Resetare electorala si statala: Nuante si divergente

11/10/2019

Caderea Guvernului Dancila cu o diferenta de scor minima, de cinci voturi, imi inspira butada ca daca votul ar fi reluat, Motiunea nu ar mai trece. Nu e o gluma chiar gratuita, ea are la baza precedentul britanic al revotarii repetate a acordului de iesire din UE. Dar, in fine, trecand peste asta, avantajul competitiv electoral al stangii ramane, pana la noi alegeri parlamentare. De aceea nu mi se pare exagerat ca urmatorul premier sa fie tot de stanga, inclusiv intr-o formula de coalitie largita cu dreapta. As releva cele doua tipuri de legitimitate, parlamentara, pe care PSD nu o mai are, Guvernul sau fiind destituit si minoritar, pana la un nou guvern majoritar, si legitimitatea electorala, pe care PSD si Stanga continua sa o aiba, pana la proba contrarie.

Cred ca cel putin in prima runda de consultari cu partidele, la Cotroceni, alegerile anticipate nu vor avea castig de cauza, si nici un nou guvern cu un premier de la PNL. Ca sa fim sinceri, PNL si PMP incearca sa-si catere propunerile separate de premier pe voturile parlamentare din 2016, care au legitimat o majoritate. Indiferent de ce alte manevre va face PNL, el va ramane formal un partid cu un scor restrans la ultimul scrutin, deci va fi un partid minoritar. Klaus Iohannis incearca sa construiasca un consens pentru anticipate, dar el va fi imposibil in prima runda de consultari. Ludovic Orban vrea o formula rapida pentru a ajunge la guvernare, dar timpul nu lucreaza pentru liderul liberal si pentru PNL, ci pentru Dancila si PSD. Este o divergenta majora a etapei imediat urmatoare, in care alegerile anticipate vor fi “jucate” contradictoriu de cele doua partide traditionale. A devenit clar de ce Klaus Iohannis a tinut mortis ca motiunea de cenzura sa fie in marginea campaniei pentru prezidentiale, a fost gandita ca osatura a strategiei sale pentru un nou mandat prezidential. Iohannis isi va hrani campania din ceea ce crede ca ar fi „osanza” motiunii, dar aceasta s-ar putea dovedi ca este toxica, servita pe un suport de contracarare care ar trebui sa vina din partea intregii stangi.  

Pe de alta parte, motiunea de cenzura a marcat, cred, pierderea definitiva de catre PSD a pozitiei de cel mai mare partid. Probabil guvernul Dancila a fost ultimul guvern al PSD. Trebuie vazut in acest fapt nu neaparat o incheiere a ciclului istoric al PSD, ci o redimensionare ca partid si o resegmentare de electorat, in conditiile aparitiei unor noi partide de stanga, mai adaptate la noile conditii din secolul XXI. O demonolitizare si pluralizare a stangii, care sunt miezurile tari ale modernizarii. PSD nici nu ar trebui sa dispara, daca observam ca in SUA tentatia este de a merge spre “comunism”, deci un germene de alternativa la provocarile viitorului trebuie pastrat ( o greseala a fost si desfiintarea partidului comunist). Cel mai probabil PSD va deveni un partid de mijloc al esichierului de stanga, un reprezentant al low-class, spre deosebire de noul partid de centru-stanga Pro Romania, mai apropiat de middle-class. A devenit evident ca preluarea instrumentelor de profit ale dreptei a devenit o necesitate pentru stanga. Asistam deja la o sistematicizare a acestor cai si mijloace de obtinere a profitului, ale caror rezultate spectaculoase le vedem in modelul chinez. “Instrumente de profit de dreapta, politici sociale de stanga”, cam asta ar fi esenta noii paradigme de modelare a esichierului si sistemului politic.

Faza “consumismului social” si de neglijare a “investitionismului national”, in care a incremenit PSD, este caduca in nou secol. Chiar daca PSD a avut o guvernare eficienta, paradigma sa si-a consumat resursele de crestere si dezvoltare. Nu intamplator PSD a fost blocat si in interior, si in exterior, ca guvernare, si chiar daca a fost eficient pe etapa, criza sa ca partid si guvernare ar fi fost inevitabila si dezastruoasa. Pierderea majora din relevanta a PSD mai are si un alt avantaj, va fi o curatare sau cel putin o marginalizare a comunistilor globalisti, gen Mihai Sora, care intotdeauna au facut o opozitie destructiva comunismului national, de unde si similaritatea perioadei din anii 2000 cu cea din anii 1950,  distrugerea elitelor romanesti si inhamarea internationalista a tarii la globalism.

Perspectiva supranationala pe care o ofera PNL indica fara gres ca globalismul si-a intins tentaculele si spre dreapta, ca de fapt nu este nici de dreapta, nici de stanga, ci un speculator al diviziunii stanga-dreapta, in interesul unui centru de comanda mondial, slujitor al interesului Vestului pe seama Estului. Primele masuri care au fost anuntate de PNL ca le va lua cand va veni la Palatul Victoria, de anulare a efectelor OUG 114 de prezervare a intereselor nationale privind resursele offshore de gaze si petrol si desfiintarea Sectiei de Investigare a Infractiunilor din Justitie prefigureaza o intoarcere abrupta in trecut, desi se vorbeste de “schimbare”. Resursele romanesti vor fi din nou concesionate colonial de dreapta supranationala PNL. Un viitor guvern PNL va reactiva instrumentul de forta juridicist-procurorista de reprimare a elitei nationale si va reincepe vanatoarea de vrajitoare impotriva stangii. Insa ca partid traditional, PNL este tot atat de consumat si de neadaptat ca si PSD. Nu putem sa ne reintoarcem pur si simplu in trecut, asa cum se va intampla cu Iohannis la Cotroceni si PNL la Victoria. Caderea guvernului Dancila ofera o sansa pentru resetarea statului, dar aceasta va fi imposibila fara resetarea electorala. Noile alegeri generale, care cred ca ar trebui „anualizate”, ca sincronicitate in acelasi an, vor trebui sa reseteze clasa politica si, pe aceasta baza, viitoarele institutii si puteri ale statului, care sa dea o perspectiva diferita statului roman, sistemului sau politic in primul rand, de adaptare nationala si europeana.