Viitoarele alegeri: Nimic nou pe frontul stangii?

16/02/2020

Gabriela Firea/ Foto: Digi Sport

Cei care au inceput sa ma cunoasca cat de cat din ceea ce scriu, sper ca au inteles ca nu sunt un cronicar politic. In explozia informationala curenta, evenimentul consemnat devine vechi la scurta vreme. Foamea de nou, mai ales de solutii si perspective, e inaintea tuturor. Ma straduiesc, pe cat ma tin curelele, sa ma numar printre cei care incearca sa potoleasca aceasta insatietate tiranica. Mai degraba decat cronicar sau analist, m-as autodefini ideolog sau “perspectivolog” politic, doua unghiuri din care se propun modalitati specifice de abordare si constructie.

Acest lucru incerc sa-l fac si acum, dupa ce am aflat ca lideri PSD au fost la Conventia Pro Romania, tinuta duminica La Palatul Parlamentului, cu motivatii pe care nu este greu sa le ghicesti intr-un an electoral. Interesant de remarcat este ca la conventie au fost cei doi lideri mari, Mircea Ciolacu si Gabriela Firea, care si conteaza in ultima instanta la nivelul central al partidului si administratiei locale bucurestene. Aceasta participare prefigureaza un fagas pe care il vor lua unele decizii electorale. De semnalat ca unii lideri PSD s-au opus participarii lui Ciolacu la evenimentul partidului lui Victor Ponta, fapt ce tradeaza persistenta unei iritari privind plecarea din partid a fostului sef al PSD. Dar si “gluma” lui Firea, tinand cont ca multe lucruri serioase se spun in “gluma”, ca s-ar putea sa fie data afara din PSD pentru ca a venit la Ponta, pe care l-a laudat ca a fost “cel mai performant premier” si cu care isi doreste “o alianta”. Ciolacu a spus si el ca Ponta “a fost un premier bun”, dar nu a vorbit de alianta, ci de ceva mult mai mult, prin metafora: “Hai, treceti acasa!”.  

Nu vreau sa “perspectivez” aici si acum social-democratia, cand alegerile bat la usa. Nici despre schimbari de simboluri sau branduri, pana cand noul, deja anuntat (v. perimarea esichierului dihotomic etc.), nu va capata forta de succesiune pentru o etapa superioara. Dar nu cred ca pentru legaturile de familie este important cu ce vehicule circula membrii sai. In fond, partidele sunt vehicule, iar stanga si dreapta sunt familii de partide. Familia este mereu o familie. De aceea, fiecare din cele doua constructii politice ale stangii trebuie sa-si gestioneze propriul partidism. Bineinteles, „casa” partidului Pro Romania este Pro Romania. Dupa controversata propunere de “candidati unici” ai dreptei, care va sufoca tinerele partide si va da castig de cauza gerontocratului liberal, mi-as dori ca evolutiile preelectorale sa fie diferite pe partea stanga a esichierului. Nu cred ca traditionalul PSD va da acelasi semnal de sufocare, si evident nici nu va fi bine, pentru tanarul Pro Romania pe care vechiul PNL l-a dat partidelor mici si noi prin teza “candidatului unic”. Ar putea fi unul invers, prin care PSD sa demonstreze ca este interesat de cresterea si maturizarea politica si electorala a Pro Romania, ca un capital de inlocuire, prin lasarea acestuia a libertatii de a avea candidati proprii. Dupa parerea mea, actualul primar general al Capitalei Gabriela Firea (PSD) s-ar putea inscrie in Pro Romania si, de pe aceasta pozitie, sa candideze la alegerile locale din iunie, pentru primaria Bucurestiului. Aceasta ar fi jumatate din strategia unitara electorala a stangii. Cealalta jumatate ar fi ca PSD sa nu aiba candidat propriu la Capitala, dar sa-l sustina pe cel al Pro Romania, in persoana Gabrielei Firea. Inovatia nu va lasa neatinsa imaginea lacomiei electorale a PNL. Totodata, ceva nou si pozitiv va fi pe frontul stangii.  

