Ca tinte comune ale Globalismului, Europa si China sunt aliati naturali antiglobalisti: Narcoterorismul cocainei (secolul XXI) si razboiul opiului (secolul XIX) 

Harta Lumii

Una din marile inselaciuni opresive ale SUA de dupa cel de-al doilea razboi mondial a fost tinerea manipulativa la pamant a Germaniei si Japoniei cu ajutorul cuvantului “aliat”, pe care l-au atribuit celor doua harnice si creative tari si popoare. Golit de continut, termenul relational de “aliat” a jucat rolul unui lant geopolitic, prin coercitia “corectitudinii politice” asociate , cu care americanii i-au legat pe fostii lor adversari, germani si japonezi. Construirea mentalitatii de “aliati”, proprie vremurilor de razboi, a fost falsa si abuziva in timp de pace pentru germani si japonezi, dar extrem de profitabila pentru Statele Unite. Intre statutul militar de aliat la razboi si cel economic de competitor la pace in economia mondiala exista un conflict grosier de interese, care nu mai poate continua. Ilustrativa in acest sens, prin speculatie si indignare care intrec orice masura, este cerinta pe care presedintele american Donald Trump a adresat-o Japoniei, aliat militar al SUA, dar competitor economic al acestora, să crească de patru ori plăţile pentru trupele americane din tara Soarelui Rasare (Foreign Policy). La fel, SUA cer Germaniei (si celorlalti aliati) plati in cascada pentru NATO, care inseamna umplerea cu bani a buzunarelor americane. Ce trebuie facut este simplu de inteles, corectarea anomaliei si sfarsitul inselaciunii.

Insa dincolo de aceasta inselaciune, un descriptor real pentru globalisti, utilizat recent si in denuntarea falsei inscriptionari a produselor din teritoriile palestiniene ocupate de Israel, Globalismul nu are “aliati”. El are doar tinte, care sunt rezistentele statale si nationale de invins si de controlat. Scopul final al utopiei Globalismului este de a-si face Lumea Sclava, printr-un Guvern Mondial. El este inspirat biblic de marii preoti ai puterii “poporului ales” si cultivat modern prin ritualuri de magie neagra ale unei rase de “supraoameni”.

Harta Europei

Pe langa rolul de a le tine „jos”, termenul de “aliat” a mai avut un alt rol la fel de toxic, de a impiedica natiunile in cauza sa se apropie de aliatii lor naturali. Europa, Rusia si China, de pilda, sunt de doua ori aliati naturali. O data, prin proximitate sau rezidenta euroasiatica, a doua oara, ca urmare ca sunt tinte comune al Globalismului. Apropierea dintre Europa si China este dictata de faptul ca ambele sunt lovite de Globalism prin razboaie comerciale, pentru a fi deposedate de parti din PIB-urile lor, prin taxe vamale spoliatoare. Europa si China nu le pot raspunde simetric si contrabalansant deoarece comertul SUA este deficitar si necomparabil ca structura si grad de marime (deficiente care vin din productie).

In afara de ruinarea economica a Europei si Chinei si cresterea gonflata pe seama acestora a SUA, Globalismul urmareste si degradarea spirituala a societatilor europeana si chineza, care le face mai vulnerabile si mai usor de supus si exploatat. Acest scop il realizeaza cu o varietate de moduri de stricare a normalitatii, intre care homosexualizarea nu este pe ultimul loc, dar mult mai acute si haotizante sunt atacurile prin raspandirea drogurilor. Razboaiele opiului duse de Marea Britanie impotriva Chinei, in secolul XIX, au fost motivate de scopuri profitabile, dar si imorale ale britanicilor, pentru a frâna fluxul de argint dinspre Imperiul Britanic spre China, cat si pentru a creste dependenta alienanta a chinezilor fata de droguri. O similaritate frapanta cu ce se intampla in tari globaliste, mai als in SUA si Canada, in secolul XXI, prin liberalizarea drogurilor in scop fals recreational, in fapt pentru vegetatizarea populatiilor, pentru a le eclipsa luciditatea si secatui rezistenta.  

Harta Chinei

Britanicii au recurs la opiu ca o arma geopolitica si geoeconomica. Odată cu cantitățile masive introduse de britanici în scopul echilibrării comerțului, drogul a devenit larg răspândit. Vânzările de opiu în mari cantități de către britanici începuseră în 1781 și între 1821 și 1837 vânzările au crescut de cinci ori. Drogul era produs în regiunile tradițional cultivatoare de bumbac, India sub monopolul guvernului britanic (Bengal) și în statele princiare (Malwa) și se vindea în China cu condiția de a fi livrat de negustori britanici. Monarhia Qing a ignorat problema până când abuzul de drog a ajuns larg răspândit în societatea chineză. Alarmat de răspândirea dependenței de opiu (2 milioane de chinezi erau consumatori regulati), imparatul Qing a încercat să pună capăt comerțului cu opiu, dar a fost subminat de corupția unor oficiali locali. Asa cum se intampla si azi, prin coruperea de catre globalisti a unor oficiali ai unor tari, care devin o coloana a cincea a Globalismului.

În 1839, China a interzis comerțul cu opiu și a cerut ca tot opiul să fie predat autorităților chineze și ca toți negustorii străini să semneze un act de necomercializeze a opiului, sub sancțiunea pedepsei cu moartea. Lord Palmerston, ministrul de externe britanic, a inițiat războiul opiului pentru a obține compensatii pentru opiul distrus. El a fost criticat in parlamentul britanic pentru ca a protejat un infam trafic de contrabanda, iar razboiul a fost denuntat de parlamentari ca nedrept si ilegal. Publicul și presa din UK și din USA si-au exprimat indignarea. Puternic implicat in crearea dependentei chinezilor de droguri a fost Lord Edward Bulwer-Lytton, un ministru al coloniilor britanice si autor al romanului „Rasa care vine”, care l-a inspirat masiv pe Hitler. Bulwer-Lytton a fost si sef al serviciilor secrete britanice, un indiciu ca acestea din urma inspira sau comanda marile teorii manipulatoare folosite pentru intoxicarea ideologica a Lumii. China a pierdut războiul și a fost obligată să deschidă cinci porturi pentru comerțul exterior și să cedeze britanicilor Hong Kong. Dupa ce britanicii au ocupat Shanghai, războiul a luat sfârșit în 1842, când China a semnat primul „tratat inegal”, tratatul de la Nanking, prin care britanicii nu-și asumau prin ele nicio obligație (acelasi tupeu, azi, in tratatul Brexit). A urmat al doilea razboi al opiului (1856-1860), prin care britanicii infigeau si mai adanc cutitul in trupul poporului chinez, prin cereri de privilegii, specifice pentru modul  cum niste insule mici si sarace au reusit sa creeze imensul Imperiu Britanic, prin care au dominat si exploatat salbatic Lumea: legalizarea comerțului cu opiu, al recrutării de muncitori coolie, deschiderea întregii Chine pentru negustorii britanici, exceptarea mărfurilor importate de la plata taxelor interne de tranzit, permisiunea ca un ambasador britanic să fie prezent permanent la Beijing și ca versiunile în limba engleză ale tratatelor să aibă precedență față de versiunea în chineză. Atunci, Marea Britanie a exersat speculatia “natiunii celei mai favorizate”, care ar fi fost China.

Harta Hong Kong (China)

Aceasta istorie dureroasa si samavolnica provocata Chinei de Marea Britanie pune in lumina ticalosia prin care britanicii au smuls Hong Kong din teritoriul national al Chinei, care a revenit la patria mama in 1997. Protestele si violentele din fosta colonie britanica nu sunt “pro-democratie”, cum le denumesc manipulator globalistii, ci sunt pro-recolonizare. Desigur, terorizatorii folositi de globalisti impotriva populatiei si autoritatilor chineze din Hong Kong pot fi oricand “facuti bucati”, dar mai importante sunt recenzarea liderilor revoltei si ruperea legaturilor lor economice din interior si exterior, pe seama carora subzista, si repopularea cu chinezi a institutiilor si corporatiilor hongkongheze. Faptul ca soldatii chinezi au facut curatenie in urma rebelilor pe strazile din Hong Kong are si un alt sens, al unei altfel de “curatenii”, de revoltatori si terorizatori. Cand va veni vremea, toti vom fi “chinezi”. Ca un arc peste timp al razboaielor opiului din secolul XIX impotriva Chinei sunt narcoterorismele cu cocaina impotriva Europei, din secolul XXI. In primavara si toamna lui 2019 au fost lansate pe plaje din Europa de Vest si de Est doua atacuri de proportii cu cocaina, prin raspandirea de cocaina pe plajele europene, in fiecare atac de narcoterorism folosindu-se peste o tona cocaina, de mare puritate, de peste 83%. Faptul ca Europa si China sunt tinte comune ale globalismului face ca acestea sa fie aliati naturali. Jonctiunea antiglobalista a Europei si Chinei este o problema de “cand”, nu de “daca”. Si acest lucru in pofida incercarilor SUA de a abate atentia Europei si Chinei de la faptul ca sunt aliati naturali impotriva Globalismului. Secretarul de stat american Mike Pompeo este de un ridicol si un penibil absolute cand trambiteaza ca “NATO se confrunta cu amenintari in materie de securitate cibernetica din partea Chinei”. Este un secret al lui Polichinelle ca marile atacuri cibernetice impotriva Multilateralismului au apartinut Globalismului. Cand Unitatea Antiglobalista a Multilateralismului va deveni operationala, coordonand Europa, Rusia, China, Lumile Araba si Latino-Americana etc., Globalismul si Unilateralismul vor deveni pitici si irelevanti, lipsiti de potentialul executiv de a mai modela toxic Lumea.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: