Planul globalist de “pace” pentru Orientul Mijlociu: Solutia finala pentru statul poporului palestinian. Maculare evreiasca a Holocaustului: Evreii le fac Palestinienilor ce le-a facut lor coetnicul Hitler

Trump îşi dezvăluie, alaturi de Netanyahu, nu si de Abbas, planul de pace în Orientul Mijlociu şi evocă o soluţie ”realistă cu două state”/ Foto: News.ro

Devoalari si denunturi repetate privind caracterul din start inselator  ⃰al intentiilor si planurilor evreilor americani si israelieni referitoare la pretinse solutionari “istorice” ale crizei din relatiile dintre Israel si Palestina si din Orientul Mijlociu au adus la un minim istoric credibilitatea internationala a falsilor “profeti” si facatori de “bine”. Lucrurile privindu-i pe acestia din urma stau exact invers. Istoria a oferit in acest sens dovezi care au ajuns la “supraplin”. Nu mai e loc de alte jewinselatorii.

De fapt, insasi Declaratia Balfour (1917), input-ul politic britanic care a dus la situatia intolerabila de azi din Palestina si din Orientul Mijlociu, s-a inscris de la bun inceput in aceasta politica programatica a jewinselatoriei globale. Promotorii balfourismului, care cel putin ulterior, daca nu si anterior, s-au coordonat activ si pe termen lung, practic nedeterminat, cu cei ai sionismului, nu si-au respectat nici macar cu o centima promisiunile si “garantiile”pe care le-au facut arabilor si palestinenilor in schimbul acceptarii de catre acestia a unui “camin national evreiesc” pe teritoriul Palestinei. Dimpotriva, arabilor si palestinienilor li s-au furat sistematic teritorii, iar din Palestina nu a mai ramas mare lucru. In schimb, “Palestina” a devenit denumirea metodei internationale evreiesti prin care Diasporele Globalismului se infiltreaza si preiau controlul economic, politic si in cele din urma teritorial asupra tuturor Natiunilor care le gazduiesc, dupa exemplul dramatic si avertizoriu in care au procedat in mod josnic cu Natiunea Palestiniana.

Din inselatoria globala americano-israeliana (sau israeliano-americana, avand in vedere ca SUA sunt conduse de facto de Israel, care-si extrage resursele cu care se gonfleaza de la poporul american, pe care il exploateaza la fel ca pe o colonie), face parte si noul asa-zis plan de “pace” al presedintelui american Donald Trump. Trump, care se substituie inacceptabil Organizatiei Natiunilor Unite si Dreptului International, in conformitate cu care exista un plan legitim de pace cu doua state si in limitele frontierelor din 1967, si-a prezentat planul, marți, alături de premierul israelian Benjamin Netanyahu, ca reprezentand ”o soluție realista cu două state”.  In esenta, planul globalist al lui Trump prevede că Ierusalimul va fi ”capitala indivizibilă a Israelului”, iar viitorul “stat palestinian” va putea avea o ”capitală palestiniană în Ierusalimul de Est”. Donald Trump, care intr-un cinism si dispret nemasurate fata de toti se crede deopotriva avocat, acuzator si judecator, a amenintat ca SUA sunt pregătite să ”recunoască suveranitatea israeliană asupra teritoriilor ocupate”. El a condiționat un viitor stat palestinian de ”respingerea clară a terorismului”, cum a etichetat miscarile de rezistenta si eliberare ale palestinienilor.

Trump, Kushner, Netanyahu/ Foto: Washington Post

ONU si Natiunile de drept au respins cu fermitate planul Globalismului privind solutionarea injusta si unilaterala a conflictului dintre palestinieni si israelieni, reamintind rezolutiile comunitatii internationale referitoare la crearea a două state, Israel şi Palestina, „trăind alături în pace şi securitate în frontierele recunoscute pe baza liniilor definite în 1967”.  Lumile araba si islamica au dezaprobat cu indignare planul lui Trump. In Orientul Mijlociu este considerat un al doilea plan amagitor Balfour. In opinia mea, bazata pe multe indicii si similitudini, este vorba de ceva mult mai mult. Planul Trump exprima o agresivitate exterminatoare a premiselor unei statalitati palestiniene, fara de care poporul palestinian este condamnat la robie, scadere demografica si disparitie. El este un plan de solutie finala a “chestiunii palestiniene”, similar celui al lui Hitler, privind „Soluția Finală a problemei evreiești”⁠ (în limba germană: Die Endlösung der Judenfrage). Similar “Endlösung”-ului hitlerist, cel imaginat de globalismul trumpist reflecta o etapizare superioara a balfourismului si sionismului, foarte apropiata de etapa finala. Persecutiile operate de evrei se intemeiaza pe ideologia criminala conform căreia populația palestiniana este o „problemă” în sine. Etapizarea si accelerarea vor culmina cu anexarea coloniilor israeliene din Cisiordania, ca parti integrante din Israel. Restul palestinienilor, considerat “rezidual”, si teritoriului in care au fost inghesuiti ca sardelele, va fi un lagar de exterminare, a carei imagine externa va fi gestionata de globalisti in sensul distorsionarii in avantajul evreilor, dupa modelul exterminarii globaliste a amerindienilor din Statele Unite. 

