Ce “armata europeana”? Ar fi instrumentul SUE!

03/12/2019

La intrebarea mea indoielnica “Ce armata europeana?”, din discursul precedent, despre summitul NATO de la Londra, simt nevoia unor explicatii suplimentare.

(1) Interogatia in cauza vrea sa sugereze o reflectie pe tema existentei sau non-existentei NATO. Cred ca pe acest subiect este nevoie sa schimbam registrul. Sa iesim din cel al perceptiilor si sa intram in cel al intereselor. Despre NATO s-ar putea discuta in alti termeni decat cei concurentiali. Abordarea perceptiva implica afecte, simpatie sau antipatie. Din punct de vedere al intereselor nationale si europene, NATO este o necesitate evolutiva, nu involutiva, care poate merge pana la integralitate.

(2) Nu este nevoie de o “armata europeana”. Ea ar fi instrumentul tentatiei federalizarii, al Statelor Unite ale Europei (SUE). Ideea de “armata europeana” trebuie respinsa si inchisa pentru totdeauna. Este o idee toxica. Originea ei este globalista, de centralizare care poate fi luata in posesie. Intr-un fel sau altul. Mai devreme sau mai tarziu. O “armata europeana” intra in contradictie antagonista, momentan mai putin vizibila sau deliberat estompata, cu natiunile europene si statele nationale de pe continentul Europa.

Nimeni nu va apara mai bine un pamant national decat o armata nationala. Acest fapt nu exclude apararea multilaterala, ci il presupune, avand, totusi, ca nucleu armata nationala. Formula ideala si de neinlocuit pentru securitatea natiunilor si statelor nationale europene este apararea colectiva, de coalitie, alianta de tip NATO. Ea prezerveaza libertatea si democratia europene, care pot deveni tinte ale centralizarii, ale federalizarii globaliste de tip SUE.

Esecul impunerii unei Constitutii a Europei s-a datorat inteligentei si luciditatii Patriotilor Nationali Europeni care au “citit” corect in agitarea agresiva a acestei propuneri o reactualizare a unor vechi intentii ale Globalismului de a crea SUE. Nu exista Europenism fara Nationalism si invers. Inainte de a fi din Europa esti dintr-un loc anume, dintr-o Natiune, Romana, Germana, Franceza etc. Dar acel loc numit Natiune nu este in aer, face parte din Europa, iar ambele depind una de alta. Hitler nu a fost nici German, nici European. Daca ar fi castigat razboiul, Globalistul Hitler ar fi creat o Europa “unita” economic, numita Europaische Wirtscraft, care in faza finala a Revolutiei Globaliste ar fi fost incorporata la Imperiul Unic Global, condus de un Guvern Mondial.

Dar mai inainte alti Globalisti au clocit ideea SUE. Incepand inca din secolele XII-XIII, cand ideea a fost un obiectiv al templierilor. Principalii agenti care au contribuit la crearea CCE, devenita ulterior UE, au fost Jean Monnet, artificial “sfintit” ca european de bine, si contele Kalergi, cel cu planul care ii poarta numele, de masacrare a identitatii rasei albe prin metisare cu migranti negroizi a Europei. Un apropiat ideologic, rasist si influencer al familiei Kalergi a fost Theodore Herzl, fondatorul miscarii globaliste sioniste.     

(3) Un alt argument impotriva unei integrari politico-militare sub forma “armatei europene”, care in timp ar desfiinta armatele nationale, in virtutea logicii federaliste a SUE, este ca aceasta deja “exista”. Desigur, ironizand putin ideea, se poate spune ca ea “este”, dar „nu se vede”, ca o licenta filosofica sau politica. Devenind seriosi si privind mai bine la NATO, putem afirma cu temei ca aceasta este samburele, de mult incoltit, al unei “armate europene”. Stejarul numit “armata europeana” are radacini puternice in NATO si el este in crestere, aproape de faza adulta. Din cele 29 de tari ale NATO, majoritatea covarsitoare este europeana, iar infrastructura si teritoriul sunt integral din Europa.    


