Istorii anatgoniste: Comunismul globalist si comunismul national

14/10/2019

Orice stat are o functie represiva, indiferent de regimul politic. Marii tortionari si cea mai neagra perioada de la noi a fost cea a comunismului globalist. Unii ii mai spun si comunism alogen, dar si indigeni au fost recrutati de globalisti (v. cazul celebru al filosofului Mihai Sora).

Cum a descris-o Principesa Ileana pe infama Ana Pauker: „Era ca un boa constrictor care abia fusese hrănit, aşa că nu te mănâncă pe loc“/ https://adevarul.ro/locale/constanta/cum-descris-o-principesa-ileana-infama-ana-pauker-era-boa-constrictor-abia-fusese-hranit-asa-nu-mananca-loc-1_5c824020445219c57e036cab/index.html

Comunismul national a avut cele mai putine si de mica amploare represiuni politice. El a desfiintat inchisorile politice si categoria de detinuti politici. La Revolutie a fost altceva, evenimentul a avut si multe ramificatii externe.

Ca unii mediocri cu pretentii „meritocratice” neintemeiate sau delincventi de drept comun au ales ulterior sa se dea loviti ca dizidenti anticomunisti, este o alta problema. Si o alta discutie. Dar probabil ca va mai trebui sa treaca inca alte cateva generatii pentru a nu se mai fura la cantarul istoriei, in evaluarea impartiala a comunismului national.

Executie de Craciun: Eroii neamului romanesc nu mor niciodata

http://www.contributors.ro/editorial/din-nou-despre-%e2%80%9econtroversa-%c8%99ora%e2%80%9d/


Politica si stampe: Orientul la Soare Rasare

14/10/2019

(Mémoires d’une) Geisha – Le roman d’Arthur GOLDEN/ http://vivrelivre19.over-blog.com

Shogunul lui James Clavel (1975) a fost prima fereastra “gutenebergiana” prin care am vazut Japonia. Seniorul Toranaga mi-a inspirat de altfel o “porecla” respectuoasa pentru seful de catedra, cum il denumeam atat in discutiile cu colegii mei “juniori” (asistenti, lectori), intre care ma numaram, cat si in fragmentarium-urile pe care le tineam din liceu. Acestea din urma erau niste “jurnale”, destul de inconsecvente, iar termenul il luasem de la Mircea Eliade, care cred ca la randul sau il luase de la Mihai Eminescu.

De la Eminescu luasem si eu ceva, ideea societatii secrete “Carpatii”, pe care o infiintase in 24 ianuarie 1882, pentru a apara identitatea si integritatea neamului romanesc. Ideea era inaltatoare si coplesitoare pentru mentalul meu de adolescent intarziat si, apoi, de postadolescent, dar ea s-a topit repede in politica nationala a vremii, pe care am admirat-o si fata de care am avut o loialitate de nezdruncinat. Eu am crezut. Societatea “Carpati” cred ca ar fi foarte potrivita in vremurile abrazive si complicate de azi, de erodare agresiva, prin vectori occidentali, a identitatilor si integritatilor romaneasca si orientala.

Revenind la “lumea plutitoare” a Japoniei, am fost intotdeauna sedus, aproape mistic, de mediul japonez al florilor, ciresilor si salciilor, curtezanelor si gheiselor cu chimonourile lor superbe, samurailor si shogunilor de alta data, cu sacrificiul de onoare seppuku, de cartierul lampioanelor rosii si, desigur, de zona placerilor din Edo*, cu gheisele din cele Cinci Strazi.

Politic, am fost intrigat de acel razboi civil tarziu, de la 1868, dintre nord si sud, cu apusul epocii shogunilor si rasaritul epocii imparatilor. Loialistii din nord sperau ca ii vor invinge pe sudistii neciopliti si inculti si ca shogunul se va intoarce. Un conflict parca dupa scenariile razboaielor civile din Occident, copiate din Anglia, America si Franta. Sa-si fi bagat milenaristii globalisti si acolo coada? E posibil, teza suprematiei e doar biblica. In sfarsit, cred ca nimic nu e intamplator. Aceasta convingere imi e intarita de faptul ca traditionalismul si conservatorismul, cele mai bine aspectate la dreapta esichierelor politice, sunt cei mai inversunati adversari ai globalismului inrobitor si uniformizator.

Anul revolutionar 1989 a dus stanga est-europeana mult spre dreapta, un fapt relativ bun, prin preluarea instrumentelor de profit. Apoi, la noi PSD a continuat sa alunece spre centru, deci tot spre dreapta. Dar pe dreapta sunt si marile pericole ale liberalismului si globalismului, in ale caror tentacule noi suntem deja prinsi. Cred ca e timpul sa ne oprim, supranationalul si suprastatalul extremei drepte (v. SUA si proiectul SUE) nu sunt mai putin toxice decat internationalismul si statalitatea excesiv-absoluta ale fostei extreme stangi (v. defuncta URSS). Sa privim la cele mai reformate societati din istorie, Rusia si China, care au si cel mai mare si legitim potential de modelare al secolului XXI. PS/NB: 1. Aceste ganduri mi-au fost prilejuite de anuntul privind vernisajul expozitiei: BIJIN-GA, Stampe japoneze din perioada Edo, Colectia Adrian si Daniela Nastase, la care voi participa, miercuri, 16 octombrie, ora 18:00, la FET. 2. Edo*: Tokyo a fost cunoscută inițial ca Edo, care înseamnă „estuar”. Perioada Edo a fost pre-1869. 3. Japonia, sens literal: “originea soarelui”. Denumirea oficială este Nipponkoku, textual „Țara de la originea soarelui.”