Eternitatea ciclurilor cosmice: Si totusi,vine toamna… – Tatiana Stepa si Adrian Paunescu

15/09/2019

Ghitza, ma surprinde sincronicitatea ta cu alternanta. Cu atat mai mult cu cat relatia sincronicitate-alternitate e una absconsa. Ai un nebanuit simt acut al timpului cosmic. Fara indoiala. Din sugerarile tale, cuget ca mai degraba suntem timp decat spatiu.

Am tot repetat: Si totusi, vine toamna/ Si, vai!, suntem batrani/ Mi-a tot staruit in minte lirismul vocii, cu un inceput de lacrima in final, si sublinierile grave ale poetului.

Cu toatea astea, gandesc ca suntem nemuritori. Trecem doar prin niste metamorfoze ciclice, a caror esenta insa este infinitul. Necuprinsul. Nelimitatul. Eternitatea.

Si stii de ce? Daca numai istoricitatea inseamna durata, adica finitudine, iar conservarea energiei, din care si noi suntem o farama, inseamna doar transformarea dintr-o forma in alta, fara pierderi si castiguri, adica infinit, nu are cum ca noi sa ramanem in afara infinitului.

Marturisesc, cred intr-o alta viata – nu neaparat prin reincarnare, poate sub o alta forma de energie, intr-o alta lume -, si in predestinare. Multumesc, Tatiana. Multumesc, Adrian. Multumesc, Adrian. Numai sperante pentru toti!