Geopolitica vecinatatii si apropierii: Politicienii sunt vizionari, politicianistii sunt miopi. Scoala Titulescu

30/10/2019

Harta Europei

Am intentionat sa bifez lectura fara un comentariu. Dar m-am razgandit la ultima idee, la care adaug o distinctie terminologica. Am vaga impresie ca Steve Jardin, profesorul de la Harvard, mentionat de autor, ar confunda politicianul cu politicianistul. In plus, ca ar reduce liderul la prerogativa de a da ordine executive. Si pentru a intelege de ce sunt critic cu ultimele doua profiluri liderologice, cred ca incadrabili in ele ar fi, fara echivoc, Donald Trump si Klaus Iohannis. Cu tot ceea ce ei fac in politica, incepand de la lipsa lor de viziune si tensiunile disruptive pe care cei doi politicianisti le genereaza, fiecare in sistemul lui de referinta. Asta, ca sa vorbim si pe concret, nu numai pe principii.

Nicolae Titulescu / Fundatia Europeana Titulescu

Politicianul este un vizionar, care vede cu mult inaintea celorlalti in viitor, un intuitiv si un anticipator fara gres, si, bineinteles, un hiperlucid, fara de care celelate nu ar fi posibile. Cu asa ceva te nasti, este o chestiune de influente cosmice, cred, in harta natala. Aceste capacitati sunt si educabile, pe ele se adauga si achizitii ulterioare, dar rolul determinant in varfurile de excelenta, de genialitate daca vrem, nu vin din cele dobandite, ci din dotarile din nascare. Nicolae Titulescu, de pilda, a fost un gigant al geopoliticii si diplomatiei, care a vazut beneficiul imens si inegalabil al apropierii de un colos geopolitic, comparativ cu ceea ce oferea orice alta alternativa geopolitica, dar aflata la mare departare. Dezastrul care a venit din contrazicerea sa de catre regele Carol al II-lea, probabil un pigmeu politic sau poate prea legat de interesele care veneau din genealogia sa, carora le-a dat prioritate in dauna celor romanesti, nu au intarziat sa apara. Iar acel dezastru nu a putut fi reparat pana azi, inca ne urmareste ca un blestem. Sa facem un exercitiu de istorie contrafactuala “Ce ar fi fost daca (…)? Mai bine nu, sa-l faca fiecare, individual si neauzit…

Petre P. Carp

Politicianistul e un profitor si un incurca lume, el vine in politica sa se imbogateasca. Daca-mi este permis un non-exemplu pentru aceasta speta, de la altii, desi avem si noi, Lenin a fost un vizionar fenomenal, cu o capacitate de sacrificiu pe masura, care a venit sarac in politica si a plecat sarac din politica si din aceasta lume. Politicianul este un integrator societal, un balantator si proportionator in alocarea resurselor si directionarea efortului principal. El stie sa asculte, sa distinga si sa priceapa ceea ce altii nu aud, nu vad si nu pricep. Este o mare arta sa imparti niste resurse determinate la cerintele, de obicei supraevaluate, ale tuturor domeniilor. Chiar daca, sa zicem, cultura tipa mai elevat, mai importante si de luat in seama sunt tipetele razboiului si economiei, in caz de criza militara sau economica. Desi a fost o personalitate politica si culturala, sef de partid conservator si cu contributii junimiste fondatoare, germanofil si germanofon, Petre P. Carp nu a fost un vizionar. In Consiliul de Coroana de la Sinaia, din 21 iulie 2014, a fost un opozant acerb al alaturarii Romaniei la Antanta. Cred ca din oportunism fata de regele Carol I. Dupa parerea mea, P.P. Carp a spus o idiotenie absoluta prin fraza “Romania are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de politicieni”. Nemaivorbind de lezromanismul sau aiuritor si inexplicabil, manifestat doi ani mai tarziu, la un nou Consiliu de Corana, pe 14 august 2016, care a decis ca Romania sa intre in razboi de partea Antantei. Atunci, P.P. Carp l-a contrazis pe regele Ferdinand, cu cuvintele de trista memorie: “Ma voi ruga la Dumnezeu ca armata romana sa fie batuta!”. Ce am fi fost astazi, daca am fi intrat in WWI de partea Puterilor Centrale? Noroc cu prim-ministrul liberal Ion I. C. Bratianu, un vizionar care vedea mai departe decat P.P. Carp orgoliile si interesele personale, si cu regele Ferdinand, un alt vizionar si lucid, spre deosebire de predecesorul sau.       

