Scrisoare de Vineri: ResArhia, ReUnirea si Aliatii

04/10/2019

MiPO, doar in problema ReUnirii nu suntem adversari?! Ai vrut sa ma faci praf la ultima interventie. Cu acuzatii fanteziste si atacuri ad hominem. Ma mangaii numai cu gandul ca in polemica politica nu este ceva neobisnuit. Cu toate ca atribuirile tale chiar au fost total nereale si abuzive. Insultatoare. Departe de istorie si actualitate. Este insa loc sub soare pentru toti. Dar sa fim critici este cu totul altceva.

Am retinut din aspectele grafice coroana monarhica deasupra Romaniei, idée care sugereaza optiunea CMR pentru forma de guvernamant, desi monarhia in forma clasica este retrograda in raport cu democratia politica si vremurile moderne. Ma uit la ce se intampla la britanici. Monarhia dinastica e decorativa, pasiva la dictatura premierului Boris Johnson, care isi permite sa suspende parlamentul. Desi acesta din urma este democratic, cel putin partial, pentru ca si el are o camera ereditara. Premierul decide de capul lui, deci al unui singur om, deasupra poporului si legislativului, iesirea MB din UE, Brexit cu acord sau fara acord. Monarhia ereditara de la noi a fost ceva mai sus, combativa si cu reactie fata de premierii si guvernele care ne-au dus la dictatura comunista (v. greva regala).

Acceptabila ar fi o „republica monarhica”, o imbinare de semi-republica, cu toate electivitatile si institutiile specifice, si semi-monarhie, cu un monarh exclusiv pamantean, ales democratic pe viata sau pe 25 de ani (5-6 cicluri electorale), ori pana la demisie. Fara transmitere ereditara. „Republica monarhica” (Resarhia, lat. res-treaba, arhie-putere, adica treburile de putere, ale statului, care privesc conducatorul sau conducerea tarii) ar reabilita rolurile de unicitate si mediere ale sefului statului, care sa fie deasupra partidelor. Fara sa fie abandonate achizitiile democratice ale republicii, dar aducand acel mix de principii, relativ contrare, prin care „Resarhul” sa fie ales ca un presedinte si sa se bucure de respect ca un rege. De sute de ani, inovatiile in materie de guvernare au apartinut Occidentului. „Parlamentul” a fost inventat de UK, „Presedintele”, de USA. A venit timpul ca Orientul sa-si ia revansa in modelarea formei de guvernare, cu atat mai mult cu cat detine cea mai mare proportie din populatia Lumii. Ideile de cod si corp, din continutul discursiv, merita atentie, dar intr-o constructie care sa nu dubleze constitutia si sa nu lezeze suveranitati statale. 

Perceptia mea, care cred ca este destul si indelung educata pentru a nu se insela, este ca (1) Reintregirea Neamului are deplin suport popular de ambele parti ale Prutului. Dar, in mod paradoxal, (2) ReUnirea se confrunta cu blocaje politice, atat in Romania, cat si in Moldova (Transprutia, cum am denumit-o colocvial, o data). Si, de necrezut, (3) ea intampina obstacole chiar din partea aliatilor transatlantici.

Cand ambasadorii acestora din urma la Chisinau declara sustinere pentru ideea ca R. Moldova sa ramana “independenta”, nu stii ce sa mai crezi, mai bine zis nu stiu cat de mult mai putem crede in buna credinta a aliatilor americani. Sau in partenerii strategici, mai potrivit spus, ca termenul de “aliati” prea ne duce cu gandul la WWII, la razboi in general. Anticipand o eventuala replica, s-ar putea specula ca SUA vorbesc de “independenta” R. Moldova doar ca opozitie fata de mentinerea ei in sfera de influenta a Rusiei sau fata de presupusa alipire la Rusia, varianta cea mai rea, dar, in opinia mea, si cea mai putin probabila. Cred ca acest subiect are nevoie de activismul si influenta CMR, acolo, unde isi are rezidenta. CMR ar putea sa influenteze politica si diplomatia SUA sa fie transante in aceasta problema ambigua, ca sustin independenta R. Moldova doar fata de Rusia, nu fata de Romania. Sa fie explicite in favoarea inlaturarii efectelor geopolitice ale Pactului Ribbentrop-Molotov si a ReUnirii Moldovei cu Romania. Multa sanatate! Nimic nu e mai rau ca durerea de dinti. Insa v-ati controlat faciesul, doar avizat mi-am dat seama ca micul rictus exprima o suferinta.