Preşedintele Klaus Iohannis, la ceremonia de urcare a Împăratului Naruhito pe tronul Japoniei: Lecţiile tradiţionalismului, comori pierdute de europeni, şi refondarea sistemelor politice, în România şi Europa

Va invata, oare, ceva presedintele Klaus Iohannis din lectiile Japoniei, cu prilejul vizitei sale de luni si marti la Tokio, cand si unde a fost intronizat Imparatul Naruhito? Chiar daca s-ar putea ca pentru Klaus Iohannis sa fie prea tarziu, daca nu va mai avea posibilitatea, foarte probabila, sa le aplice de la Cotroceni, lectiile japoneze i-ar putea fi utile in scrierea critica si educativa a memoriilor, pentru uzul generatiilor viitoare. Poate si intr-o proiectie contrafactuala “Cum ar fi aratat Romania daca nu ar fi pierdut 15 ani?”, cu presedintii Basescu si Iohannis.

Multa lume s-a intrebat care a fost secretul “miracolului” Japoniei, care desi a fost tinta unei crime genocidare prin doua bombardamente atomice, primele din istorie, ramase inca nejudecate si nepedepsite de dreptul international, a reusit sa-si pastreze intact traditionalul sistem politic monarhic. Este adevarat, dupa Al Doilea Razboi Mondial, Japoniei i-au trebuit vreo 30 de ani sa se refaca economic si sa revina in topul celor mai performante economii ale Lumii. Cu 10 ani mai mult decat Germania post-Hitler, al carei sistem politic a fost practic ras de pe fata Pamantului. Raspunsul si explicatia trebuie cautate in diferentele dintre simbolistica formala a reprezentarii statului japonez, prin Imparatul neimplicat politic, care putea fi un imuabil punct fix, de sprijin in situatiile fluide de criza, si reprezentarea executiva si totala a statului german de catre globalistul Hitler. Un rol de sef executiv unic, absolut, dictatorial, expune Statul si Natiunea pericolului de a fi absorbite de o furtuna politica devastatoare si indelungata. Imparatul nu a fost un Fuhrer executiv, ci un Simbol reprezentativ.

Care au fost lectiile japoneze, respectate cu sfintenie la intronarea Imparatului Naruhito, la care toti ar trebui sa luam aminte, comori pierdute de europeni, care ar trebui regasite si reindigenizate, in Romania si in Europa? Prima comoara este cea a traditionalismului, de sute de ani, de care nimeni nu ar indrazni sa se atinga, fara riscul unui sacrilegiu, care ar fi condamnat si respins cu fermitate de catre poporul japonez, pentru ca traditionalismul ii conserva identitatea, aceasta fiind ca aerul pe care il respira. Nici macar globalistii americani nu au indraznit sa se atinga de Imparat, dupa Capitulare, desi cand a anuntat-o, pentru a-si proteja de la extinctie poporul, multi japonezi i-au auzit pentru prima data vocea, dar politic si militar s-au supus cu religiozitate Imparatului, care era Simbolul Neamului Nippon. Cred ca si noi putem utiliza aceasta sacrosanctie, pe care sa o aparam prin lege de murdaria politica.

 “Ascensiunea” Imparatul Naruhito pe tronul Japoniei s-a facut potrivit unei ceremonii denumite “Sokui no Re”, cu ritualuri vechi de secole. Naruhito a urcat pe tronul “Takamikura”, înalt de 6,5 m, îmbrăcat în straie galben-portocalii, destinate doar pentru astfel de ceremonii. El si-a legat numele de “Imparat Naruhito” de “Era Reiwa” (“De aleasa Armonie”), numele perioadei sale de domnie. Impreuna cu obiecte considerate sacre de ritual si proclamatia oficiala de ascensiune in fata stramosilor imperiali si a poporului japonez, Naruhito o dobandit o legitimitate inimitabila, cu profund ecou, cvasidivinatoriu, in mentalul colectiv japonez. Naruhito i-a succedat lui Akihito, Imparat Emerit. Este necesar ca, recompensativ si ierarhizator, sa introducem si noi distinctia de “Presedinte Emerit”. Un presedinte emerit de facto este Ion Iliescu, parintele incontestabil al Opozitiei fata de regimul nedemocratic trecut si al Reformei privind economia de piata si pluralismul politic. De asemenea, fiecare candidat la presedintie ar trebui sa-si puna campania sub semnul unei valori, ori sa-si denumeasca mandatul cu un nume-obiectiv, care sa fie un fel de obiectiv de tara. Este evident ca Viorica Dancila are ca obiectiv de campanie si mandat „Armonia si Unitatea”.   

 

A doua comoara este simbolistica de reprezentare de catre Imparat a statului, golita de partizanat politic si atributii executive, de domnie care nu guverneaza. Simbolul de reprezentare confera o suveranitate intangibila si o autoritate morala suprema. Prevederea noastra constitutionala referitoare la presedinte ca “mediator” nu este adecvata, nu e sustinuta nici de partizanatul sau politic, ca apartenenta ex ante la un partid, nici de idéea ca ar media intre institutii, in caz de neintelegeri, lucruri pe care de fapt le judeca CCR. Deci, o formulare mai apropiata de realitate a rolului institutional al presedintelui ar fi cea de “simbol al statului”. A treia comoara este rolul sefului statului in a asigura “unitatea poporului”. Din cate am observat din mandatul presedintelui Klaus Iohannis, rolul acestuia in calitate de sef al statului a fost si este de dezbinator al poporului. Pentru aceasta “infractiune” constitutionala, deocamdata “virtuala” fara acoperire juridica, dar alegerile prezidentiale pot fi si un moment de sanctionare exemplara, Iohannis ar fi trebuit de mult suspendat si demis. Iata Juramantul Imparatului Naruhito, inspirator in opinia mea: “Jur ca voi actiona in conformitate cu Constitutia si ca imi voi indeplini responsabilitatile ca simbol al statului si al unitatii poporului”. Aflam, deci, aici, o simbolistica dubla si indestructibila, a unei responsabilitati privind reprezentarea Statului, dar si a unitatii Neamului. Am facut cunoscute cu alt prilej ideile de “Republica monarhica” sau de “Resarhie” si de “Resarh”, un Rege ales al unui nou sistem politic care sa le aiba in centrul sau, ca o imbinare intre semi-republica si semi-monarhie. Explicitez, acum, de ce nu putem sa revenim pur si simplu la monarhia cunoscuta si perimata, care ar fi un act retrograd. Istoria se repeta, dar niciodata identic. Evolutia este in spirala. Ea inseamna ca pe ceva vechi sa adaugi ceva nou. Noi am gustat si din fructul numit republica, si din cel numit monarhie, ambele sisteme avand unele virtuti, dar si servituti. Cel putin la republica, exista riscul ca prin manipularea mediatica a alegerilor acestea sa incapa pe maini extra-etnice, extra-nationale sau chiar extra-rasiale. Pare greu de crezut, dar este un obiectiv milenarist al globalistilor, al unei etno-rase autodefinite ca “aleasa”, care tinteste suprematia globala, distrugand in marsul ei catre scopul final identitatile si traditiile Neamurilor, pentru a le subjuga si conduce cu usurinta. De aceea cred ca fiecare Neam trebuie sa aiba un Conciliu al Identitatii si Traditiei, cu drept de veto asupra legilor neconforme si de denuntare sau demitere, pe toata verticala puterii, pentru non-reactie fata de atacuri agitprop sau aprobari de exhibari publice ostile, necuviincioase sau stricatoare ale Identitatii, Credintei si Traditiei Neamului.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: