România-Rusia: Sindrom de memorie criogenată

29/09/2019

In mod paradoxal, relatiile post razboi rece dintre Romania si Rusia sufera de un sindrom al memoriilor inghetate, la Bucuresti si Moscova. Dupa eliberarea celor doua tari de ideologia si sistemul, ostile ambelor popoare, care le-au fost impuse prin infiltrare, contaminare si inselaciune de catre alogeni globalisti, ar fi trebuit ca relatiile lor sa se bucure de o noua perspectiva, sanatoasa si reciproc avantajoasa.

Din nefericire, prin raul lor augur, relatiile dintre Romania si Rusia continua sa fie hranite cu niste memorii expirate, congelate in subconstienturile politice si colective ale celor doua state, care geopolitic sunt vecine. Se incalca astfel toate doctrinele si cutumele privind buna vecinatate. De o parte, exista trauma nevindecata a pactului de razboi Ribbentrop-Molotov, fata de care inca nu exista o intelegere comuna privind abolirea efectelor si intreprinderea reparatiilor necesare. La aceasta se adauga problema tezaurului Romaniei, dus in primul razboi mondial in custodia Rusiei tariste, sechestrat ulterior de sovietici si ramas nereturnat pana azi. De cealalta parte, exista trauma pe care al doilea razboi mondial a provocat-o Rusiei sovietice si faptul ca Romania a facut parte din alianta de razboi cu Germania hitlerista, ale carei armate au invadat-o, si acuzatia rusa ca cele romane nu s-au oprit la Nistru.  

Ce-i de facut? Evident, trebuie sa ne oprim din a ne hrani cu gandurile, resentimentele si memoria din alte timpuri. Daca vom continua, nu ne vom face decat rau. Nu exista nicio diferenta intre a ne intoxica cu o memorie inghetata vreme de peste trei sferturi de veac si a ne otravi cu o hrana indelung congelata, de mult iesita din garantie. Sper ca Ghita Bizonu’ nu vrea sa ne hranim cu memorii inghetate, indiferent cui au apartinut, cand il invoca pe Tache Ionescu (Gura de Aur), care la 1900 compara Rusia cu un dusman natural al Romaniei. Nu contest valabilitatea de epoca a celor spuse de marele politician roman, dar de atunci si pana acum s-au schimbat atatea Politici si Generatii, si o data cu ele Lumea. Din cauza razboaielor daco-romane ar trebui ca urmasii din zilele noastre ai celor doua popoare antice sa fie dusmani? Ca Bucurdava si Roma sa fie rascolite de resentimente sau beligeranta? Ori sa nu avem relatii de parteneriat strategic si de alianta cu americanii, care ne-au bombardat, cu multe victime si distrugeri, in al doilea razboi mondial? E absurd ca Romania si Rusia sa faca o exceptie de la regulile schimbarii si regenerarii, sa nu renunte la o memorie toxica, care invenineaza convietuirea.            

Oricat de buna ar fi o evaluare a unei etape istorice de relatii bellice, conflictuale sau tensionate intre Rusia si Romania, facuta chiar si de catre una din cele mai prestigioase personalitati contemporane ale etapei respective, ea este perisabila, trecatoare, supusa aceleiasi istoricitati careia i se supune orice lucru aflat sub Soare. Acest adevar este cu atat mai pregnant si confirmat in politica, unde prietenii si dusmanii nu sunt eterni, ci doar interesele sunt eterne (Lord Palmerston, fost premier al Marii Britanii, sec. XIX). De aceea nu este de loc intelept, as spune ca nici patriotic, sa ne periclitam un viitor posibil de intelegere si conlucrare cu vecinii si regiunea, prin a ne crampona de fapte reprobabile din trecut. Benefic ar fi sa ne hranim leadershipurile si popoarele roman si rus cu hrana politica vie, proaspata, pe care ne-o afera din belsug noile realitati ale prezentului si, mai ales, perspectiva unor viitoruri nationale armonioase si a unui proiect regional comun, cordial si grandios.

Sa fim lucizi in introspectiile noastre nationale si sa recunoastem ca cele mai mari probleme cu rusii le-am avut incepand de cand noi, romanii, estici prin geografie si istorie, am fost luati in captivitate occidentala prin subjugarea cu ajutorul unor monarhi straini, adusi din Vest si pusi pe tronul Romaniei. Regele Carol al II-lea (1930-1940) a invatat din esecul stramosului sau, regele Carol I (1866-1914), care nu a reusit sa inroleze Romania de partea Germaniei in primul razboi mondial (ceea ce ar fi insemnat „verboten” si „kaput” pentru Unire). El a modelat atat de abil politica interna si externa a Romaniei (aici se inscrie si misterul demiterii marelui diplomat de talie internationala Nicolae Titulescu de la Externe, in 1936) incat nu i-a lasat o alta alternativa decat cea urmata dupa 1940 (atent creioanata in laboratoare nazist-globaliste). Carol al II-lea a aruncat Romania direct in bratele lui Hitler si apoi s-a retras (ca si Hitler mai tarziu, in 1945, dupa ce distrusese Germania). Probabil Carol nu stia cine era si ce urmarea Hitler cu adevarat. Dar regele a avut-o alaturi pe globalista Elena Lupescu („M-au denumit jidoavca cu părul roşu”, se lamenta „memorialist” ex-amanta regala Duduia, in scrisori din „exil”), camarada si subordonata globalistului Fuhrer, deci ea stia précis scopul si urmarile celui de-al doilea razboi mondial, pus la cale de marele capital mondial. Germania nu trebuia sa castige razboiul, ci trebuia sa distruga Europa.

Nu este o imensa prostie sa continuam sa ne inscriem intr-un scenariu globalist atat de congelat, in care Romania si Rusia au fost victime? Oare inca nu constientizam ca, prin scopul de suprematie globala, Armata Rosie, creata de globalistul Trotki, a fost de fapt Armata Globalismului? Tot asa cum Wermachtul lui Hitler a fost Armata Globalismului? Ori cum este, azi, Pentagonul? Primele doua au reusit sa se elibereze si sa se dezintoxice, sa redevina nationale, dar a treia inca este sub influenta drogurilor ideologiei si politicii Globalismului. Dupa atata timp, tot n-am invatat ca Globalismul isi infaptuieste Ororile cu mainile Altora?

Desigur, scenariul a mai fost adaugit si reinghetat, altfel Mircea Popescu nu ne-ar tine lectii politice antirusesti. MiPo are scuza ca nu este ultimul mohican globalist din Est, mai este, printre altii si de pe la noi, si fostul președinte al Georgiei, Mihail Saakashvili, care recent a lansat o diversiune globalista că Vladimir Putin are planuri să anexeze Georgia, Armenia, Moldova, Belarus și o mare parte din Ucraina până în 2024. MiPo zice ca cine uita istoria risca sa o repete, de acord, dar nu ne spune care este diferenta intre a nu uita si a consuma idei decedate. Uimitor sau nu, acest antiestic de serviciu uita istoria Globalismului si omite sa avertizeze in privinta riscului de intoxicare cu o memorie nociva, repetat criogenata si decriogenata, la comanda politica, globalista.