Ca si in cazul solutiei finale hitleriste, in care Adolf Eichmann a folosit pentru prima data termenul, si cea globalista, avand ca obiect “chestiunea palestiniana”, are proprii inspiratori. Cea mai indelungata vizibilitate in acest sens, cat si de implementator, o are premierul Israelului Benjamin Netanyahu. Un “Adolf Eichman” mai micut este Jared Kushner, consilier al Casei Albe, ginere al preşedintelui american Donald Trump si unul din arhitecţii planului de “pace”. Interesant este ca experimentarea raului, incurajata probabil de inca inconsistenta reactiilor internationale de a opri aceasta geopolitica virala, apropos de epidemia de coronavirus, pare sa fie o constanta a lui Trump si Kushner, care folosesc  fraza “sa vedem ce se intampla” in acelasi mod stereotip si cu acelasi substrat experimental. “Ei bine, să vedem ce se întâmplă”, a afirmat Jared Kushner într-un interviu, in care a fost întrebat despre posibilitatea ca Israelul să înceapă procesul de anexare încă de la sfârşitul acestei săptămâni.

Alte doua tactici manipulatoare evreiesti atrag atentia. Prima se refera la pozitionarea anuntarii planului de pace al lui Trump in saptamana imediat urmatoare celei in care la Ierusalim a avut loc Forumul Mondial dedicat memoriei Holocaustului. Globalismul a esuat insa in tentativa de speculare a varfurilor de auto/victimizare a evreilor si de culpabilizare a Natiunilor, ridicate de bolta de comemorare internationala a evenimentului holocaustic, in speranta desarta ca va intimida criticile la adresa planului trumpist privind solutia finala a problemei palestiniene. Dimpotriva, vocile Natiunilor au bubuit asurzitor, acoperind compasiunile la adresa Holocaustului. A doua tentativa de manipulare a contextului si acceptantei a fost amenintarea cu planul globalist maximalist de anexare a teritoriilor palestiniene, urmata de aparenta moderare americana, pentru a gradualiza raul si induce ideea tematoare ca se poate si mai rau.

Netanyahu si Kushner/ Foto: Courrier international

Exista insa si un efect major in contrapartida, daca se poate spune asa, care de abia de acum incolo urmeaza. El se refera la faptul ca solutia finala evreiasca a problemei palestiniene reprezinta o automaculare ireversibila a memoriei Holocaustului: evreii le fac palestinienilor ceea ce lor le-a facut coetnicul Hitler. Pe aceasta platforma antipalestiniana comuna a evreilor americani si israelieni, a fost de un grotesc cumplit de cinic, ipocrit si iresponsabil, demersul presedintelui israelian de a tine un discurs pe tema holocaustului in parlamentul german, cand ei fac acelasi lucru, desi mascat, dar cu acelasi scop si aceeasi finalitate. Daca era chiar necesar un discurs, chiar culpabilizator, el trebuia tinut de altcineva, poate de o victima reala a Holocaustului, nu de tutelatorul unui guvern calau al palestinienilor. Este strigator la cer ca globalismul sa se foloseasca de capitalul de compasiune pentru evrei pentru a comite alt genocid, impotriva palestinienilor. Aceasta maculare globalista a memoriei Holocaustului este total nemeritata de catre victimele lui Hitler, motiv pentru care comemorarile viitoare trebuie sa se schimbe. Ele trebuie facute la ONU, in fata Natiunilor Unite, cuprinzand si Natiunile arabe, nu la Ierusalim, impreuna cu comemorarea si condamnarea crimelor de genocid impotriva poporului palestinian. Atrocitatile antipalestiniene, antiarabe si antiislamice de dupa al doilea razboi mondial trebuie asumate de catre faptuitorii acestora. Memoria iarta, dar nu uita. Aceasta istorie neagra postbelica va fi recunoscuta si asumata, mai devreme sau mai tarziu.

Note_________________________

* Termenul de “inselare/amagire” (hoodwink, engl.) a fost definit si asociat, deloc intamplator, de Albert MacKey, francmason de grad 33, in lucrarea sa Enciclopedia Francmasoneriei, din sec. XIX, astfel: “Simbol al secretului, tacerii si intunericului in care trebuie pastrate misterele artei noastre de privirile nevrednice ale profanilor.” Intr-adevar, rasa umana a fost si este dispretuita si amagita de globalisti.

Motiunea de cenzura si alegerile parlamentare anticipate: Guvernul liberal Iohannis-Orban va intra in alegeri ca un guvern cazut. Politicile publice privind calitatea vietii, o tema electorala subtextuala

Motiunea de cenzura a fost decisa. Presedintele interimar Marcel Ciolacu a anuntat ca PSD o va depune maine dimineata. Motiunea este o necesitate politica si o responsabilitate morala pentru PSD, ca partid de opozitie si cel mai proeminent din Parlament. Trebuie oprite salturile economice si sociale pe care Guvernul Orban le face inapoi, riscand recaderea Romaniei in criza din urma cu 10 ani. Definitia prostiei PNL e razbunarea pe popor ca nu l-a votat majoritar, in 2016, preferand PSD. E unul din motivele pentru care Zeul de la Cotroceni si Guvernul PNL ii condamna pe romani la un statut de Sisif, aruncandu-i in trecut, de unde trebuie sa ia totul de la capat.

Desi din motive diferite si nedeclarate, sub aparenta de detasare a premierului Orban privind motiunea de cenzura, despre care a declarat ca o aştepta cu indiferenţă, opinand că nu are şanse de succes, se ascunde de fapt dorinta ca aceasta sa treaca, urmand ca Iohannis sa-l redesemneze premier, probabil in doua randuri, fara sa configureza o majoritate, pentru a se inscrie in procedura constitutionala de dizolvare a Parlamentului si convocare de alegeri anticipate. Cu un PSD divizat si un ALDE care nu voteaza motiunea, va fi musai ca PNL sa intervina din umbra. PSD va aprinde fitilul, dar restul trebuie sa-l faca PNL. De aceea cred ca multi liberali vor primi ordin de partid sa voteze doborarea propriului guvern. Din aceasta perspectiva, a autorecuzarii si caderii, PNL si PSD vor fi la paritate. Guvernul Orban va intra in alegeri ca un guvern cazut, ca si Guvernul Dancila. Agenda alegerilor anticipate si alegerilor locale a fost deja stabilita. Raluca Turcan a anuntat ca acestea vor avea loc până în 28 iunie, la diferenţă de o zi sau maximum o săptămână.

Ce va face totusi diferenta in alegeri? In atentia mediului politic, academic si societatii civile, cercetatori si studii au adus problematica calitatii vietii, cu prilejul sesiunii aniversare dedicate împlinirii a 30 de ani de la înfiinţarea Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) al Academiei. Din analizele de diagnoză longitudinală au rezultat un paradox si o serie de avertismente. Paradoxul e ca desi in ultimii 30 de ani calitatea vietii a crescut in mod obiectiv, nemultumirea sociala este in crestere. O cauza a momentului e preocuparea de alegeri anticipate, in loc de buna guvernare, care sa aduca rezultate privind nivelul de trai. Mai mult, asteptarile oamenilor sunt alterate de catre Guvernul Orban, depreciind buna guvernare, care pe dimensiunea privind calitatea vietii înseamnă să întăreşti aşteptările cetatenilor. Exista insa un numitor comun al nemultumirilor din societatile moderne si din cele in tranzitie, acesta fiind inegalitatea, care in loc sa se diminuze se adanceste. Celebrul 1% al celor superbogati se reproduce in toate tarile capitaliste, indiferent de nivelul de dezvoltare. Privind societatea romaneasca, cercetatorii au relevat patru factori ai starii de fapt: privatizarea distructivă; statul mic; contracţia economiei româneşti în favoarea unui mondialism gol şi ruptura discursului politic de limba ţării. De aceea, incercand sa identific ce va face diferenta in alegerile care urmeaza, in stransa conexiune cu ideile de barometru social care framanta elita, cred ca politicile publice privind calitatea vietii vor fi o tema electorala subtextuala. In mod inerent, ceea ce imbiba elita si societatea va fi prezent si in alegeri. Nu inseamna ca tema calitatii vietii va fi dominanta in cele doua campanii electorale din iunie, ca va monopoliza discursurile candidatilor. Ea va fi implicita, substratul psihologic si de idei pe care il sugereaza va determina selectia partidului si candidatului. Va hotari in ultima instanta intentia de vot individuala, cand electorul se va afla in cabina de vot si va pune stampila pe  buletin.    

Hillary Clinton recidiveaza in divulgari involuntare: Ignora rezultatul impeachmentului si anticipeaza confruntarea din alegerile prezidentiale: Statele Unite „nu-și pot permite încă patru ani” cu Trump

Hillary Clinton/ Foto: Captura Facebook

Cei care au mizat pe inteligenta politica a fostului secretar de stat american Hillary Clinton vor trebui probabil sa accepte ca au pierdut pariul. Dar si sa constientizeze, chiar daca in ultimul ceas, in anul noului scrutin prezidential, ca pierderea alegerilor din 2016 de catre candidata Partidului Democrat nu a fost o pierdere reala pentru SUA. Dimpotriva, s-a evitat aducerea unui om nepotrivit intr-un loc nepotrivit. Hillary Clinton a facut o a doua gafa involuntara, sugerand ca nu crede in impeachment si ca il vede in continuare pe Trump drept candidat si castigator.

Venită foarte probabil cu aviditate dupa publicitate si bani la Festivalul Sundance cu seria documentară autobiografică „Hillary”, redactata de un „negrisor”, obiceiuri ale tuturor fostilor inalti oficiali din minoritatea dominanta, Hillary Clinton a declarat că SUA nu își pot „permite încă patru ani” cu Donald Trump la Casa Alba și că va face „tot posibilul” pentru a asigura o victorie democrată în 2020. „Trebuie să câștigăm” confruntarea cu Trump, i-a zburat pasarica din gura fostei prime doamne. Ea ori a uitat pe moment ca republicanul Donald Trump este intr-un proces de destituire intentat de democrati, ori nici nu crede in acest proces.

Prima gafa a facut-o cu o saptamana in urma cand l-a criticat pe colegul de partid Bernie Sanders, candidat favorit la prezidentiale, despre care Hillary Clinton a spus că „nimeni nu vrea să lucreze cu el”. Practic, ea a adresat indirect electoratului invitatia sa nu-l voteze pe Sanders, netezind implicit calea realegerii lui Trump. Toti stim ca subconstientul este irepresibil si ca te tradeaza cand nu te astepti. De aceasta data a fost insa mult prea mult. Drept rezultat, oamenii educati si nemanipulabili nu mai cred in opozitia de carton a lui Hillary Clinton si nici in farsa impeachmentului lui Donald Trump. Pentru analisti si observatori este cat se poate de limpede ca jocurile de culise dintre republicani si democrati au fost facute si ca Trump va fi cadorist bipartizan cu un nou mandat. Indignarea ca cineva ca Hillary Clinton continua sa ocupe scena reprezentarii este in crestere. Populatia majoritara americana are inteligente politice mult mai mari decat ale minoritatii dominante. Acestea ar pune punct razboaielor, rasismului si portului civil de arme. Ar trebui sa li se permita accesul in functia suprema de la Casa Alba.

