Politica externa: Primele trei cercuri concentrice. Cine face diferenta abordarii „in vrac” si „la bucata”

Relatiile de politica externa omniazimutala a Romaniei implica, cred, in primul rand relatiile cu tarile din primele doua cercuri subregionale sau regionale: (1) din vecinatatea nemijlocita; (2) din vecinatatea apropiata (Rusia, Turcia scl). Apoi sau in acelasi timp, (3) cu tarile din al treilea cerc regional euroasiatic, incluzand aici China. In opinia mea, aceste relatii radiale, pe cele trei cercuri concentrice, sunt dictate atat de ratiuni de piata, de valorificare a unor imense oportunitati economice la cele mai mici costuri posibile, cel putin in privinta transporturilor, dar nu numai (v. gazoducte, preturi la resursele energetice rusesti, desfaceri de marfuri etc), dar si de ratiuni de securitate. In ultimul caz, orice amenintari externe care se propaga spre noi, spre Romania, din varii epicentre geopolitice, strabat mai intai spatiile din unul sau din toate cele trei cercuri. Propagarea riscurilor este foarte importanta, ca medii geopolitice pe care le strabate. Ea poate fi oprita, incetinita sau, dimpotriva, accelerata de posibile ostilitati adaugate politic, din spatiile geopolitice pe care le traverseaza. De aceea sunt importante relatiile in toate azimuturile, dar si pentru ca ajutorul in caz de nevoie vine mai repede din vecini sau din apropiere. Chinezii chiar au un proverb: “Apa de departe nu stinge focul”, din propria-ti casa sau ograda.

Pe de alta parte, dinamica relatiilor internationale, actuale si in perspectiva, este atipica. Ea nu mai urmeaza trendurile clasice din timpul razboiului rece sau post rece, de crestere sau scadere. Dinamica internationala este dominata de multe necunoscute, ea are un profil sinusoidal sau in zig-zag, ceea ce din nou indeamna la o politica externa inteleapta, fara a ne lega prea strans de unii (cu multe noduri sau de nedesfacut), ori rupe total de alti actori globali. Conjuncturile se schimba, ele pot sa incumbe riscul de izolare internationala sau regionala, ca in 1989, de unde niciodata sa nu spui niciodata, ca ce a fost nu ar putea sa mai fie. Iarasi prudenta chinezeasca din predictia “Vor fi vremuri interesante”, “impredictibila” prin caracterul ei eliptic, atentioneaza ca din ceata poate sa apara orice, care te poate surprinde.

Intr-adevar, in Est am ratat oportunitati remarcabile, cand puteam sa fim luati in seama ca entitate statala, ca tara, nu in vrac cu celelalte tari din Europa Centrala si de Est. Ma refer la China, cum excelent ati conceptualizat cauzele si diferentele geopolitice dintre a fi luat “la bucata” sau “in vrac”. Totusi, cred ca tot in “vrac” suntem luati de Occident, un “vrac” numit NATO sau UE, dupa caz. Desi cu Occidentul avem relatii parteneriale, de alianta si integrare. E un paradox care ne arata slabiciunea, ca nu contam, ca nu luptam sa nu fim ignorati. “La bucata” suntem luati de UE doar cand e vorba ca Romania sa fie discriminata. Iar acest lucru se datoreaza tot inabilitatilor din politica externa a ultimilor 15 ani. Cred ca Romania a pierdut 15 ani in primul rand in politica externa, care e in fisa postului de la Cotroceni. Daca in politica interna s-a progresat, facand multi pasi inainte economic si social, s-a datorat guvernelor PSD. Pentru a imprima un trend crescator politicii externe romanesti, avem doua sanse de schimbare, la alegerile prezidentiale, in tururile din 10 si 24 noiembrie. PS/NB: Acest comentariu mi-a fost prilejuit de conferinta pe tema politicii externe, sustinuta, la Buzau, de Adrian Nastase, fost prim-ministru si ministru de externe al Romaniei. 

 

Conferintă la Buzău: „Politica externa a Romaniei de ieri si de azi. Directii fundamentale”