca la cel britanic. Acesta din urma se afla in conflict deschis cu parlamentul pe tema Brexitului fara acord, care este foarte probabil.

La promisiunea lui Boris Johnson ca Brexitul va fi pe 31 octombrie in orice circumstante, legislatorii vor incerca, marti, sa dea o lege prin care sa-i blocheze recursul la varianta fara acord.

In replica, Boris Johnson ii  ameninta pe legislatori cu alegeri parlamentare anticipate, pe care le-ar putea convoca pe 14 octombrie. Premierul are o inexplicabila perceptie eronata. El crede ca prin alegeri anticipate “va rupe pielea” laburistilor, cand de fapt perdantii vor fi conservatorii si, automat, premierul. In ciuda gravelor greseli strategice pe care le-a comis prin Brexit, conservatorii s-au cramponat de guvernare prin cele mai nedemocratice metode, un record care ar putea intra in istorie drept “Guvernul cel Lung”. In schimb, mandatul de premier al lui Boris Johnson are toate sansele sa ramana ca “Mandatul cel Scurt”, dupa anticipate.  

Parlamentul britanic/ Foto: Wikimedia Commons


Ajunge! Exercitiul Alternantei: Marea Rocada

03/09/2019

Cred ca doctrina ProRomania este continuta in denumirea partidului. Discursul actual al liderului Victor Ponta poate fi incadrat intr-o autocritica segmentata a stangii. Segmentarea criticii interne se refera la partea „traditionala” a stangii. De fapt, neeufemistic spus, critica care vine din partea noii generatii de lideri ai stangii tinteste zona amortita, aproape crepusculara a esichierului acesteia. Toti stim ca stanga politica are nevoie de modernizare, iar aceasta incepe cu critica interna. Nu se poate altfel. Asa cum fara dizidenta nu ar fi fost posibila abandonarea anchilozarii ideologice si sistemice a trecutei oranduiri, care ne-a fost impusa aproape o jumatate de secol, cu costuri exorbitante, nu vorbesc de cele pentru lideri, ci de cele pentru tara si popor.

Cred ca este riscant, mai ales cand te afli pe perioade lungi la putere si in care se produc inevitabile schimbari, sa te tii cu dintii de o doctrina sau ideologie care, la un moment dat, poate intra in contradictie cu posibilitatile si cu realitatea. O ideologie care pacatuieste prin fundamentalism nu are spatiu de manevra. Ori, politica este, printre altele, si o arta a flexibilitatii. Si nu este o teorie seaca, ci un exercitiu practic de inteligenta, care te fereste de a intra in locuri stramte si te scuteste de multe necazuri si greutati, unele de nedepasit. In cazul sistemelor politice democratice, flexibilitatea vine din pluripartidism, o data, si, a doua oara si cea mai importanta sursa, din alternanta stanga-dreapta la guvernare, inclusiv la presedintie acolo unde seful guvernului nu este si seful statului. Traim un astfel de moment strategic, al necesitatii neiertatoare a Marii Rocade, intre stanga si dreapta, la cei doi poli ai puterii executive. Nu vreau sa numesc si sa critic partea „traditionala” a stangii, ar fi neinspirate in preajma unei mari batalii. Oportunitate si timp suficient vor fi dupa prezidentiale.

As mai remarca un aspect, revizuirea Constitutiei pe care o reclama seful PNL Ludovic Orban nu mi se pare motivata, din cel putin trei puncte de vedere. Primul, ca cea actuala (1991/2003) a fost verificata in relatiile cu occidentalii si minoritatile, rezistand tuturor probelor. Al doilea, ca nu am operat schimbari de orientare geopolitica. Ele nu sunt excluse, in sensul depasirii rupturii Vest-Est, cum ar fi normal, iar daca vor avea loc vor fi reflectate constitutional corespunzator. Al treilea, ca aceleasi reguli ar merita sa fie aplicate si in caz de dubla alternanta, mentionata, pentru a demonstra ca nu Constitutia este de vina, ci reaua vointa politicianista, care o aplica, distorsioneaza si interpreteaza discretionar.