https://www.hotnews.ro/stiri-international-23625957-hillary-clinton-statele-unite-nu-pot-permite-inca-patru-ani-trump.htm

Contributii critice la o analiza politica si militara: Abordarea multilaterala a crizei din Orientul Mijlociu, cu referire speciala la cea din relatiile SUA-Iran. Schimbarea paradigmei: presiunea maxima a multilateralismului, antidot al bolii unilateralismului

Cateva observatii rationale (si ratiunea este intotdeauna neutrala si constructiva) la articolul lui H.D. Hartmann, Analist Defense Romania. Fara indoiala ca analiza invedereaza unele aspecte politico-militare foarte reale, din orice punct ar fi privite evolutiile din Orientul Mijlociu si, mai ales, cele privind criza ambivalent-periculoasa din relatiile dintre Washington si Teheran. Insa mitologizarea cosmologica a SUA, care de la un capat la altul inunda articolul, obturand deliberat posibilitatea unor viziuni integrative, posibil alternative, ale tertilor, nu este lucrul cel mai bun si asteptat. Nici pentru regiunea panislamica, in care diferenta etnica a devenit secundara in raport cu primatul religiei comune, nici pentru atlantism. Pentru cel din urma este in mod evident o incurajare discutabila, prin vestimentarea triumfalista a erorii strategice pe care a reprezentat-o asasinarea generalului iranian Soleimani in Irak, aspect care devoaleaza, mai bine decat orice analiza, lanturile ocupatiei militare a SUA, denuntand ca Irakul nu este liber. Rezolutia legislativului irakian de expulzare a trupelor americane este extrem de graitoare.

Consecinta greselii, cat si a neasumarii acesteia, este ca asasinarea lui Soleimani va fi o sublimare efervescenta a memoriei acestuia intr-un magnific erou regional, oferind Islamului un argument decisiv, care pana la inceputul anului 2020 i-a lipsit, pentru depasirea diviziunilor interne si cimentarea solidaritatii si cooperarii comune in miscarea de rezistenta si eliberare. Mergand pe linia auspiciului anuntat, al abordarii rationale, este indiscutabil ca moartea unui om este doar moartea unui om, din cei aproape 1,5 miliarde de islamici din Lume. Cultura eliberarii islamice a nascut nu doar un lider militar iranian si regional, pe Qassem Soleimani, ci o clasa de lideri multietnici intersanjabili, dar si constiinta unitatii islamice a popoarelor din Orientul Mijlociu. Desigur, consecinte vor fi si extraregional, argumente incipiente au fost in primele reactii dupa moartea “viceregelui” iranian – de remarcat hiperbolizarea amagitoare, din acelasi motiv de a pune niste lauri, despre care multi nu si-au ascuns observatia ca sunt vestejiti, pe capul ordonatorului mortii lui Suleimani. De fapt, consecinte, dar si mutatii geopolitice, sunt evocate intr-o cheie subtila chiar de catre analistul autor.

Adevarata problema a Statelor Unite in regiunea Orientului Mijlociu nu este cu Iranul, care este pus intr-o poveste geopolitica a Washingtonului pentru a-si scuza deopotriva scopul si mijloacele din politica externa, de realpolitik, ci cu intreg Orientul Mijlociu. Tintele, indelung probate, sunt imensele resurse de petrol arab si ambitia de suprematie regionala a micului Israel cu sprijinul colosului care sunt SUA. Este o versiune déjà vu, o actualizare a mitului David si Goliat, in care acestia nu mai sunt dusmani, ci aliati, ceea ce nu este impotriva naturii umane schimbatoare. Ironia istoriei biblice este ca evreii au fost la mila persilor, care au dat dovada de o mare generozitate. Din aceasta cauza, multi politicieni si istorici se intreaba de ce evreii israelieni si americani nu sunt recunoscatori, ca un arc peste timp, imparatului persan Cirus cel Mare, care a lasat o amintire durabila in iudaism, fiind singurul ne-evreu pe care evreii il numesc Mesia in Biblia ebraica (Isaia, 45:1), pentru ca i-a eliberat din captivitatea babiloniana si le-a permis, si chiar ajutat, sa reconstruiasca Al Doilea Templu. Explicatiile sunt dificil de dat si inteles, mai ales de catre milioanele de islamici de rand, care sunt mai tentati sa dea crezare teoriilor adversative privind globalismul, despre care adversarii sustin ca acesta este incapabil de recunostinta si fairplay, datorita scopului sau suprematist.

Acordul nuclear iranian nu e nici pe departe inactual, dimpotriva, el este o garantie de dezescaladare si prezervare a pacii in regiune. Orice s-ar spune, pretentiile americano-israeliene de suprematie in Mediterana de Est si de control asupra Golfului Persic sunt nerealiste. Mai aproape de rationalitate ar fi ridicarea sanctiunilor economice ale SUA asupra Iranului – dreptul la hrana si venituri de pe urma propriei munci si propriilor resurse fiind un drept al omului si al tuturor popoarelor – si revenirea Statelor Unite ale Americii la masa negocierilor multilaterale, implicand nu numai acordul nuclear iranian, ci si multe alte dosare internationale (acordul climatic, acordurile comerciale, acordurile INF si START etc).

Negationismul in pofida realitatii nu este un act de intelepciune politica. Dimpotriva, este o cale a pierzaniei. Lumea este intr-o schimbare grandioasa, fara precedent. Dinamica internationala este incontestabila. Ea scoate Natiunile din paguboasa letargie traditionala, din tiparele inghetate postbelice. Este visul Natiunilor daca vrem, care le anima spre o noua ordine multipolara, care este mai dreapta si de dorit, in care fiecare Natiune sa fie libera si suverana pe destinele si bogatiile sale. Natiocratia este produsul noii epoci, care lasa in urma pentru totdeauna imperiile multinationale. Acest adevar se va afirma din ce in ce mai mult, inclusiv in dialoguri neconventionale, ca cel de azi si de maine, capatand o extensie globala. Sunt impresionat de anvergura analitica a autorului, care, dupa parera mea, a oferit un cadou electoral sofisticat presedintelui Trump, iar mie o intelegere a logicii de think tank si de leadersip pentru care actualul lider de la Casa Alba va primi al doilea mandat. Multumesc autorului articolului. Stima tuturor celor care participa la schimburile de idei critice si de solutii alternative. Lumea de azi nu e perfecta, dar impreuna o putem face mai buna si, obligatoriu, sa traiasca in pace. Este loc sub soare pentru toate Natiunile. Respect pentru viata! Am zis!

Referinte:

„Dialoguri neconventionale” la FET

https://www.defenseromania.ro/opera-iunea-qassem-soleimani-viceregele-persan-din-orientul-mijlociu-a-murit-ce-urmeaza_600615.html

Derapare de pe taramul diplomatiei deferente: Caracterizarea insultatoare a Romaniei ca avand o “cultura endemica a coruptiei” (Zuckerman) pune in umbra rolul culturii respectului de fundament al relatiei parteneriale strategice americano-romane

Adrian Zuckerman/ Foto: G4Media.ro

Nu e nevoie de o scolire in stiinta si arta diplomatiei pentru a sti ca relatiile echitabile sunt cele mai durabile. Aceasta cerinta este elementara si cunoscuta la toate nivelurile, de le cele interindividuale pana la cele internationale. Cu toate acestea, se pare ca din nou am fost blagosloviti cu un ambasador american care ignora acest lucru fundamental.

Ambasadorul SUA in Romania, Adrian Zuckerman a afirmat, într-un interviu pentru Ziarul de Iași, că România era cunoscută ca având o cultură endemică a corupției, iar SUA au promis că îl vor ajuta pe ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, cu tot ceea ce este nevoie pentru combaterea corupției, față de care nu vor avea nicio toleranță. În același timp, una dintre cele mai mari priorități este și traficul de persoane, pe care SUA îl consideră respingător.

Ii admir pe diplomatii care isi lauda etnia, rasa si tara, este in dreptul si misiunea lor sa o faca. Cu atat mai mult, in cazul special etno-natio-rasial al ambasadorului american Adrian Zuckerman. Dar sub nicio forma nu sunt de acord ca ridicarea si proslavirea in ale “desteptaciunii unice” si “suprematiei alese” a unei natii sa se faca prin coborarea si demonizarea altei natii, prin culpabilizarea si prostirea ei, in scop subjugator, de dominare cvasicoloniala.

In acest obiectiv anacronic se inscrie si caracterizarea insultatoare a Romaniei, care ar avea o “cultura endemica a coruptiei”, potrivit lui Zuckerman, o atribuire in mod evident culpabilizatoare, care tinteste imixtiunea politica. Pur si simplu, ambasadorul SUA in Romania a derapat de la diplomatia deferentei, punand in  umbra rolul culturii respectului de fundament al relatiei parteneriale strategice americano-romane. El trebuie ajutat sa revina cu picioarele pe taramul diplomatiei  respectului reciproc, in relatiile interstatale bilaterale. Zuckerman a vorbit aiurea-n tramvai si cand s-a dat drept parte a executivului sau justitiei, evocand “nu vom avea nicio toleranță.” Aceasta substituire potentiala ne trimite cu gandul la filosofia senecana, unde aflam ideea ca cineva care nu este in drept vorbeste in numele altuia ar putea sa fie un controlor total si un substituitor efectiv ilegal al entitatii respective.  

Aceasta abordare neconforma se inscrie de asemenea in ceea ce ministrul roman al Justitiei a criticat la reuniunea Jai de la Zagreb, privind paralelismul si dublul standard in evaluarea justitiei si statului de drept. Predoiu a cerut un singur standard pentru toata lumea si ca ”toate statele UE să combată corupția cum o face România.” Poporul roman are o cultura a demnitatii. Nimanui nu i se permite sa o calce. Fara demnitate nu exista libertate. Trebuie facut in asa fel ca si Zuckerman si orice ambasador american sa afle acest lucru.   

“Nimeni nu iese”: Incalcarea carantinei de la Wuhan, risc major de extrateritorializare a epicentrului coronavirusului gripei chineze

Presedintele american in exercitiu Donald Trump

Cordoanele sanitare, instituite in situatii de epidemie sau pandemie, sunt foarte stricte si reglementate national si international. Orasul chinez Wuhan se afla sub incidenta carantinei din cauza gripei virale, pentru a preveni pe cat posibil raspandirea coronavirusului cauzator.

In acest context, SUA au anunţat, duminică, organizarea evacuarii personalului diplomatic şi altor cetăţeni americani din epicentrul gripei chineze, printr-un zbor direct de la Wuhan la San Francisco, care va fi trimis marţi, potrivit unui comunicat al Departamentului de Stat.

Insa aceasta intentie a Washingtonului comporta riscuri majore de extrateritorializare a epicentrului coronavirusului, daca va fi realizata. Ultimul cosmar ar fi migratia epicentrului gripei virale. Riscul de pandemie ar creste exponential, o data cu cel de noi mutatii genetice, care vor ingreuna eradicarea.  

De ce doreste presedintele american Donald Trump o extractie riscanta, la limita preventiei si legalitatii, a americanilor expusi la gripa chineza, cand cei mai buni epidemiologi si cele mai bune facilitati de tratament au fost mobilizate la fata locului? China detine istoricul complet si cele mai avansate cercetari privind coronavirusul. Criza creeaza solutia, asa cum functia creeaza organul.  

Raspunsul trebuie cautat in contextul juridic, de impeachment, si electoral, de alegeri prezidentiale, din SUA. Donald Trump nu are cum sa nu fi observat oportunitatea unei “autoeroizari” prin scoaterea americanilor din blocada carantinei de la Wuhan. Riscurile si costurile pot fi enorme.

Un astfel de act de auto/eroizare l-ar scuti de destituire si i-ar da acceleratie si avans in cursa electorala. Psihologia lui Trump e de a castiga mereu, cu orice pret. Pretentia de perpetuu invingator este prapastioasa. Castigul care este depasit de costuri nu mai este castig. Partea proasta e ca, mai devreme sau mai tarziu, orgoliul iti da un branci in directia gresita. Acest pericol il paste si pe Trump.

Daca fortarea carantinei “Nimeni nu iese” si aducerea acasa a americanilor de la Wuhan, potentiali infectati sau purtatori de coronavirusi, va avea consecinte epidemiologice in SUA, aratand ca de fapt au fost importate focare de gripa chineza, evolutia politica si electorala a lui Donald Trump va lua o turnura foarte neplacuta pentru acesta. Va fi o dovada ca orgoliul i-a dat un branci in directia fatala.    

“Mistere” asemanatoare: Dupa gripa spaniola, gripa chineza? Ar putea fi vorba de o arma biologica?

China: Situaţia este ”gravă”, epidemia se accelerează, avertizează presedintele chinez Xi Jinping

Tacem ca niste necuvantatoare si ne ascundem capul in nisip ca strutii. Ce este cu “misterul” virusului de pandemie gripala de la Wuhan? Este el “eliberat” de topirea ghetarilor, care ar ascunde virusi mortali din alte timpuri, pentru care civilizatia noastra nu are antidot? Sau a fost scos din laboratoare militare secrete, cu rolul de arma biologica genocidara? Cui ii foloseste efectul de scadere a pretului petrolului? Nu cumva celui mai mare consumator global, confirmare venita din presiunile sistematice in acest sens asupra OPEC, dar si din controlul militar al resurselor de petrol din Orientul Mijlociu, de unde nu se da dus cu niciun chip? Dar slabirea economica cu care este agresata China, cu asasini economici si cu acel revoltator “acord” inegal? De ce il “lauda” Trump pe Xi privind controlul coronavirusului, cand de fapt lauda adversarului ascunde de regula o bucurie rautacioasa a laudatorului sau o salvare a aparentei de neimplicare sau de compasiune? Alte doua detalii de luat in calcul sunt unda propagandei care „izoleaza” China („toti pacienţii confirmaţi cu noul tip de coronavirus au trecut prin oraşul Wuhan”) si spectacolul oferit de presedintele american cu „Operațiune specială a SUA, care îi va scoate cu un avion pe cei 230 de americani din Wuhan, un oraș practic închis”, al carui cifru e tot izolarea chinezilor, dar care trage vanjos si la carul de campanie electorala a lui Trump.

Moartea intailor nascuti ai egiptenilor: Dumnezeu le-a spus evreilor să sacrifice mieii și să mănânce carnea înainte de dimineață, dar nu înainte de a folosi sângele pentru a-și picta ușițele/ Getty Images

In afara de raspunsul la intrebarea “Cui i-ar folosi?”, indicii preliminare care pot conduce la elucidarea problemei privind aparitia ca din senin a virusului ucigas in masa ar putea fi aflate apeland la memoria globala, privind cazuri asemanatoare inregistrate de-a lungul istoriei. Dintr-un inceput, ne retin atentia doua mari cazuri istorice, ca amploare, selectivitate si rasunet, de boli cu morti in masa, cu origini suspecte. Primul caz este biblic si ciudat de “preferential”. Conform Vechiului Testament, Yahweh, Dumnezeul evreilor, ar fi fost “autorul” a zece plagi trimise asupra Egiptului, pentru a-l convinge pe faraon să elibereze evreii din sclavie. Faraonul a cedat după a zecea plagă, moartea întâilor-născuți (Exodul 11:1–12:36). Asa a fost declansat exodul unui mozaic etnic de populatii detinute in scalvie (cum erau regulile la toate curtile regale antice), denumit ulterior “popor evreu”, sub conducerea lui Moise. Ciudat a fost ca moartea primului nascut i-a ocolit pe cei care au fost preveniti sa-si insemneze tocul usii cu sange de miel. Azi stim ca atunci a fost vorba despre doua lucruri, despre un razboi psihologic si o mana umana, criminala.

