PSD: Tactica de campanie si tactica plus. „Marele absent” ar castiga prezidentialele din primul tur

26/10/2019

Draga colega Ghita Bizonu’, iti inteleg perfect substratul moderarii, care este bine venita. Dar, (1) am in vedere PSD si electoratul de stanga, care, dupa 15 ani de persecutii si marginalizari, au atat dreptul cat si nevoia unei reprezentari, din randurile lor, la Cotroceni. Stii cum se spune, ce avem, acum, cu aia defilam.

Dar, (2) iau in consideratie si relatia dintre lider, partid si mase, care este una dintre cele mai importante. Ma refer la (2.1.) rolul potentiator al liderului, in castigarea unui “razboi” politic si electoral, cum s-au pozitionat candidatul Iohannis si sustinatorul sau PNL Orban fata de PSD, in confruntarile de luna viitoare. Cat si, ceea ce este cel putin la fel de important, (2.2.) la pastrarea si gestionarea amplificatoare a victoriei, post-alegerile prezidentiale.

Chestiunea pastrarii unei pozitii poate fi uneori mai sensibila si mai dificila decat cucerirea ei. Cu atat mai mult in geopolitica europeana si globala, actuala, imediata si urmatoare, care se anunta destul de competitiva si plina de neprevazut.

Mai mult ca niciodata, in redesenarile geopolitice, de ordine mondiala, care vor aseza secolul XXI pe noi baze, este nevoie stringenta de lideri experimentati, capabili de performanta in mediul international. Vom vedea cu cine si in ce masura vom putea sa ne facem auzita vocea si sa ne aparam interesele in campaniile urmatoare.

Deocamdata, campania PSD cu cel mai important varf n-a fost sa fie, dar conjunctura se poate schimba. PSD si electorii de stanga trebuie nu numai sa fie atenti, atentia in sine este necesara dar nu suficienta pentru schimbare, e nevoie de actiune, prin care sa modeleze, pe cat posibil, mediul si conjuncturile.

Astazi, dupa un deceniu si jumatate de bajbaieli, confuzii si reculuri in politica externa si de reprezentare internationala a Romaniei, societatea romaneasca este mai in masura sa aprecieze ca ceea ce au lipsit la Cotroceni au fost expertiza si experienta in drept international si relatii internationale. Aceste doua din urma abilitati sunt de fapt cele care dau specificul fisei de post prezidentiale si fac diferenta intre un presedinte si un premier.

Un presedinte nu trebuie sa fie un jucator intern, cum a fost Basescu, ori sa lupte sa fie un presedinte-premier sau sa aiba “guvernul meu”, cum face Iohannis. Un presedinte trebuie sa fie un jucator extern rasat, in care DNA-ul si SRI-ul nu-i mai sunt de niciun folos, ca in jocul intern, de eliminare a adversarilor politici.

Determinante pentru un presedinte motivat si de succes sunt abilitatile de diplomatie internationala, cunostintele si exercitiul in drept international, relatii internationale si istorie internationala. Pe acestea le ai sau nu le ai, dar cert este ca ele sunt sursa argumentatiei, convingerii si prestatiei eficiente de care trebuie sa dea dovada un presedinte.

Asa ca (3) tactica de campanie trebuie sa fie apararea sanselor PSD si ale stangii pentru un candidat victorios la Cotroceni. Dar pe aceasta tactica este nevoie (4) si de o tactica “plus”, de a fi deschisi spre orice posibilitate care poate mari capacitatea liderologica de performanta a reprezentarii PSD la Cotroceni si, implicit, a Romaniei internationale.

In fine, un adevar, cunoscut majoritatii tacute, este ca din actuala campanie pentru alegerile prezidentiale absenteaza neconventional si pe nedrept Adrian Nastase (PSD). Profilul politic si diplomatic al fostului premier si ministru de externe, de jucator extern performant, cu abilitati in drept international si relatii internationale, il situeaza cu mult inaintea intregului pluton de candidati.

