Recitindu-i pe dizidentii „anticomunisti”: Sinteza hegeliana: Liberalism, Comunism, Globalism

17/10/2019

Daca ar mai trai si s-ar confrunta cu Globalismul Antimundist si cu faza sa acuta Trumpista, Václav Havel s-ar simti cu siguranta rusinat pentru naivitatea si utopia de a fi crezut ca Raul nu are grade de comparatie. Dar, foarte probabil, ar fi si autocritic si mahnit pentru ranile si faliile pe care involuntar le-a provocat in societatea ceha, care au fost abil si nemasurat speculate de Globalism, in expansiunea coloniala a acestuia spre Est. De fapt, dizidentii nu au fost dizidenti, in acceptiunea speculativa si manipulatoare care le-a fost atribuita de liberalism. Ei nu au fost antinationali, impotriva identitatii si credintei neamului lor, ca liberalistii si globalistii. Exceptii au fost unii non-nativi si cosmopoliti.

Abandonarea sau Caderea Comunismului a fost, pentru o Memorie a Clarificarii trebuie sa o spunem, acea “Criza Majora” pe care Globalismul a urmarit sa o provoace pentru a-si promova abominabilul plan de sclavizare a Lumii. Cum de a fost posibil? De ce mastile Globalismului nu au fost anticipate sau descoperite, macar cu o clipa mai devreme, pentru un Containment Antiglobalist, ca reactie de rezistenta? Ce a narcotizat constiintele analitice si scrutatoare de s-a ajuns la devastatorul Unilateralism al istoriei curente? Cand absentele Moralei si Dreptului, lipsuri care definesc esenta Unilateralismului, au facut ca Primitivismul sa descinda din lumea umbrelor in lumea vie a Civilizatiei?

Analizele progresiv-regresive care sunt calauzite de aceste intrebari trimit la doua raspunsuri. Primul raspuns este ca Liberalismul a fost cea mai inselatoare masca a Globalismului. Liberalismul este astazi mort, ca si Comunismul, dar deasupra si pe baza lor isi falfaie aripile negre Globalismul, a carui caracteristica fundamentala este Antimundismul. Continuarea “glorificarii” Liberalismului, caruia pentru a fi “inghitit” pe nemestecate i se mai adauga uneori adjectivari precum “democratic” sau ”civic”, nu este decat o tactica subtire de abatere a atentiei de la un cadavru politic. Nu este insa sanatos pentru atmosfera politico-sociala ca putrefactia Liberalismului sa fie mentinuta ca si cand acesta ar fi in viata, fara a-l ingropa langa Comunism.

Al doilea raspuns este ca a existat o relatie genealogica intre Comunism si Globalism. In prima sa faza ideologica si politica, care a tintit si subminat Natiunile si Statele Nationale, Comunismul a fost un Comunism Globalist. Uneori, aceasta faza a mai fost denumita Comunism Alogen sau Comunism Alogeno-Cominternist. Aceste definiri nu sunt tocmai exacte, deoarece la faza Comunismului Globalist au fost racolati si indigeni (cel mai “celebru” caz, in Romania, cel putin prin inflamarea actualitatii politice romanesti, este cel al filosofului Mihai Sora). In Romania, Comunismul Globalist a scris cea mai neagra pagina din istoria nationala, prin exterminarea elitei, distrugerea identitatii, traditiei si credintei (v. ororile paukerismului, ex-ante si ex-post, pana la faza comunismului national).

A doua faza, ultima, a Comunismului a fost Comunismul National, care a desfiintat inchisorile politice si categoria de detinuti politici. Ea a lansat totodata cel mai vast program investitional economic si de renastere nationala. Aceasta faza si-a atins insa limitele in anii ’80. Ea s-a incheiat cu evenimentele din 1989. Partial revolutie, partial contrarevolutie, finalul acestei faze a facut posibil un fenomen de succesiune. Globalismul colonizator a luat locul Comunismului National (v. “sfarsitul istoriei”, teza pe cat de trambitata pe atat de falsa a lui Fukuyama). Sfarsitul Comunismului Est-European, sfarsit care a insemnat izbavirea de o utopie straina, s-a datorat nefunctionarii sistemului sau economic. Containment-ul Anticomunist al SUA a avut un rol secundar. El a fost motivat exclusiv de vointa de a elimina un adversar geopolitic, deschide calea Globalismului si, apoi, Unilateralismului, faza sa actuala, care este cea mai purulenta.      

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/eroi-morali-in-vremuri-intunecate/