Gripa spaniola din 1918, ultima pandemie care a facut milioane de victime/ http://www.mixdecultura.ro

Al doilea caz de pandemie a fost gripa spaniola, care a apărut în timpul Primului Război Mondial, debutand, ca si in ianuarie 2020, la fel de brusc si de misterios, in ianuarie 1918, fiind, potrivit unor surse, aceeași boală cu gripa aviară din zilele noastre. Specialiştii medicali au calculat că gripa spaniola a provocat între 50 şi 100 milioane de victime, depăşind în virulenţă epidemia de ciumă bubonică din secolul XIV, Moartea neagră. Vinovat a fost pneumococul, virusul pneumoniei. Expertii militari au ajuns la concluzia ca a fost vorba de un asasin ascuns si de o arma biologica, care i-ar fi ocolit pe cei care i-au cunoscut antidotul. Ce a fost surprinzatoare a fost preferinta gripei spaniole pentru oameni in putere, tineri si militari, adica exact contingentele apte pentru recrutare militara si efort de razboi, de unde si concluzia geopolitica si geomilitara ca a fost o arma biologica. Gripa spaniola a lovit in ambele tabere militare din timpul WW1, cum se intampla de obicei cand un virus patogen este aruncat in lupta. In plus, “teorii” ale conspiratiei, care pot la fel de bine sa fie practici ale conspiratiei, sustin ca autorii, pe care ii identifica drept Globalisti, testeaza potentialul de pandemie pe militari din armatele proprii. Numai Globalismul are adoratia razboiului, ca mijloc subordonat scopului de a lua in sclavie Lumea. Doar Globalistii au finantat ambele razboaie mondiale. Revin la intrebarea, ca tema de reflectie: Ce este cu gripa chineza?     

Brexitatura si brexitatorul: Cu catelul in brate

Brexitatorul Boris Johnson

O data cu semnarea de catre premierul britanic Boris Johnson a acordului de iesire a Regatului Unit din Uniunea Europeana, potrivit anuntului pe care acesta l-a facut vineri pe Twitter, dictionarele s-au imbogatit cu cuvintele brexitatura si brexitator.

Brexitatura este dictatura impusa Regatului Unit prin Brexit de catre Elita Genealogica Alogena. La sfarsitul lunii ianuarie, brexitatura va rupe poporul britanic de Europa, care este sursa originii, culturii si civilizatiei britanicilor. Brexitator este autorul brexitaturii, premierul britanic conservator Boris Johnson.

Anuntul iminentei brexitaturi a fost insotit de fotografia manipulatoare a zilei. Psihologii luciferismului Globalismului, controlori ai mintii, care tintesc sa ia in captivitate mentalul global, l-au fotografiat pe brexitator cu un catel in brate. Desigur, orice catel este privit cu simpatie. Tocmai pe acest fapt au mizat programatorii mintii publice, britanice si globale, de transfer de simpatie dinspre micutul animalut din familia Canidae spre adultul brexitator Johnson, din familia Globalismului. Cersirea de simpatie pentru brexitator si brexitatura a fost insa din start esuata. In subconstientul colectiv al poporului britanic, antipatia privind Brexitatura si Globalismul este adanc inradacinata, imuna la manipulare si irepresibila.    

https://www.hotnews.ro/stiri-international-23620605-brexit-boris-johnson-semnat-acordul-iesire-din.htm

Pompeo, vizite (relaxate?) la Londra si Kiev, in plin proces privind destituirea lui Trump: Amestecul SUA blocheaza relatiile Ucrainei cu Rusia, desi ar trebui sa fie la fel de speciale ca cele britanico-americane

Mike Pompeo se va deplasa la Londra, apoi la Kiev, în plin proces pentru destituirea lui Trump

Sa fie oare un semnal de happy-end pentru procesul de destituire al presedintelui american Donald Trump faptul ca secretarul sau de stat, Mike Pompeo, urmeaza sa se deplaseze saptamana viitoare la Londra si Kiev, aparent cu o relaxare de parca nimic nu s-ar intampla? Cand sabia lui Damocles, aflata deasupra Administratiei, se afla si deasupra sa? Cand soarta Casei Albe se afla sub semnul evenimentelor, care sunt cosmarul politicienilor, cum l-a definit premierul britanic Harold Macmillan, intr-un raspuns catre un ucenic – “evenimentele, draga baiete, evenimentele!”? Mai cu seama al unui un impeachment sau, eventual, al celui care ii va succede lui Trump?   

In fine, pe acest teren de incertitudine, chiar de “ilegitimitate” a presedintelui, cum acuza unele voci critice care sustin ca Trump ar fi trebuit sa se autosuspende din functie, pentru a se garanta independenta justitiei in raport cu executivul si impartialitatea procesului, secretarul de stat american Mike Pompeo se va afla la Londra pe 29 ianuarie, unde se va întâlni cu premierul Boris Johnson pentru „a reafirma relaţia specială” dintre cele două ţări aliate şi „a discuta despre modalitatea de a extinde şi aprofunda legăturile comerciale” după Brexit, prevăzut pentru sfârşitul lunii ianuarie, a anunţat vineri Departamentul de Stat într-un comunicat. Administraţia Trump, care susţine activ Brexitul, dorit şi pus în aplicare de şeful guvernului britanic, i-a promis Londrei un acord comercial bilateral „enorm” şi „magnific”, însă negocierile se anunţă dure în pofida apropierii afişate de miliardarul republican şi liderul britanic conservator.