http://www.contributors.ro/editorial/intre-%e2%80%9e%e2%80%a6lucrul-bine-facut%e2%80%9d-%c8%99i-%e2%80%9e%e2%80%a6romania-normala%e2%80%9d-nu-exista-fapte-ghinion/          


Campanie ticăloasă. Nomina odiosa: A doua exploatare emoţională a tragediei Colectiv. De la regresul cu Guvernul “Zero” spre căderea cu Guvernul “Minus” si “Presedintele lor”

30/10/2019

PNL a involuat de la un legendar partid national la un desuet partid proglobalist, actual. Deosebirea dintre globalisti si proglobalisti e cea dintre stapani si slugi. Ca fizionomie si tipologie, globalistii si proglobalistii si-ar afla ascendenta istorica, poate si genealogica, in nazism si pronazism. De aici, vehicularea expresiilor de naziglobalisti si pronaziglobalisti. Pentru neomisiune, PSD (Ro) este uneori asimilat cu fostul partid comunist si apelat cu “comunistii!”, insa acestia se bucura de o nota reabilitatoare specifica, pe nedrept uitata sau ignorata: evreii, tiganii si comunistii nationali au fost victimele atroce ale nazismului.  

Dreapta proglobalista PNL este incapabila de competitie politica si electorala cinstita. Ea nu poate castiga decat prin fake news-uri despre sine si competitori, hotie de idei electorale si programe de guvernare, inscenari si exploatari emotionale, manipulare publica. In acest sens, de prima si cea mai trista notorietate, in campania in curs, este cazul candidatului PNL, Klaus Iohannis, care si-a umplut gaunoasa campanie electorala cu miezul ideii de “Normalitate” a campaniei din 2004 a candidatului PSD, Adrian Nastase. La fel de fatarnic si sec pentru cineva care vrea dar nu poate, dar si comic prin senilitate, care isi lustruieste mandria cu idei furate, despre care a uitat ca nu-i apartin si cine e autorul, este filosoful de 102 ani Mihai Sora. “Intelectualul emag” si-a falsificat biografia cu imposturi in Rezistenta Franceza si Dizidenta Romaneasca, cu care s-a impaunat ca agent electoral al dreptei PNL, pozand machiat si “intinerit” intr-un afis, autoatribuit, al unui pictor faimos din secolul XIX.

Insa cea mai ticaloasa uneltire a campaniei PNL este exploatarea emotionala pentru a doua oara, in scopuri politice si electorale, a tragediei incendiului-carnagiu, cu mari arsi, de la clubul “Colectiv”, din 30 octombrie 2015, soldat cu 64 de morti si zeci de mutilati. Atunci, exploatarea emotionala s-a facut in beneficiul Guvernului “Zero”, al premierului Dacian Ciolos, succesor, se poate spune asteptat si supralicitat, al Guvernului Ponta, care a demisionat, pe 4 noiembrie 2015. Acum, exploatarea emotionala se face in sprijinul investirii Guvernului “Minus” al premierului desemnat Ludovic Orban si realegerii “Presedintelui lor”, Klaus Iohannis, in sedinta parlamentara pentru votul de incredere si, respectiv, scrutinul la termen pentru alegerea presedintelui. Uriase valuri emotionale au fost restarnite printr-un filmulet de 20 de minute si 40 de secunde cu primele imagini din exteriorul clubului Colectiv, privind agitatia interventiilor de dupa anuntarea incendiului la telefonul de urgenta 112, si comentariile insotitoare extrem de tendentioase, publicate de ziarul “Libertatea”.

Nimic nou informational sau esential nu a fost scos la iveala cu acel film si acele comentarii. Nici nu avea cum, evenimentul se consumase sau era aproape de sfarsit in interiorul acelui container, care devenise o capcana, cu o fulminatie si fumigatie iesite din comun, cat si cu iesirea de urgenta ferecata cu lanturi, doua indicii mari cat roata carului, pentru ancheta care avea sa urmeze, ca a existat o problema cauzala, inainte de declansarea incendiului. Dar episodul din Libertatea a cufundat totul intr-o baie de acuzatii si calomnii la adresa autoritatilor de sector, Guvernului PSD, secretarului de stat Raed Arafat, un om de o probitate si responsabilitate exceptionale, Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta, insistand pe efecte si parca ocolind cauzele, care au ramas oculte pana in ziua de azi.  

Am analizat cuvintele-cheie ale comentariilor in care a fost ambalat filmuletul de la Colectiv. Este primul pas intr-o ancheta sociologica de continut a unui text, pentru a-ti da seama de gandirea celor care l-au conceput si de directia in care vor sa miste perceptiile publice. Ele sunt: “filmari secrete”, “ascundere de guvern si procurori”, “musamalizare”, “s-au speriat”, “l-au ascuns” (filmul) etc. Adevarul e ca nu este nimic din toate acestea. Ce s-a intamplat la “Colectiv” a facut obiectul unui amplu film documentar, in primul an de dupa incendiu, realizat de Alexander Nanau, care a cuprins 14 luni de filmari si 8 luni de montaj. Acest documentar, care nu a spus probabil totul, dar nu a ascuns nimic din ceea ce a fost explicit si relevant, a avut premiera la Festivalul de la Venetia, in afara competitiei, si a fost selectionat si la prestigiosul Toronto International Film, unul din cele mai importante evenimente de acest gen din America de Nord, care au avut loc in septembrie. Deci cele ce au fost etichetate ca “secret”, “ascuns”, “musamalizare” etc. au fost niste secrete ale lui Polichinele care au fost cunoscute pe doua continente (sic!). Se pare ca intrigantilor de campanie le-au scapat aceste aspecte documentare de mare scrupulozitate si anvergura, care arunca in derizoriu cele cateva cadre expozitive ale filmuletului si comentariile tendentioase pe marginea lor, dar cu ridicole pretentii de posesoare ale adevarului. Totusi, ceva tot a ramas, ideea de nefinalizare a anchetei. Unde s-au dus toate informatiile procurorilor si serviciilor secrete?! Evident, catre seful Statului, Klaus Iohannis, care are in subordine institutiile de forta, si catre seful Guvernului, care a fost Dacian Ciolos, in prima varianta, asa-zisa “tehnocrata”, a “Guvernului meu”. Daca a fost ceva de ascuns, cel mai probabil piste care duc in directii neconventionale, care nu se doresc sa fie aflate, atunci acest lucru a fost blocat de Iohannis si/sau Ciolos, in primul an de la producerea sinistrului, cand probele au fost cele mai proaspete si mai usor de colectat, analizat si clarificat. Guvernul Ciolos a functionat in perioada 17 noiembrie 2015-4 ianuarie 2017.

         

NOTE________________________________

Nomina odiosa (lat.), Ovidiu, Heroide, XIII, 54: Nume odioase. Expresie folosita de Laodamia in scrisoarea catre sotul ei Proteslas, participant la razboiul troian. Ea semnifica nume care nu trebuie pomenite, deoarece evoca lucruri neplacute, provoaca repulsie.