Dupa 30 de ani de la Revolutie, unica certitudine este Democratia. Marea problema ramane Economia

Orice Revolutie implica marturii si probe contradictorii. Aceste incertitudini tin de subiectivitatea umana, mai ales cand ea apartine unor tabere opuse. Sa nu uitam un fapt esential, ca PCR a fost un partid de masa, cu peste 4 milioane de membri, care la randul lor aveau propriile familii sau faceau parte din familiile parintilor.

Masivitatea si indoctrinarea explica si rezistenta timp de trei decenii, mai ales in randurile celor vulnerabili social, a unor nostalgii populare dupa “paternalismul” vechiului regim (case moca, serviciu obligatoriu, educatie si sanatate gratuite etc.).

Interpretarile pot fi hazardante, dar atata timp cat ele sunt  impartasite de grupuri mari de oameni, trebuie ascultate cu toleranta si luate ca atare, fara a te lua dupa niciun index, care poate arata catre unii sau altii. Altfel, pentru oricare din tabere ar trebui, intr-o logica vindicativa, mai multe Canale, Lagare sau Siberii.

Mi se pare o chestiune de bun simt, care poate fi extinsa, ceea ce a spus Putin despre Lenin, de a nu fi scos din Mausoleul din Piata Rosie, atata timp cat exista mase mari de oameni care si-au legat aspiratiile si idealurile de acest revolutionar de profesie, dar si mase mari de oameni care, dupa 1989-1991, il contesta.

Un adevarat om de stat nu este un ravasitor al societatii, cum e un revolutionar, ci un stabilizator, fara a se lasa antrenat de niciun curent social opozabil sau antagonist, cu potential stihinic. Judecatile impartiale vor fi peste cateva generatii. Timpul lucreaza deja in aceasta directie si el nu poate fi de nimeni oprit. Acum, unica certitudine e democratia.

http://www.contributors.ro/cultura/%e2%80%9drevolutia-nici-n-a-existat-a-fost-o-lovilutie-%e2%80%9d-fragment-din-%e2%80%9dtragatori-%c8%99i-mistificatori-contrarevolu%c8%9bia-securita%c8%9bii-in-decembrie-1989%e2%80%9d/#comment-396963

„Decoratia luata si altuia data”: Bipolarul nostru presedinte si eminenta sa cenusie globalista

Presedintele Romaniei Klaus Iohannis/ Foto: presidency.ro

Fundatia Europeana Titulescu (FET), care prin denumire celebreaza personalitatea de talie globala a diplomatului roman Nicolae Titulescu (1882-1941), ales de doua ori Presedinte al Ligii Natiunilor (1930 si 1931), este unul dintre cele mai laborioase ONG-uri si think tank-uri (bazin de gandire, de spiritualitate) ale Estului.

Acest mirabil fapt se datoreaza omului politic si de stat Adrian Nastase, fost premier al Romaniei, fost ministru de externe si fost lider social-democrat , care a dat viata proiectului “Fundatia Europeana Titulescu” si careia ii anima activitatea de excelenta in calitate de presedinte al acestei Fundatii.

Adrian Nastase, invitat la Cotroceni, la Receptia de Ziua Nationala a Romaniei/ Foto: libertatea.ro

In opinia mea, dar nu numai, Adrian Nastase face deja parte din panteonul marilor ganditori politici si personalitati culturale care au luptat pentru libertatea si demnitatea Estului, pentru ridicarea intregului Orient, din care Romania face parte, la nivelul pe care Orientul il merita, prin superioritatea demografica, cultura civilizatoare si istoria multi-milenara. Invitarea lui Adrian Nastase la conferinte si reuniuni ale unor proeminente institutii de cercetare stiintifica si relatii internationale, cum sunt cele de la Moscova si Shanghai, cu mare influenta si prestigiu in Est, confera Romaniei o vizibilitate pe masura.    

Tocmai aceasta luminoasa statura politica si culturala a lui Adrian Nastase este cea care literalmente a umplut Palatul Cotroceni, la Receptia de Ziua Nationala a Romaniei. Ea i-a alertat pe pigmeii politicii, in frunte cu Klaus Iohannis, care intr-o zi de noapte a mintii iohanniste a decis sa-i retraga lui Adrian Nastase decoratia “Steaua Romaniei”.

