Furt si egoism in stratagema „candidat comun”

15/02/2020

Da, TB a fost intotdeauna inteligent si carismatic. Intreband o doamna varstnica de ce l-a votat mereu pe Basescu, care a taiat salarii si pensii, si nu a votat PSD, care le-a restabilit si a fost singurul care le-a marit, periodic, raspunsul m-a deconcertat: “Nu stiu. Poate pentru ca avea mereu cuvintele la el, omul era magnetic, nu avea cum sa nu-ti placa sau sa nu-l votezi!”. “Ei, da, stiu, si Diavolul stie sa se faca placut!”, mi-a venit imediat pe limba replica. Apoi ne-am pus amandoi pe ras. Chestiunile astea care vin irepresibil din subconstient, sunt importante in politica deoarece domina imaginarul colectiv, castigarea acestuia din urma fiind hotaratoare in orice modelare politica.

Revenind la chestiunea dilemei “candidati comuni sau independenti?”, mie mi se pare ca ideea candidatilor comuni are doua mari limite, care din pacate continua sa ramana in zona de penumbra. Prima e ca partidul mare si traditional, care precum balta mare cu pescuit intensiv nu prea mai are peste, incearca sa prinda pestele din baltile mici si cu mult puiet, adica sa le”fure”, daca vrem, voturile partidelor mici si noi – care sunt si cele care aduc schimbarea – prin stratagema “candidatului unic”. A doua limita, in opinia mea, exprima egoismul partidului mare si traditional, pentru care doar el insusi conteaza, nelasand posibilitatea partidelor mici si noi sa se afirme independent, sa creasca politic si electoral de sine statator, prin a le incuraja sa-si probeze capacitatea si sa-si masoare sansele prin prezentarea de candidati proprii in alegerile locale. Fara un astfel de exercitiu, absolut obligatoriu regenerarii si perpetuarii, dreapta va imbatrani si se va prabusi, ca o dinastie fara mostenitori.

Sintetizand, “furtul” si “egoismul” din stratagema “candidatilor comuni” sunt doua mijloace ale aceluiasi scop, de “unipartinitate” a statului si administratiei de catre partidul mare si traditional de pe esichierul dreptei politice, care, evident, este PNL.


Raportul Ionut Vulpescu: Spaima electorala a dreptei fata de reformarea performatoare a stangii

15/02/2020

Ionuţ Vulpescu/ Ziarul Financiar

Stirea despre analiza interna privind starea de fapt si cauzala din PSD, cuprinzand critici si solutii, apartinand lui Ionut Vulpescu – presedinte interimar al Consiliului National al partidului – nu a fost precedata de o lectura a acesteia. Nici nu avea cum. Referirile din presa sunt urechiste. Cel putin, cand New York Times a publicat stirea si comentariile privind Raportul Hrusciov despre Stalin (1956) – cu care este comparat Raportul Vulpescu (2020) – a facut-o pe baza unei copii a documentului, pe care o avea in redactie.

Pe aceasta premisa, despre comentariile pe stirea privind Raportul Vulpescu se poate presupune ca sunt pe baza unor informatii vazute pe gaura cheii sau auzite pe la colturi. Ca sunt, adica, hazardate. Atunci, de ce aceasta alerta neobisnuita a dreptei politice?! Sa fie oare de vina alegerile locale si parlamentare si perspectiva ca PSD sa se reformeze, la apropiatul Congres, in temeiul analizei diagnostic foarte la obiect a lui Vulpescu, redevenind o performanta masina de partid?! Raspunsul foarte probabil este afirmativ.

Dar pana atunci, sa mai observam doua lucruri. Unu, ca infricosata dreapta politica nu reuseste decat sa-i faca publicitate PSD-ului; ghedesistii si dreptistii stiu foarte bine ca nu exista publicitate negativa, ci doar publicitate. Doi, ca dreapta nu va fi invinsa de stanga PSD in alegerile care urmeaza, ci de greselile catastrofale si fara precedent ale Guvernului Orban, pe care volens nolens dreapta si-l asuma atunci cand cheama la unitate pe esichierul sau. In sfarsit, trebuie analizat daca nu cumva ideea de candidati unici ai dreptei nu ascunde o strategie de partid mare si traditional in defavoarea partidelor mici si noi, care nu au alte sanse de a se face cunoscute si valida electoral decat prin candidati proprii. Daca e o smecherie a PNL&GDS, PMP pare sa se fi prins, prin decizia de a avea candidati proprii in alegeri.


Cine este „Margareta”?

15/02/2020

Poza atasata imi sugereaza un rapuns. Trecand cu privirea prin aceasta pictura emblematica pentru exceptionalul roman “Maestrul si Margareta” al scriitorului rus Mihail Bulgakov, vad in spatele ei o scena vie, pe care se misca personaje din viata noastra politica actuala.

Daca nu am dubii in privinta recunoasterii “Maestrului” de pe scena romaneasca, in comparatie cu cea rusian-bulgakoviana, ma intreb cine ar putea fi “Margareta”, cu ingrijorare ca s-ar putea afla in PSD.

Analiza lui Ionut Vulpescu vine relativ pe un vid cam de multa vreme, in care Consiliul National al PSD si Institutul Ovidiu Sincai nu au avut productii semnificative. Sper sa conteze la Congresul PSD (din 29 februarie sau 1 martie). “Cautati-o pe Margareta!” cred ca e actual, ca altadata “Cherchez la Femme!”.


Grupul pentru Dialog Social (GDS), un „Club Iacobin” in Romania XXI? Intoleranta (necrestina) si unipartinismul (nedemocratic), „teroare galben-portocalie” contra Partidului Social Democrat (PSD)

15/02/2020

Brucan si Soros, influenceri globalisti, fondatori si coordonatori ai GDS/ Foto: ziaristionline.ro

Prin influencerii fondatori George Soros si Silviu Brucan, care in 1990 si-au pus la bataie banii blestemati si ramasitele paienjenisului alogen comunist pentru a infiinta Grupul pentru Dialog Social (GDS), acest ONG, din seria celor cu finantare straina care promoveaza Globalismul si submineaza Natiunile, este total nereprezentativ pentru democratia pluralista si societatea romaneasca din anul 2020. Este absurd sa crezi altfel. Ori poate tocmai de aceea, in plus si pentru ca fideistul Andrei Cornea este in fruntea GDS, impotriva ratiunii nu se poate spune decat ceva pe masura: Credo quia absurdum/Cred pentru ca este absurd.  

In acest mediu semantic, este usor de inteles noua intriga extremista anti-PSD a GDS, de rupere a scenei electorale si debarasarea de stanga politica. Acest ONG a lansat, joi, un „apel la unitate” catre toate partidele de centru-dreapta, ca acestea să desemneze candidați unici in alegerile locale pentru primaria municipala și primăriile de sector. GDS a precizat că se oferă să organizeze o dezbatare „spre a ajuta să se realizeze acordul asupra unei candidaturi unice şi de succes”. Atat apelul cat si oferta sunt derapaje flagrante de la caracterul sau asumat de “asociatie independenta”.

Prin aceste doua noi initiative politice, GDS a facut saltul de la “votul negativ” la “candidatul negativ”. Insa atat unul cat si celalalt nu au nimic de-a face cu competitivitatea alesului. In ambele cazuri, servirea interesului national va avea de suferit. „Candidatul negativ” corespunde unor interese de grup mic, restrans, situatie in care de asemenea interesul romanesc va fi prejudiciat. Este usor de inteles ca nu face deloc bine Romaniei torpilarea sanselor unor candidati competitivi care pot exista pe stanga esichierului, unde se afla cel mai mare partid, marime cu care sansele de mai buna selectie electorala sunt direct proportionale.

Modelul exclusivist, definit si “libertatea extremistilor”, pe care il promoveaza cel care se autointituleaza drept „Grupul pentru Dialog Social” isi are mai multe radacini istorice. Voi aminti doar doua. In primul rand, Grupul (sic!) – o semnificativa autodenumire pentru nereprezentativitatea sa sociala, pe care nu l-a ales nimeni! – sugereaza radicalismul “Clubului Iacobin”, instaurator al domniei terorii negre, impotriva girondinilor, dar si a unor iacobini indezirabili, care a rupt societatea si a provocat haos in Revolutia Franceza. Reprimarea celor care aveau idei critice sau faceau chiar si cele mai mici aluzii la adresa iacobinilor se datora incapacitatii de competitie si alternativa. Multi erau reprimati doar pentru ca pur si simplu altcineva avea de castigat din indepartarea lor. Eliminarea lui Danton, de pilda, nu poate fi explicata cu adevarat decat prin satisfacerea lui Robespierre. Temerile privind renasterea mascata a iacobinismului in societatea noastra sunt la fel de intemeiate ca ale celor referitoare la fascism. Desigur, „teroarea galben-portocalie”, de azi, impotriva PSD nu mai foloseste ghilotina, ci DNA, dar efectele de excluziune din politica si de la putere sunt apropiate: cineva redutabil trebuie inlaturat pentru ca altcineva necompetitiv sa castige!

A doua radacina a intolerantei si unipartinismului pe care Grupul pentru Dialog Social le inspira dreptei politice se afla in episodul sovietic de selectie politica eugenista prin metoda „Anti-Party Group”/”Grupul Antipartinic”. Prin acuzatii de „antipartinism” – al caror miros intepator il simtim in cele ale lui Klaus Iohannis la adresa adversarilor social-democrati -, Nichita Hrusciov, ex-lider al fostei URSS, si-a inlaturat oponentii politici si si-a obtinut astfel votul de incredere pentru conducerea statului sovietic. In ciuda unor pretinse “vederi înalte”, GDS exhala un suflu de intoleranță, de sectarism. Unipartinizarea statului  si administratiei, pe care liderul GDS o face galagios publica, cu o orchestra specifica, este o ramasita de la tovarasii globalisti comunisti, brucanisti, sorosisti. Andrei Cornea e un adept tertulian, al acelui irational “Cred pentru ca este imposibil”. Este inutil sa mai mentionez  că el și-a început viața ca globalist.