Daca ar fi fost candidat sau i s-ar fi permis sa candideze la alegerile din noiembrie, Adrian Nastase ar castiga scrutinul prezidential din primul tur. Victoria ar fi pe fisa postului si pe obiectivele etapei urmatoare si ale mandatului sau, nu pe aspecte colaterale, inventate de adversarii politici.


Viorica Dancila Presedinte! Campanie muzicala: BZN ♥ Dance, Dance, Dance ♥

26/10/2019

Campania electorala pentru alegerile prezidentiale mai trebuie si decrispata. Muzica poate fi cel mai agreabil compagnon al campaniei electorale. De aceea dedic aceasta melodie dansanta premierului Viorica Dancila, care ar putea deveni prima femeie presedinte al Romaniei. Pentru a castiga postul de la Cotroceni, cea mai inalta magistratura, va fi suficient votul de gen, femeile fiind majoritare (in toate societatile, o curiozitate a biologiei!). Dar, cu certitudine, Dancila va fi votata si de majoritatea barbatilor.

Ca acum e interimara la Victoria, dupa motiune, e doar un detaliu, al intrigilor unor adversari politici, pe cale de expirare. Ea este tot sefa Guvernului Romaniei, pana la un nou guvern, prin regruparea parlamentarilor intr-o noua majoritate sau prin alegeri parlamentare, la termen sau anticipate. Admirand frumusetea dansului si muzicii interpretate de BZN, o trupă de pop și rock din Volendam, Olanda, sa ne imaginam ca una din dansatoare ar fi Viorica Dancila (cu una din ele chiar isi aduce putin; identificati-o!).

Pot fi multe definitii ale dansului, incepand cu cele de miscare ritmica si/sau gratioasa, ori de limbaj melodic al corpului, dar cred ca cea mai expresiva definitie e ca dansul este un ritual universal. In special, cel erotic. Ritualul permite o incarcare cu energii polare, de credinta si iubire sau cu ura si furie de razboi, dar si o descarcare de tensiuni sau frustrari, cum ar fi prin meditatie, ori o fuziune de energii contrare, yin si yang, de pilda.

Exista o literatura analitica si istorica despre ritualuri, care sunt prezente in toate domeniile, mai cu seama in cele religios si militar. Inclusiv, in politica, ritualurile puterii. Am urmarit si analizat cu atentie ritualul de la intronarea Imparatului Japoniei Naruhito. Aflasem, cu multi ani in urma, ca fostul presedinte american George W. Bush introdusese la Casa Alba doua ore pe saptamana de studiu al “Bibliei” (nu stiu care din ele).

Am constatat, de asemenea, ca Israelul continua sa fie si in zilele noastre o teocratie si o tara de preoti, unde rabinii au un rol educational primordial si absolut. I-am vazut, apoi, pe presedintele american Donald Trump si pe secretarul sau de stat Mike Pompeo, cu khippa, reculegandu-se la “Zidul Plangerii”. Nu ma intrebati ce au facut cu laicitatea in acel rastimp, probabil o pusesera sub cheie, in vreun fiset metalic. Nu sunt critici, ci constatari si nedumeriri generale.

Ritualul, dupa parerea mea, are un exceptional rol existential, ordonator si protector al societatii. Sunt surprins ca viata noastra politica este atat de saraca in ritualuri. Desi, am avut unii dintre cei mai mari cercetatori si descriptori mondiali ai ritualurilor, cum au fost Mircea Eliade si discipolul sau, Ioan Petru Culianu. Ultimul a fost victima unui asasinat misterios, in SUA, savarsit cel mai probabil de globalisti. Studiile lui Culianu relevau o chestiune iritanta pentru globalisti, care le spargea un monopol ideologic. Culianu demonstra ca nu exista doar o rasa “aleasa” capabila de ritualuri. Toate neamurile au aceasta capacitate.

Mi-as dori sa vad mai mult ritual, la Parlament, Presedintie, Guvern, cum ar fi la investirile acestor institutii ale puterii de stat la inceperea fiecarui nou ciclu electoral, cuprinzand, desigur, o parte laica de protocol, dar si una religioasa si militara, cu solemnitatile lor specifice, incarcate de respect institutional, care este un modelator al respectului social.