Casa Nicolae Titulescu, sediul Fundatiei Europene Titulescu/ Foto: wikipedia.ro

Klaus Iohannis, contradictoriu ca un bipolar, care l-a invitat la Receptie pe Adrian Nastase, ca apoi sa-i retraga Decoratia, aminteste de inmormantarea simulata a lui Carol Quintul si de panzele nebuniei lui Goya. De absurditatea machiavellismului prezidential impotriva angellismului politic, ca intr-o scena din Bunuel intr-un décor de Tinguely. In sertarul de nepublicate, aceasta poveste am intitulat-o “Decoratia luata si altuia data”. “Altuia” e o de curand demandatata eminenta cenusie globalista a statului de nedrept si justitiei politice.

Gestul politic suprarealist si scandalos al presedintelui Klaus Iohannis, a scandaliza este scopul suprarealistilor de altfel, fata de un om de calitate umana deosebita ca Adrian Nastase, care de 15 ani nu mai este in politica, e ca un tablou despre instabilitatea psihopolitica, in care se trece de la admiratie la macabru. Daca si dupa atatia ani Klaus Iohannis vrea sa-l mai execute politic inca o data pe Adrian Nastase, prin retragerea Decoratiei, dupa ce justitia politica a lui Traian Basescu l-a condamnat penal pe nedrept si l-a privat abuziv de drepturi politice si electorale, inseamna ca spaima dreptei neo/liberale este la fel de mare.

Adrian Nastase, presedintele Fundatiei Europene Titulescu, la o actiune a Fundatiei/ Foto: b1.ro

Oricum, de ceea ce iti este frica nu scapi, cum glasuieste o vorba populara. Si, oricum, se confirma inca o data ca spre deosebire de moartea din razboi, in politica dusmanii te pot aneantiza de mai multe ori. Exista insa o lege cosmica a compensatiei, pe care oamenii nevolnici nu o pot controla.

UK, in confuzie: Interferente sau schimbari de roluri? Dreapta merge spre stanga. Ruperea conservatorilor britanici de Economia Libera, un radicalism stangist

Brexit: Boris Johnson va prezenta, vineri, în Camera Comunelor, proiectul lege de retragere a MB din UE

Ceea ce s-a intamplat in Europa de Est, cu mersul Stangii spre Dreapta, uneori peste linia despartitoare de pe Esichier, se intampla, acum, in Marea Britanie. Insa, acolo, nu a avut loc o Revolutie. Sau nu inca. Cert este ca Dreapta merge spre Stanga. Distantarea marcata a conservatorilor britanici de Economia Libera este asimilabila unui radicalism stangist.

Confuzia ideologica si framantarea scenei politice sunt foarte mari in Regatul Unit. Desi fostul premier laburist Tony Blair i-a indemnat miercuri pe “moderatii” (care or fi aia?!) din Partidul Laburist sa preia din nou controlul formatiunii de la liderul actual Jeremy Corbyn, care in opinia sa intruchipeaza un “socialism cvasi-revolutionar” care a “esuat”, lucrurile stau diferit pe scena politica britanica. De altfel, laburistii sunt in opozitie, “esuarea” lor, de care vorbeste Blair, ar fi putut sa aiba loc daca ei ar fi fost la guvernare.

In realitate, radicalismul stangist apartine Partidului Conservator, care este la Guvernare. “Socialismul cvasi-revolutionar”, formula eleganta folosita de Tony Blair cu referire la laburisti pentru a evita termenul de “comunism”, este aproape de a deveni un succes al conservatorilor, sub bagheta premierului Boris Johnson. Nicidecum de esec. Brexitul insasi, un unilateralism hipertrofiat si provocator al Marii Britanii, este foarte apropiat de exclusivismul comunist. Ruperea politica si economica a insulelor europene britanice de casa comuna europeana este relativ similara derapajelor post-bellice est-europene (1945-1989). Spre deosebire de URSS si ECE, UK alearga spre imbratisarea fatala a USA.

Premierul Boris Johnson este preocupat exclusiv de aparente, in loc de adevar. El isi lanseaza mesajele compulsive sub auspiciul “The People’s Government”, inscriptionat pe tribuna sau fundal. Frica de un al doilea referendum, mai bine informat si mai putin manipulat, comparativ cu primul, care a fost un amalgam de dezinformare si manipulare, l-a facut sa evite o noua consultare populara, la fel de indreptatita ca votarile repetate ale proiectului de acord de Brexit. Guvernul conservator etaleaza un fals simtamant popular.

