Ultimul razboi al lui Klaus Iohannis: „Parlamentul si Guvernul sunt eu!”. Liderul de la Cotroceni va fi victima colaterala a propriilor razboaie social-politice

Ultimul razboi: „Parlamentul si Guvernul sunt eu!”, pare sa fie mesajul renominalizarii de doua ori a premierului demis Ludovic Orban

Presedintele Klaus Iohannis a declansat prea multe razboaie interne, politice si sociale, pentru a mai fi compatibil cu un statut de pacificator si garant. A aduce Romania in pragul unei situatii in care sa ramana si fara Guvern si fara Parlament este ceva peste poate.

Pe de alta parte, Parlamentul si Constitutia sunt cele care au facut posibil sirul de erori executive care ne-a adus in situatia de azi, din care nu se va putea iesi in mod durabil decat prin resetare a puterilor statului. Primul nu mai este reprezentativ, sub aspectul structurii mandatelor de incredere care au fost acordate in 2016 de catre Electorat. A doua, este  imprecisa, sursa de interpretari partizane, in care executiva este cea a partii care are puterea.   

Nu agreez alegeri anticipate la initiativa presedintelui, ci prin acord politic, al partidelor parlamentare. In ultimul caz, ar fi un exercitiu al multilateralismului si de sanctionare a unilateralismului, a carui regula de existenta a devenit, in mod inacceptabil, abuzul, discretionarismul. Dupa parerea mea, unica virtute a situatiei de criza actuale este sansa de resetare. Insa a pune in capul resetarii partea cea mai uzata si compromisa, responsabila de suita de razboaie si crize interne, nu va aduce o schimbare sanatoasa si durabila, in slujba Cetateanului si Natiunii, ci va reproduce agravant toate bolile sistemice cunoscute. Vom ramane prizonierii unui cerc vicios, in care este posibil ca raul cel mai mare inca sa nu fi sosit.

Intorcand pe toate fetele situatia actuala si consecintele ei, nu cred totusi ca, desi posibila, suspendarea ar fi cea mai indicata. Ar fi o solutie politica, cand e nevoie de una juridica, care sa consolideze statul de drept. Tragand cu ochiul la ce se intampla la altii, destituirea incumba riscul de falsa eroizare, o emotie care, in an electoral, are potential de distorsionare a intentiilor de vot.

Renominalizarea unui premier si reinvestirea unui guvern carora li s-a retras votul de incredere acordat de Parlament e dictatura pe fata. O “infractiune” la dreptul democratiei, un caz “penal” la dreptul constitutional, care atrag incompatibilitatea. Aici este, cred, o vulnerabilitate constitutionala majora, mare cat roata carului, a presedintelui abuziv Klaus Iohannis. Ma uit la ce glasuieste articolul constitutional 85 (1): “Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlament.” Vot de incredere care in speta in discutie tocmai ce a fost retras! Renominalizarea este un act flagrant de neconstitutionalitate! Imi este foarte clar ca operatorie este nominalizarea facuta de majoritatea parlamentara, iar presedintele nu face altceva decat un oficiu impartial de solemnitate, in baza si in fata caruia se depun juramintele de investire. Sper ca exprimarea sa fie cat se poate de limpede intr-un viitor text constitutional. Dincolo de neconstitutionalitatea crasa, este absurd, ilogic sa renominalizezi pe cineva nedemn de incredere. Citeam undeva ca razboaiele se autogenereaza. La fel ca intr-o reactie nucleara, se hranesc cu propria lor energie. As adauga ca, in opinia mea, aceasta energie nu va mai putea fi controlata de Iohannis, care il va distruge. El va deveni astfel o victima colaterala a acestui ultim razboi pe care il genereaza.