Londra/Summit NATO: Unilateralismul Articolului 5 nu garanteaza nimanui securitatea. Apararea colectiva este sinonima cu securitatea egala. Discriminarea confirma teza “mortii cerebrale”

03/12/2019

Summitul NATO de la Londra pare sa fi suferit in ultimul moment o transformare de abordare. Ceea ce parea sa fie un summit in “viteza”, datorita problemelor din tara gazda (Brexitul, alegerile anticipate), s-a reconfigurat ca un summit al “tensiunilor”. Acestea din urma sunt nemaiintalnite si cruciale pentru increderea si solidaritatea interne, ale NATO.

De aceasta data, problema financiara, vesnic ridicata de SUA, nu va mai fi in centrul discutiilor. Europenii au decis, cu cateva zile in urma, ridicarea pragului cheltuielilor militare, dincolo de cota ceruta de presedintele american Donald Trump. Stereotipizarea acestei teme si la Londra va fi o batere a apei in piua, ori o abatere a atentiei. Problema esentiala este cea a securitatii egale, codificata prin Articolul 5 privind apararea colectiva.

SUA au mereu tendinta de a face din NATO o chestiune de uz unilateral, ca haina de parada sau manta de vreme rea, dupa cum ii dicteaza interesele si vremurile. Ori, acest unilateralism al Articolului 5 nu garanteaza nimanui securitatea. In mod paradoxal, discriminarea de catre Washington a securitatii turcilor, comparativ cu a polonezilor si balticilor, confirma teza Parisului privind “moartea cerebrala” a NATO. In fond, ce ar costa Statele Unite sa sustina politic ofensiva militara a Ankarei in nord-estul Siriei, pentru a indeparta atacurile teroriste ale militiei kurde YPG la adresa securitatii statului turc si crearea de catre fortele sale armate a unei zone de securitate la frontierele Turciei?

Toti ar avea de castigat. NATO pentru ca banii sai nu s-ar mai duce, via SUA, in gaura neagra a terorismului din Siria si din regiune, care invariabil este acelasi, in oricare din ipostazele sale, YPG sau Stat Islamic. Securitatea in Orientul Mijlociu ar creste. Ar fi dejucate eforturile de jonctiune intre teroristii kurzi si teroristii irakieni, ultimii jucand, mai nou, rolul fals si penibil de “demonstranti” de strada pentru “drepturile omului”. Vicepremierul american Mike Pence s-a dus pe furis in Irak, ocolind autoritatile irakiene, parca pentru a-i radicaliza pe “jucatorii” sai din zona si a-i asigura de “recuzita” pentru noile “roluri”.

NATO este indispensabila. Nu trebuie precupetit nicun fel de eforturi pentru a reinstaura impartialitatea Articolului 5 si multilateralismul securitatii colective. Acestea ar putea reprezenta miezul unui “nou multilateralism”. Este inadmisibila agenda dubla a SUA privind unilateralismul american si securitatea inegala ale NATO. Un lucru este cert, unilateralismul nu va destrama multilateralismul NATO sau NATO insasi. Beneficiile conceptuale si ideologice ale NATO sunt inegalabile. Ce “armata europeana”? NATO este in cea mai mare parte european. NATO este Europa. NATO este cel mai bun brand pentru apararea colectiva. Atlanticul este la fel de sensibil pentru securitatea SUA si Europei. Indiferent de modificarile din structura deciziei sau componenta membrilor NATO, aceasta structura multilaterala de securitate este cea mai buna varianta pentru securitatea Europei. Cu un cap european, NATO va iesi din „moartea cerebrala”. La summitul de la Londra sau dupa acesta, Alianta Nord-Atlantica s-ar putea reinventa. Sub acelasi nume. Dar pe pamant european.