Apoi, in 30-31 ianuarie, Mike Pompeo se va afla la Kiev, unde se va întâlni cu preşedintele ucrainean Volodymyr Zelenski şi cu miniştrii afacerilor externe şi al apărării, „pentru a sublinia susţinerea americană pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei”, potrivit Departamentului de Stat. De fapt, SUA, care in 2014 au instrumentat lovitura de stat de la Kiev (Maidanul), se amesteca cu tupeu in politica interna a Ucrainei, incalcandu-i politic si militar suveranitatea, cu survoluri militare care ajung uneori pana in estul prorus ucrainean, incitand la continuarea violentelor si razboiului civil si blocand normalizarea relatiilor ucraineano-ruse. Cam asta se ascunde in marota Washingtonului privind Kievul,  cand geopolitic sunt de facto doua Ucraine, de Est si de Vest. Plus ca in cea de Vest sunt mai multe “Ucraine”, formate din teritorii smulse de URSS de la vecini din Europa Centrala si de Est, in al doilea razboi mondial, din motive de siguranta strategica si de tampon fata de agresiunea hitlerista. Desi ratiunile strategice si de razboi au incetat si URSS nu mai exista, teritoriile non-ucrainene incorporate de comunism Ucrainei nu au fost restituite tarilor europene de drept, care acum fac parte din NATO. Pe de alta parte, relatiile ucraineano-ruse ar trebui sa fie la fel de speciale ca cele britanico-americane, din punct de vedere istoric, lingvistic, cultural, si chiar si mai mult, al unei puternice inrudiri etnice. Ele continua insa sa fie blocate abuziv de SUA. Daca relatiile speciale britanico-americane vor avea castig de cauza, in urma divortului UK-UE, este de asteptat ca si cele ucraineano-ruse sa se bucure de aceeasi egalitate de sanse, cel putin printr-un acord comercial bilateral la fel de “enorm” si de “magnific” ca cel potential dintre SUA si UK.     

„PNL, out!” (de la guvernare): Niciun pas inapoi de la standardul social! Ce s-a obtinut trebuie pastrat!

Cred ca liderii stangii PSD trebuie sa reinvete lectia unitatii si disciplinei interne de partid. Cand esti angajat intr-un “razboi”, declansat si intretinut de Klaus Iohannis si de dreapta politica, dezbinarea si indisciplina, operate de orgolii mai mari decat capacitatea de leadership, sunt defectari care duc la pierderea razboiului. In campanie, “dizidenta” este un lux exorbitant si inacceptabil. Brexitul, proiectat si implementat de conservatorii britanici, este graitor in acest sens. Conservatorii de la Londra nu si-au permis dizidente si ruperi semnificative de partid, care sa le puna in pericol strategia “leave”, pe care au pitrocit-o indelung, cu trei guverne conservatoare succesive.

Privind PSD, bucla negativa a alternantei, cand apele din partid s-au despartit, e aproape inchisa. Urmeaza cea pozitiva, de reunire a afluentilor. Unii fii risipitori deja s-au intors. Partidul are nevoie de un lider care sa aiba atat simtul oportunitatii momentului, cat si pe cel al viziunii pe termen lung. Simturile clipei si epocii sunt cele doua lucruri care fac un lider mare si o politica mare. E nevoie de o mai buna identificare a talentelor, cat si de o diviziune a muncii intre teoreticieni si practicieni, de care partidul are nevoie in egala masura. La nivelul primului cerc, sa existe lideri si echipe de analisti, sintezisti, “soft”-isti, “hard”-isti. Cand apare o problema,  indiferent ca cere solutii urgente sau in perspectiva, sa se stie précis carui lider sau carei echipe sa fie data spre rezolvare.

Am impresia ca e un deficit de strategi si de organizatori. De strategi ai partidului care sa contribuie la elaborarea unei linii politice adecvate, sincrone cu cerintele si conditiile etapei. E nevoie de un lider al liderilor care sa aiba foarte clara evolutia PSD pe mai multe etape inainte. Inclusiv, prin reprezentarea ei sinusoidala, cu secvente aproximative de acceleratie-deceleratie, inaintare-retragere, crestere-descrestere, in raport cu punctele nodale in care e nevoie de schimbare sau alternare, intr-un mediu pluralist, competitiv. Organizatorii sunt infaptuitori.

Cummings e un rasfatat al globalistilor conservatori britanici, asa cum a fost Buharin pentru globalistii comunisti ai fostei URSS. I-am analizat unele productii politice, in care am remarcat multa demagogie si un efort mai degraba practicist decat de creativitate, de a face din decizii de laborator politic, luate de Elita Genealogica, niste “realitati” in campul social si electoral. Ca si lui Buharin, cred ca lui Cummings i se potriveste descrierea de “scolastic”. N-as merge pe mana lui si nici pe a Brexitului. “Frustrarile” sunt ale globalistilor britanici, nostalgici ai Imperiului, fapt care se vede si din criza Casei Regale Britanice (v. Megexit), nu ale populatiei, despre care e ridicol sa se creada ca „empatizeaza” cu un sistem anacronic, cu stapani si supusi, cu transmiterea ereditara a pozitiilor de putere politica si economica. Brexit e o deturnare spre o tinta falsa, care amana, nu rezolva. Adevaratele si marile frustrari vor urma dupa Brexit. 

RO nu trebuie sa iasa din UE, dar poate sa-si compenseze neajunsurile din relatia cu Vestul prin acorduri comerciale cu Estul. Frustrarile noastre cred ca sunt de doua categorii. Una externa, prin neintoarcerea romanilor si teritoriilor romanesti la patria mama. Alta interna, prin tentativele Guvernului Orban de a atenta la cuceririle sociale, la nivelul de trai, obtinut cu mari costuri politice si eforturi de munca, pentru care PNL trebuie trimis in “Exit”, in “LibExit”, de catre electorat, la alegerile din acest an. Cred ca frustrarea interna se poate exprima printr-un slogan electoral de genul: “Niciun pas inapoi de la standardul social!”. Ce s-a obtinut trebuie pastrat!