PS/NB: Noua legitate politica a epocii XXI este afirmarea de noi partide, pe alte baze, in principal natiocrate, care sa adapteze evolutiile natiunilor la noile conditii. Partidele traditionale s-au dovedit deja de multa vreme ca sunt incapabile de adaptare si de noi roluri si, prin aceasta, li se apropie sorocul retragerii din istorie. Incapacitatea lor de a controla noii viitori posibili este inscrisa in propriile lor gene ideologice si doctrinare, uzate si depasite. Partidele traditionale care nu inteleg sa-si diminueze rolurile in favoarea cresterii celor ale partidelor noi intra in conflict cu noua legitate si vor atrage asupra lor presiuni carora nu le vor putea face fata. Din lupta cu legitatile niciun partid nu a iesit vreodata invingator (v. exemplele de istorie recenta, ale partidelor comuniste europene). PSD are sansa de a se compune vectorial cu noua legitate, sustinand afirmarea Pro Romania. PNL este pe trend invers, motiv pentru care va deveni un „colector de presiuni”. In discutie este capitalul de intinerire a spectrului politic. Pro Romania si USR-PLUS, PMP, vor aparea in timp si altele, sunt deja unele dintre partidele tinere, succesoare. Noile baze ale partidelor si sistemelor politice vor fi niste aliaje, in proportii diferite de la caz la caz, intre elemente preexistente, de continuitate – cu partile nationala de la comunism, sociala de la social-democratie si economica de la liberalism – si elemente noi, actuale (multilateralism, europenism, antiglobalism, mediu, clima etc.). Parafrazand o expresie plina de elocinta, sa nu ne cramponam de prezent, refuzand viitorul.

https://www.hotnews.ro/stiri-politic-23665605-ponta-firea-joc-scena-pro-romania-vreau-spun-bucurestean-nu-sunt-multumit-ponta-fost-cel-mai-performant-premier-romaniei-sper-nu-fiu-data-afara-dupa-venit-aici.htm


O infectie politica a dreptei: Din nou despre teza unilateralista a GDS&PNL privind “candidatul unic”

16/02/2020

Teza „candidat unic” este toxica pentru partidele mici si noi

Intr-un schimb de idei pe controversa “candidatilor unici” ai dreptei in alegeri sunt intrebat care este alternativa. Alternativa ar fi o cedare tactica, adica o repliere pe termen scurt a PNL, in favoarea unui avans al partidelor mici si noi ale dreptei. A da liber, in alegerile din anul electoral 2020, candidaturilor acestor partide, in curs de acumulare de experienta si de maturizare politica si electorala, va duce la o victorie strategica a dreptei politice. Aceste partide inca neexperimentate au nevoie ca de aer de testul alegerilor, ca autoverificare de supravietuire.

Castigatoare pe termen lung va fi echipa de partide de pe esichierul dreptei, printr-o mai buna structurare si proportionalizare pe varste si experienta, pe esichier si in echipa. Ca intr-o echipa corporatista. Beneficiul candidaturilor proprii ale partidelor mici si noi ale dreptei va fi unul de echipa. O data aruncati in valtoarea alegerilor, noii candidati proprii vor fi nevoiti sa invete sa inoate. Astfel, intinerirea si maturizarea independentilor se vor rasfrange asupra dreptei in ansamblul ei. Aici e castigul. Fara acest exercitiu obligatoriu de regenerare si  perpetuare, riscul pentru dreapta, dominata de gerontocratul PNL, este de prabusire, ca o dinastie fara mostenitori.

Nu este de mirare unilateralismul PNL. Nici sursa acestui unilateralism nu e necunoscuta. Trumpismul si globalismul il alimenteaza. Numai ca goana PNL dupa avantaje unilateraliste imediate va face nu numai ca acesta sa piarda mizele mari, care sunt pe termen lung, dar si sa puna in pericol viitorul celorlalte partide de pe esichierul dreptei. PNL confirma inca o data ca unilateralismul nu are parteneri si aliati, de care nu-i pasa. PNL-ului nu-i pasa decat de sine, intruchipand un egoism exacerbat, unipartinic. Aceasta infectie politica distrugatoare a dreptei, de egoism unipartinic, isi are sursa ideologica in Grupul pentru Dialog Social (GDS), care la randu-i este animat prin fire care duc catre interese straine. Pe aceeasi filiera ii vine si finantarea.