Ultima solutie pentru revenirea Romaniei politice la normalitate: Demiterea electorala a presedintelui crizator politic si blocator al statului, Klaus Iohannis

13/09/2019

Nu incape nicio indoiala ca este imposibila coabitarea dintre un presedinte auster, de dreapta, si un guvern social, de stanga. Riscurile vor fi si mai grave, cu impact devastator asupra bunastarii romanilor, daca viitorul presedinte si viitorul guvern vor fi de dreapta. Vor primi unda verde statul minimal, doctrina neo/liberala prin care vor fi atacate numarul, structura si veniturile bugetarilor – coloana vertebrala a oricarui stat – si politicile de austeritate sociala, emanate de ideologiile de dreapta, neoliberale, liberale si populare, prin care, cu taieri, inghetari, neindexari etc., vor fi tintite salariile si pensiile majoritatii covarsitoare a populatiei, cat si toate celelalte alocatii sociale (pentru copii, bolnavi, someri, educatie, sanatate etc.).

Presedintele Klaus Iohannis si-a inceput campania electorala pentru al doilea mandat prin atacuri primitive asupra Guvernului Dancila, pe remaniere, restructurare si cu motiunea de cenzura, initiata de partidul prezidential, PNL, care va fi depusa pe 23 septembrie. Aceste atacuri de campanie ale presedintelui in exercitiu, provocator de crize politice si blocator al statului, sunt atat de scandaloase si de fara precedent incat vor fi “demne” de Guinness World Records. Klaus Iohannis va fi presedinte si in timpul alegerilor prezidentiale din 10 si 24 noiembrie, pana la investirea oficiala a noului presedinte ales, care spera sa fie tot el, prin sabotari si depunctari murdare ale candidatului PSD, Viorica Dancila, reprezentanta a unei mari parti a societatii, cu deosebire a statului social, in sens larg, si a statului institutional, in sens restrans.

Ce-i de facut? Unica sansa de revenire a Romaniei la normalitate va fi demiterea electorala a presedintelui provocator de crize si blocaje. Ce va insemna acest lucru? Campania electorala a PSD in alegerile prezidentiale va trebui sa contina, pe langa campania pozitiva de continuare a programului social si economic traditional, foarte bine aspectat si implementat de Guvernul Dancila, si o campanie negativa, cu care sa fie tintit necrutator presedintele crizator si blocator. Scopul si efectele calculate ale acestei contracampanii vor trebui sa fie nealegerea lui Klaus Iohannis pentru un nou mandat. Termenul de “demitere” electorala are o forta mai sanctionatorie si reparatorie decat cel de nealegere sau neinnoire a increderii care i-a fost data in 2014, si de care si-a batut joc in cel mai cinic mod posibil, fara ca electoratul sa aiba posibilitatea sa i-o retraga. In acelasi timp, terminologia de contracampanie privind “demiterea electorala” da electoratului un sentiment de incredere in propriile puteri si reabiliteaza ideea de suveranitate a vointei electorale a poporului. In mai putin de doua luni, Klaus Iohannis poate fi demis de la Cotroceni de catre alegatori. Romani, luati-va increderea si puterea inapoi! Votati demiterea lui Klaus Werner Iohannis! 


Summit Juncker-Johnson, Luxemburg: Premierul iliberal britanic, tentativa de a renegocia fulger acordul Brexit (gestat trei ani de la referendum!)

13/09/2019

Boris Johnson/ Foto: Wikimedia Commons

O data cu inscaunarea ca premier a conservatorului Boris Johnson, democratia iliberala a explodat in Regatul Unit. Exercitiul sau abrupt si unilateral de prim-ministru a atras ca un magnet toate caracteristicile democratiei iliberale (Fareed Zakaria, 1997). Conceptul occidental de democratie iliberala a aparut ca o incercare aroganta de a diferentia noile democratii din Est de democratiile vechi din Vest. Dar iliberalismul, un construct deficitar si tendentios, rezervat initial Estului, a irumpt si in Vest, prin regimurile trumpist si brexitist, in timp ce in Est s-a reconfigurat mai adaptat.

Democrația iliberală, numită și democrație parțială, democrație de intensitate scăzută, democrație goală, regim hibrid sau democratie ghidată, este un sistem de guvernare în care, deși au loc alegeri, cetățenilor doar li se smulg voturile de legitimare, fara ca interesele, influenta si controlul lor asupra guvernarii sa se impuna in mod real, din cauza lipsei libertatilor politice. Conceptul lui Zakaria este lacunar si deviant, el reduce iliberalismul la absenta libertatilor civile, cand pe fond este vorba de lipsa libertatilor politice, care sunt garante si ale celor civile. In regimul illiberal in care premierul Johnson a scufundat UK, cele mai inalte varfuri de iliberalism, neegalate in Vest sau Est, sunt suspendarea parlamentului, respingerea alegerilor anticipate si a unui al doilea referendum privind Brexit.  

Suspendarea Parlamentului este cea mai mare rusine a democratiei. Puterea colegiala cea mai importanta a statului si a democratiei a fost suspendata de catre un individ, mai despotic decat orice autocrat. Nu are importanta nicio sursa de drept constitutional invocata pentru acest abuz samavolnic. De fapt, UK nici nu are Constitutie, ci doar un amalgam de legi, datand de la Adam si Eva, ca nici ei nu le mai tin socoteala, acestea exprimand interesele momentului ale minoritatii dominante. Problema suspendarii Legislativului se pune in termenii democratiei, un om este doar un om, fie el si premier, pe cand Parlamentul este reprezentantul ales al Natiunii, fanionul Democratiei.

Premierul britanic Boris Johnson va exersa un nou act de iliberalism, luni, cand se va intalni cu președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, la Luxemburg, pentru a renegocia fulger acordul Theresa May de Brexit. Pentru a percepe clar absurdul si ridicolul, sa rememoram ca, pentru  a se naste, acestui acord i-au trebuit nu mai putin de trei ani de gestatie de la referendum! “Renegocierea – fulger” este o contradictie in termeni, “fulger” este numai unilateralismul.

Iesirea MB din UE “fara acord” – care in realitate exista, este cel mai bun posibil si il asteapta sa-l contrasemneze la Bruxelles, nu la Luxemburg, locul de retragere la pensie a lui Juncker – va lovi cel mai puternic in interesele populatiei britanice. Boris Johnson ii lipseste pe britanici de libertatile politice privind un al doilea referendum pe tema Brexit si de posibilitatea ca alegatorii sa retraga Partidului Conservator si Guvernului sau increderea electorala, prin alegeri anticipate. Interzicerea celor doua libertati politice poporului britanic este sinonima cu cel mai dur iliberalism.