Boris Johnson, un Brexit si din NATO?

Boris Johnson: Regatul Unit îşi redefineşte politica externă şi de apărare după Brexit

Initiativa premierului britanic Boris Johnson de revizuire aprofundată a politicii externe şi de apărare, lansata miercuri, pentru re/definirea rolului Regatului Unit în lume după Brexit, atrage o atentie deosebita si multe semne de intrebare din partea analistilor internationali. Este cea mai ampla initiativa de la sfarsitul Razboiului Rece.

Radicalismul noii abordari are in centrul ei cuvintele “ambitie”, “provocari” si “oportunitati”, toate puse in noua constructie  Brexit, care pare sa fie un fel de arca a lui Noe, in cautarea unui nou cer si a unui nou pamant pentru Marea Britanie. Cred ca directia nesigura in care o va apuca Regatul Unit dupa iesirea din Uniunea Europeana va fi un tribut platit de poporul britanic egocentrismului si incapacitatii de integrare in multilateralism a liderilor politici de la Londra.

Intrebarea politica si publica cu raspuns inca nedeslusit, care bantuie cele doua paliere internationale, este unde vor gasi britanicii o lume pe care sa o faca vasala, sa-i faca regulile si sa semene cu fostul lor imperiu? Foarte probabil ca nicaieri, atat din cauza globalizarii si comunicarii mondiale instantanee, cat si a proastelor exemple pe care le-au lasat in urma lor, pe oriunde au trecut. Epidemiile politice de multilateralism egal si de democratie suverana cu epicentrele in Europa si in Est au contaminat toate Natiunile.

La prima vedere, UK va “fuziona” geopolitic cu USA, intr-un lagar de natiuni vasale in Asia-Pacific, pe care sa-l administreze impreuna. Nu inseamna ca pana la Brexit situatia a fost altfel. Insa post-Brexit ea va fi asumata si legala prin acordul de liber schimb cu Statele Unite. Acordul va fi si o competitie pusa in comun si intensificata fata de Uniunea Europeana. Dar spatiul vizat de anglo-americani este deja ocupat de drept de primele cele mai populate tari, China si India, aliati naturali si de proximitate, care impreuna dau aproape jumatate din populatia Lumii.

In plus, spatiul indo-pacific este un spatiu habitat pentru India. Nimeni din Natiunile-nucleu din Asia, intre care obligatoriu la loc de frunte trebuie mentionati japonezii si coreeni reunificati, nu va accepta ca atlantoeuropenismului putrefiat de americani si britanici sa-i urmeze un pacificoasiatism al acestora, care va avea aceeasi soarta, previzibila prin unilateralismul si consumptivismul care traditional sunt proprii anglo-americanilor.

Natiunile nu au reactionat la unele fapte ale Globalismului. Dar acest lucru nu e sinonim cu a nu le fi inregistrat. O data cu Brexitul a venit vremea sa fie deschis registrul. Nu reactiv, ci preventiv. Ce s-a intamplat sa nu se mai intample. “Microbii” Globalismului au fost cu precizie identificati si clasificati, cu vaccinuri si tratamente infailibile, incluzand aseptizarea habitatului, marginalizarea, izolarea, excluderea, care avertizeaza timpuriu orice Natiune asupra contactelor politice cu acestia, datorita potentialului lor de contagiune. Atentionarile si contracararile comune vor deveni reguli de succes Antiglobalist. Estul unit nu va mai fi campul de vanatoare de Natiuni al Globalismului. Sudul ar putea fi o tentatie, dar cea mai proasta solutie, cu urmari de detehnologizare si decompetitivizare umana, datorita potentialului foarte scazut al resurselor de tehnologie si umane ale zonei.

O data cu plecarea din UE, un Brexit din NATO va deveni inevitabil, lucru nespus, dar simtit in radicalismul noii politici de securitate si aparare post-Brexit al Marii Britanii. Un indiciu este redistribuirea celor 2% din PIB pe capitole, cu prioritate spre tehnologie, ceea ce inseamna mutarea accentului de pe NATO, europenism si continentalism, aflate intr-o simbioza covarsitoare, spre britanism si insularism. Un alt indiciu de dislocare a fost vizita reginei Elisabeta a II-a la sediul serviciului de contraspionaj MI5, cu un mesaj tot despre noi „provocari” si „riscuri” dupa Brexit. Securitatea autentica a Europei va fi de neconceput in afara unei relatii de securitate constructiva cu vecinatatea geopolitica Rusia. Unilateralistii care cauta si nominalizeaza adversari nu sunt de incredere si nu ofera garantii de pace. Prioritari ca prieteni si parteneri sunt actorii statali care isi bazeaza politica externa si relatiile internationale pe multilateralism.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: