Un candidat anti-Montesquieu: Separatia puterilor. Autodizolvarea Parlamentului. Alegerile anticipate

Candidatul Klaus Werner Iohannis: Spre o Romanie Anormala?

Campania electorala pentru Cotroceni a lui Klaus Iohannis este o suita de actiuni si proiecte atentatoare la valorile si normele democratiei occidentale. Independenta Parlamentului sau Guvernului este la fel de intangibila ca cea a Justitiei. Insa independenta celor doua puteri ale statului se afla sub asaltul necontenit al puterii prezidentiale a lui Iohannis, care le lezeaza functional in mod curent. Daca va fi reales, prima tinta a lui Iohannis va fi Parlamentul.

Desi eventuala dizolvare a Parlamentului de catre Presedinte ar fi o incalcare a separatiei puterilor statului, Klaus Iohannis a evocat in interiorul campaniei sale electorale aceasta posibilitate, pentru a convoca mult doritele alegeri parlamentare anticipate, cu speranta desarta ca PNL va obtine mult ravnita majoritate. El isi pregateste psihologic aceasta mutare strategica, dupa prezidentiale, bazandu-se pe o eroare de conceptualizare constitutionala, care confera puterii executive prezidentiale un drept de interventie asupra puterii parlamentare. Iohannis va scurtcircuita astfel toata teoria occidentala a separatiei puterilor statului. Nu procedura de iesire din blocajul intrastatal prin neinvestirea parlamentara a doua guverne succesive este in discutie. Deblocarea este vital-necesara. Rediscutia trebuie sa vizeze calitatea deblocatorului. Aceasta din urma nu trebuie sa apartina unui discretionar outsider, al puterii executive, care sa incalce separatia puterilor. Ea trebuie sa fie interna, a unui democrat insider, care apartine puterii legislative. Doar in acest fel nu se incalca separatia puterilor. Presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor sunt ideali si eligibili pentru deblocarea prin autodizolvare. 

Faptul ca nu s-a uzat niciodata de procedura actuala de alegeri anticipate, prin imixtiunea presedintelui, isi are foarte probabil explicatia in observatia de expertiza ca executivul s-ar supraordona legislativului, un act de putere nedemocratic, calificabil in teoria politica drept “totalitar”. Asa va trebui sa si ramana, ca nerecurgere executiva la dizolvare legislativa. Ocolirea acestei posibilitati, inca, nu va insemna insa ca nu vom putea avea niciodata alegeri anticipate, ca solutie de avarie insa. Dizolvarea trebuie sa devina autodizolvare, in dreptul presedintilor celor doua Camere, care sa poata decide in aceasta speta de exceptie, cu confirmare prin vot parlamentar calificat. Decizia de dizolvare va ramane astfel pe taramul legislativului, excluzandu-se interventia executivului. Premergator procedurii, va fi necesar acordul politic al partidelor parlamentare. Acest acord politic trebuie sa fie input-ul primar al autodizolvarii legislative si alegerilor anticipate. Dizolvarea exogena ar fi intemeiata daca seful statului este mediator, fara imixtiuni politice in Justitie si Guvern. Dar si fara niciun fel de pretentii de putere executiva. Klaus Iohannis si-a mancat insa echidistanta pe painea PNL.