INSHR: Etatizarea memoriei, dirijism, indoctrinare

02/11/2019

Nu ma indoiesc ca autorul nu ar sti ca unilateralismul avariaza credibilitatea sau ca un adevar spus pe jumatate este o manipulare sau o minciuna prin omisiune. Cu toate acestea, directorul Institutului “Elie Wiesel”, Alexandru Florian, nu da nicio sansa cititorilor sa afle continuturile interviului si comunicatului la care acesta se refera in articol. Deontologic si metodologic, cerinte obligatorii pentru un cercetator istoric si autor media, cum este si Alexandru Florian care a studiat Holocaustul din Romania, sper cu echidistanta si nepartinire, ar fi fost indicarea surselor de lectura. Acestea sunt un fundament regular pe care un autor isi construieste un text, dar si o posibilitate pentru cititorii interesati sa afle contextul integral si/sau sa puna in balanta argumentele partilor aflate in controversa. Abaterea arata o problema. Autorul e probabil constrans de un conflict ideologic, de “corectitudine” politica. 

Mai mult, autorul nu pomeneste nici macar o singura data numele presedintelui executiv al IICCMER, Radu Preda. Memorie selectiva sau cu lacune? Autorul omite si ca “Fii lui Avram Iancu” este o organizatie a exilului romanesc. In fine, nu vad nicio legatura cauzala sau comparabila cu cazul jurnalistului francez inchis in Turcia pentru asa-zis terorism. E doar o manevra de transfer disproportionat si nemotivat de emotie. Operand insa cu aceeasi “masura” minimalizatoare din titlu, intreb: Doar pentru un articol se vrea reetatizarea paukerista a memoriei, reintroducand in pluralismul ideilor forta statului, cu rol de indoctrinare?!

Iata ce spune Alexandru Florian concluziv, ca un finit coronat opus (redau integral alineatul final din articol, cu segmentare si numerotare doar pentru discutia mea si reflectia generala): 1. “Eu însă știu că astfel de încercări fac parte din falsa competiție memorială pentru a câștiga spațiul public.” N.B.1: De acord, dar a aborda “memoria” de pe pozitie de “competitie” in “spatiul public” spune multe despre gandirea autorului si interventiile sale intruzive in memoria istoriei romanesti.

2. “O realitate inerentă a tranziției înspre mentalitatea civică democrată, plurală și deschisă.” N.B.2: Expertiza in sisteme politice de “tranzitie” este de interes politologic, dar opinia de inapoiere civica pe care o induceti este nepermis insultatoare si culpabilizatoare. In plus, in mod surprinzator, este si contradictorie, deoarece polemica de idei in jurul interviului si comunicatului se incadreaza total in democratia plurala si deschisa. SUA nu l-au exclus din istorie pe criminalul de razboi atomic Harry S. Truman sau pe criminalul de razboi preventiv George W. Bush, dimpotriva, pozeaza cu ei.

3. “Iar instituțiile publice ar trebui să dirijeze acest proces educațional civic.” N.B.3: Aceasta idee etatist-dirijista privind memoria este profund nociva si de trista amintire. Reetatizarea memoriei, prin reatribuirea unui rol ideologic statului si recursul la forta statului in educatie si cultura, care redeschide calea reindoctrinarii, este in stilul cel mai propriu al globalismului comunist din Europa de Est, cu al sau varf dirijist paukerist in Romania (v. Ana Pauker, născută Hana Rabinsohn). Pe de alta parte, si Miscarea Legionara trebuie abordata diferentiat, cum a si fost istoric, cu o etapa nationala (Corneliu Zelea Codreanu) si o etapa globalista (Horia Sima). O intrebare inca fara raspuns politic oficial, desi istoric a fost deja documentat, este cum de succesor al globalismului hitlerist a fost globalismul paukerist?! Si cum de vanatorii de hitleristi nu l-au deranjat pe Horia Sima, care a dat unda verde pogromurilor antievreiesti, ci acesta a trait netulburat pana la adanca batranete (d. 1993), in Spania? In timp ce in Portugalia vecina si-au dus veacul protectorii sai, Carol al II-lea (d. 1953) si Elena Lupescu (d. 1977)?   

http://www.contributors.ro/editorial/totul-a-pornit-de-la-un-interviu/