Fiţelor criticismului „educaţional”: Tâlcuri povestite

Universitatile occidentale vin in marile orase de la noi, stau la rand si se calca pe picioare pentru a recruta cati mai multi studenti romani. Amu, o fi bine, o fi rau? E cam greu de inteles valul asta de criticism „educational”, care se fâţâie prin cetate. S-o fi vrand niscaiva Inteligenta Artificiala (IA) , care sa scoata din competitie Inteligenta Naturala?!… Ca IA va face inutila Scoala…

He-he-he, ce-mi place asta cu “parcalabii” care nu vedeau ca “dascălii (…) în loc de vorbă bună se tot răboțoiesc la prunci”. Pai ce sa mai zicem de “coconul” Winston Churchill, care a incasat multe bice de la directorul scolii, pentru ca era certaret si cu multe schimbari de dispozitie (“black dog”, cum ziceau doicile din epoca victoriana)?

La sapte ani, Winston Churchill a fost dat de parinti, care erau conti si prezbiterieni, la Internatul St. George din Ascot. Era o scoala privata costisitoare si foarte severa. Din cauza neintegrarii si neinvatarii, directorul nu s-a sfiit sa puna biciul pe spinarea odraslei roscovane. Nimeni nu a protestat, “corectia” era in pret. Butada, pusa in circulatie chiar de catre Winston Churchill, e ca “pentru a ajunge prim-ministru e nevoie de bici, cand trebuie”…  

http://www.contributors.ro/editorial/un-basm-cu-dascali-%c8%99i-inva%c8%9bacei/