Alegerea Regelui: Sistemul regalitatii democrate. Regele Republicii. Regii nu sunt dictatori. Ei nu fac politica si sunt deasupra partidelor. Regii sunt depozitari ai vointei si simbolurilor Neamului. Deasupra Regelui, doar Poporul si Dumnezeu

19/09/2019

Recursul revolutiei americane (1763-1791) la prezidentiatul republicii, ca sistem politic in care presedintele este magistratura suprema in stat si republica reprezinta forma de organizare a statului, s-a dovedit nefericit, cu mari repercusiuni, unele dramatice pentru anumite popoare, tari si regiuni. In primul rand, pentru ca prezidentiatul statalitatii s-a abatut de la “Dreptul sangelui”(lat. Jus sanguinis”) si „Dreptul pamantului” (lat. „Jus soli”), abateri care au facut posibile cele mai mari imposturi si uzurpari etnice si rasiale in conducerea unui neam si a statului sau.

In al doilea rand, pentru ca seful statului a fost lipsit de prestigiul si demnitatea functiei, prin alegerea sa in campanii vulgate, cu impregnari de emotii si manipulari ale multumilor de catre grupuri alogene care tinteau controlul. Pastrand republica (lat. res publica, lucru public) ca forma de stat, ar fi de dorit revenirea modernizata la magistratura de rege, de rege al republicii, fara dinastie si prin alegerea sa indirecta de catre un Consiliu Electoral Regal (CER), din compunerea caruia sa faca parte reprezentanti ai Parlamentului, Bisericii, Armatei si Poporului (Colegiul Electiv Popular, ales din reprezentanti ai unitatilor administrative mari sau ai provinciilor istorice, cam dupa modelul american al Electoral College). Fara partide si campanii vulgate, care vin si se duc, dar care sa ramana specifice alegerilor parlamentare. Regii nu fac politica, sunt deasupra partidelor. Ei nu sunt dictatori, ci depozitari ai vointei si simbolurilor Neamului. Deasupra Regelui, ales de institutii vertebrale ale tarii, doar Poporul si Dumnezeu.

Aceste refelectii  imi sunt prilejuite de necesitatea unei refondari a sistemului politic, in care seful statului sa fie ales in mod democratic, ca un presedinte, de un format specializat si modernizat (cvartetul CER amintit) si sa se bucure de respect protocolar, impartialitate si prerogative ca de rege. Dar ele imi sunt inspirate si de un eveniment care a avut loc, azi, in Legislativul European, care a condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov, care a divizat Europa si Romania. In rezolutia pe care a adoptat-o pe aceasta tema, Parlamentul European a stipulat ca: „Regimurile naziste și comuniste au comis genocid și crime în masă, cauzând pierderi de vieți omenești la o scară nemaivăzută în istoria umanității.” Aceasta rezolutie europeana apropie in mod accelerat reintregirea Romaniei. Seful statului roman care va reintregi Romania ar putea sa fie eternizat in constiinta neamului prin acordarea magistraturii de “Rege”, pe viata sau, ca prim mandat, pe 25 de ani, ori pana la prezentarea demisiei de catre acesta. Asa cum unui militar care re/aduce in corpul tarii teritorii i se acorda gradul de maresal. Astfel de modernizari-traditionalizari ale sistemelor politice trebuie incurajate si coordonate la scara intregii Europe. 


Orice inselaciune, devenita sistematica sau mod de viata, va fi in cele din urma pedepsita: Un razboi prin inselaciune va primi riposta unui razboi total

19/09/2019

In secolul trecut, nazismul a pornit un razboi mondial prin inselaciune (v. incidentul Gleiwitz, 31 august 1939, cu soldati nemti in uniforme poloneze). In secolul nostru, globalismul, un nou nazism, care si-a gasit justificarile ideologice in “normalitatea crimei” (teoretizata de sociologul evreu Emile Durkheim, 1895) si in “conflictul civilizatiilor” (teoretizat de politologul evreu Samuel Huntington, 1996), este pe punctul de a porni un razboi prin inselaciune, in Golful Persic.

Desi in relatiile internationale totul este pana la pamant, pana la teritoriul care este suportul material al vietii unui popor sau al unei natiuni, in cadrele denumite tara sau stat, a carui incalcare sau rupere armata este caz de razboi, in mod paradoxal tocmai raptul teritorial printr-o sumedenie de razboaie prin inselaciune a fost regula si nu exceptia in Orientul Mijlociu, prin care arabii au fost deposedati de pamanturi. Desi cutuma spune ca orice inselaciune, devenita sistematica sau mod de viata, isi primeste in cele din urma pedeapsa binemeritata, acest lucru inca nu s-a intamplat in urma razboaielor prin inselaciune prin care arabilor li s-au furat pamanturile.

Doar cu persanii, numele antic al iranienilor de azi (incepand din 1936), lucrurile par ca vor sta altfel, daca impotriva lor va fi declansat un razboi prin inselaciune. Pentru declansarea unui razboi prin inselaciune impotriva Iranului, a fost pus in scena un atac cu 18 drone si 7 rachete de croaziera asupra a doua rafinarii din Arabia Saudita, principala sursa de petrol mondial, a carui productie a scazut aproape la jumatate in urma atacurilor.

Globalistii americani pun acest atac in seama iranienilor, pe care ii ameninta cu razboi. Iranul neaga cu fermitate, ministrul de externe Mohammad Javad Zarif declarand, joi, la CNN ca daca tara sa va fi atacata nu vor “clipi” sa-si apere teritoriul. Riposta Iranului impotriva unui razboi prin “inselaciune”, care este “ingrozitoare”, va fi un “razboi total”, a avertizat ministrul iranian de externe. Americanii si sauditii sustin ca loviturile au venit din “nord”, o directie care duce spre Iran, pe care nefondat incearca sa-l implice.

Exista insa o ciudatenie denuntatoare. La cate lovituri au fost, circa 25 la numar, se poate vorbi de adevarate tiruri. Ar fi fost imposibil sa nu fi impresionat orice aparatura de inregistrare. Dar, prin parcurgerea unei traiectorii atat de lungi, din Iran in Arabia Saudita, comparativ cu directia est unde se afla forte americane si directia sud dinspre rebelii yemeniti houthi, amble mult mai scurte, dar nici locatii de pe teritoriul saudit nu sunt excluse, nu s-au identificat cu certitudine, la pretentiile tehnologice ale SUA, care au fost sursele de lansare si traiectele de zbor, pentru care nu exista niciun film, nicio inregistrare americana. Unica explicatie rezonabila e ca Iranul nu are niciun amestec in atacurile respective, care au profilul unor inscenari.

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/09/19/un-atac-impotriva-iranului-va-insemna-un-razboi-total-ministrul-iranian-de-externe–372313


SUA/Arabia Saudita: Artificialitatea acuzatiilor la adresa Iranului privind atacurile clandestine cu drone si rachete asupra rafinariilor saudite

19/09/2019

Donald Trump asigură că are ”multe opţiuni” pentru a răspunde Iranului

Declaratiile presedintelui  american Donald Trump si ale secretarului de stat Mike Pompeo, care se antepronunta, imputand Iranului o presupusa vinovatie in savarsirea atacurilor anonime cu drone si rachete de croaziera asupra rafinariilor saudite, sunt de o tendentiozitate maximala.

Trump a spus ca are “multe optiuni” pentru a raspunde Iranului (pe ce motiv bilateralizeaza, cand formal pe speta nu e vorba de asa ceva?), iar Pompeo ca Teheranul a savarsit un “act de razboi” (contra cui?, casa americana e departe!), ambii dand implicit ca “certa” responsabilitatea iranienilor pentru atacurile celor doua rafinarii ale Saudi Aramco.

Mike Pompeo evocă un ”act de război” al Iranului

Exista insa o lista lunga de motive de analiza politica in care acuzatiile unilateralismului globalist privindu-i pe iranieni sunt neverosimile. Prima rezerva in a lua de bune acuzatiile SUA este data de istoricul incarcat de acuzatii americane nefondate la adresa Iranului, care au erodat puternic credibilitatea Casei Albe. Acuzatiile evreo-americane in context Middle East nu au dovedit niciodata nimic, ele fiind  diversiuni care s-au spart ca niste baloane de sapun.

Cea mai recenta dovada de antiiranianism geopolitic globalist al SUA se afla in convorbirea telefonica de miercuri dintre presedintele american Donald Trump si premierul britanic Boris Johnson. Cei doi au invocat “comunitatea internationala”, ceea ce arata slabiciunea sustinerilor lor, careia i-au cerut un “raspuns diplomatic unit”, contra unui autor necunoscut si nedovedit, presupus a fi Iranul. Ei au convenit “ ca nu trebuie ca Teheranul sa poata obtine o arma nucleara”. Acest scop programatic poate fi pus in legatura directa cu orice fel de mijloace de indeplinire.

Razboi informational: Iranul este ”incontestabil” în spatele atacurilor asupra instalaţiilor petroliere saudite (oficial militar saudit)

Trump a reiterat ca va continua presiunea “maxima” asupra Iranului, care contine mari riscuri de explozie, prin noi sanctiuni antiiraniene, care sunt insa condamnate ca “distructive si fara sens” (Moscova), “terorism economic” si “genocid” impotriva poporului iranian (Teheran). Arsenalul de mijloace expansive al Statelor Unite si subordonarea lui unui scop geostrategic distal, care tinteste Iranul, plaseaza cele doua tari intr-o relatie neta ca de la agresor potential la victima potentiala, cu toate consecintele efective de drept international pe care SUA le vor atrage asupra lor.        

Evident, nu este nevoie sa ne gandim ca exista un “complot” al SUA impotriva Iranului sau sa inventam o “teorie a conspiratiei” americane cand toate aceste elemente de ostilitate geopolitica antiiraniana sunt reale si confirmate explicit de scopul si obiectivele lui Donald Trump, in discursurile sale la mare distanta despre indepartatul Iran.

Kuweitul „intensifică” pregătirea trupelor sale

Discutabila e si concentrarea pe ramasitele dronelor si rachetelor de la locurile atacurilor, culese de sauditi si prezentate publicului ca fiind “iraniene”, desi inscriptionarile si indiciile pot fi falsuri plantate, in loc de focalizare pe traiectele lor de zbor si locurile de lansare. Exista doua observatii de mare finete, de expertiza militara.

Fie proiectilele explozive au fost detectate, mai bine spus insotite de dirijarea radioelectronica, dar nu pot fi facute publice, ar fi ca un autodenunt, dar si ca o posibilitate de terorism de conformare aliata, o alta nuanta sau modalitate de terorism, pe langa terorismul de ocupatie. Aceste nedetectari sau detectari neraportate sunt cu atat mai intrigante cu cat ele puteau sa vina, teoretic si practic, din doua surse militare de supraveghere, americane si saudite.

Ori, in cauza sunt limitele tehnico-tactice ale sistemelor americane de aparare antiaeriana, in cazuri de lansari de rachete si proiectile cu raza scurta, din apropiere si la joasa inaltime. In aceasta ipoteza, Iranul este scos in mod absolut din cauza, neavand niciun fel de instalatii militare in coasta Arabiei Saudite. Cu cat distanta de lansare este mai mare cu atat posibilitatile de detectare sunt mai mari si invers.

Razboi informational CBS News: Atacurile din Arabia Saudită au fost aprobate de ayatollahul Ali Khamenei (media americane)

Pe de alta parte, mai trebuie avut in vedere ca Iranul nu si-ar fi indeplinit niciun obiectiv geostrategic prin atacarea rafinariilor saudite. Dusmanul iranienilor nu sunt sauditii, coregionali si coreligionari, ci americanii. Instructorii globalisti spalatori de creiere isi motiveaza radical bombele umane sinucigase cu doctrina: “Cum poti sa stai linistit si sa nu faci nimic cand fratii tai musulmani teroristi din “Statul Islamic” sunt invinsi?”. Exista insa si reversul, care se poate aplica la fel de bine musulmanilor arabi si persani: “Cum va puteti lasa invrajbiti si manipulati sa va omorati intre voi si sa va distrugeti tarile, cand toti, si arabi si persi, aveti acelasi Dumnezeu si aceeasi Casa regionala?”. Islamul nu este terorist, iar teroristii care isi spun islamici, dar ucid islamici, sunt cele mai indoctrinate fiinte islamice de catre o forta politica ostila si distrugatoare a Islamului. Solidaritatea islamica araba si persana poate sa fie operationalizata si sa dobandeasca un vector cu sens unic, impotriva dusmanului lor comun, care ii jefuieste si ii terorizeaza deopotriva.  

Faptul ca Iranul, Lumea araba si Opinia publica internationala sunt tinte ale unui razboi mediatic, psihologic si informational privind pretinsele atacuri iraniene asupra rafinariilor saudite, dar si ca SUA sunt cele care profita in primul rand si in cea mai mare masura de cresterea pretului petrolului, in noua lor calitate de lider mondial in productia si comercializarea de petrol si gaze, sunt alte argumente care atrag atentia asupra artificialitatii noii crize din Golful Persic, foarte probabil puse in scena de catre globalisti.

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/09/18/atacuri-asupra-arabiei-saudite-donald-trump-asigura-ca-are-multe-optiuni-pentru-a-raspunde-iranului–371891

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/09/18/atacuri-impotriva-arabiei-saudite-mike-pompeo-evoca-un-act-de-razboi-al-iranului–371878

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/09/19/atacurile-din-arabia-saudita-au-fost-aprobate-de-ayatollahul-ali-khamenei-presa–371932

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/09/19/tensiuni-in-golf-kuweitul-intensifica-pregatirea-trupelor-sale–371921

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/09/18/iranul-este-incontestabil-in-spatele-atacurilor-asupra-instalatiilor-petroliere-saudite-purtator-de-cuvant–371797