Un alt indicator de izolare cvasi-stangista, cel putin conjuncturala, a Marii Britanii este anuntul ca premierul Johnson nu va participa la summitul economic mondial de la Davos, din Elvetia, care va avea loc la sfarsitul lunii ianuarie. El le-a interzis si ministrilor sa o faca. “Prioritatea noastra este de a raspunde prioritatilor oamenilor, nu să bem şampanie cu miliardarii”, a declarat o sursa guvernamentala pentru tabloidul Daily Mail, ca motivatie pentru absenta Marii Britanii de la Davos. Acelasi inautentic sentiment “popular” si fals “antimiliardarism”. City of London doar de dragul miliardarilor l-a facut baftos pe speculatorul evreu american George Soros cu banii britanicilor. Guvernul conservator va bea probabil sampania dupa pariurile castigate de Boris Johnson cu Brexitul si acordul de liber-schimb cu UE, fara prelungirea tranzitiei si in termenii premierului britanic.

Boris Johnson: Parlamentul va vota acordul de Brexit până la Crăciun

Premierul Johnson pare grabit sa-i bage cat mai repede pe britanici in ochiul ciclonului post-Brexit. El intentioneaza sa interzica prin lege prelungirea perioadei de tranzitie dincolo de decembrie 2020. Acest calendar britanic extrem de ambitios este foarte riscant. In 11 luni nu se poate realiza mai mult decat o schita, un draft preliminar, inevitabil aproximativ si lacunar, de acord de liber-schimb cu UE.  Riscul de iesire precipitata din UE este ca Brexitul sa fie fara acord. Din orice calcul rezulta ca absenta unui acord ar afecta mai mult UK decat UE-27, care va continua sa beneficieze de avantajele pietei unice. Perioada de tranzitie ar putea fi prelungita la solicitarea Londrei pana la 1 iulie 2020.   

In contextul de confuzie din Marea Britanie, cu interferente sau schimbari de roluri intre Stanga si Dreapta, se contureaza tot mai clar, aproape cu certitudine, o Dilema. Ori vechiul criteriu de diferentiere a partidelor si regimurilor politice, datand de la Revolutia Franceza, nu mai este operant sau revelatoriu pentru diferentele specifice, ori el a fost intors pe dos, mai mult sau mai putin, pe nesimtite. In ultimul caz, Brexitul din 2020 ar putea sa fie o Revolutie in oglinda a celei din 1917 (MRSO). Efectele ar fi de reimpartire a Economiei Mondiale intr-o Economie Libera (EL), cu legile economiei de piata, din care Marea Britanie se autoextrage prin Brexit, si o Economie Hipercentralizata Privat (HP),  in putine maini private (1%), cu legi private si ordine executive private, ale unui Stat Privat, ca o Suprastructura (politica) a unui Lagar (social), la care au aderat sau sunt in curs de aderare UK si USA.

In urma cu cateva luni, un agent de influenta globalist occidental spunea un lucru interesant, cred ca de subscris, ca rolul lor este de a descoperi slabiciunile adversarilor politici si geopolitici, pentru a le expune, constientiza si amplifica. Ambasadorul britanic Andrew Noble avansa, miercuri, o chestiune aluziva: “1989 nu este inca istorie; caderea comunismului trebuie sarbatorita”. Nu mi-am putut stapani un suras, cu gandul la radicalismul stangist al conservatorilor britanici. Dar si pentru ca ambasadorul britanic a uitat sau ignorat ca Alteta Sa Regala Charles, Print de Wales, a sarbatorit la Londra vernisajul expozitiei: „Apertures of a Revolution. Fotografii din Decembrie 1989”. 

Si totusi, o intrebare se pune. De ce Globalismul critica public Comunismul, dar il implementeaza privat si acoperit, cu multe straturi, ca cele de ceapa sau de varza? Ratiunea este simpla si ingenioasa. Hipercentralizarea si hipercontrolul intern, de tip societate inchisa, ii supraprotejeaza Globalismului economia si resursele din fieful sau statal. In acelasi timp, extern, Societatea Deschisa si Economia Libera, din afara fiefului sau statal, ii permit Globalismului penetrarea nestingherita a Natiunilor si acumularea primitiva a capitalului (avutiei) acestora, cat si modelarea Societatilor si Guvernarilor Nationale potrivit intereselor sale. Pentru Globalism, cel mai fericit vis este de Comunism inauntru si de Liberalism in afara. Cosmarul Globalist este de Comunism in afara Imperiului (Lagarului) sau, care ii restrange aria de unde poate exploata, ii stavileste expansiunea.