Marginalii la cuvantarea comunistului globalist Lucretiu Patrascanu, la Cluj, in 1946, care a fost executat pentru tradare, in 1954

Lucretiu Patrascanu/ Descopera.ro

Judecarea a posteriori a fruntasului comunist cominternist Lucretiu Patrascanu, acum, dupa ce stim ca a fost arestat, in 1948, si executat pentru tradare, in 1954, este dificila pentru a fi echidistanta si, deci, obiectiva. In acest dosar penal nu au fost publicate, si astfel confirmate, multe date. Printre acestea sunt si cele referitoare la racolarea sa de catre agenti occidentali, ostili readucerii Transilvaniei la patria mama Romania. Dar si cele privind rolul sotiei sale, ca mijlocitoare cosmopolita a apostaziei lui Lucretiu Patrascanu din calitatea de roman national.

Elena Patrascanu (nascuta Herta Schwamen, de origine evreiasca), cu care era casatorit din 1938, pare sa-l fi influentat politic, in sensul Globalismului, mult mai mult decat s-ar putea crede. Asa cum si amanta Elena (Magda) Lupescu a facut-o cu regele Carol al II-lea, pana cand subminarile si modelarile comune aveau sa duca Romania la dezmembrarile teritoriale din 1940 si pe Ion Antonescu in capcana lui Adolf Hitler. O lucratura care a fost posibila dupa inlaturarea lui Nicolae Titulescu de la Externe si amorsarea antisovietica a Maresalului. O tabla de sah geopolitic pe care mutarile ambelor parti erau sugerate si atent controlate. Cele doua cazuri sexual-politice imi amintesc de o vorba de duh a sociologului Septimiu Chelcea: Un barbat slab este tras de vulva mai rau decat daca ar fi tras cu o franghie! Antonescu a fost dus de nas de Hitler. Nu insa si Titulescu de Carol al II-lea. Si aici era greu de discernut a priori. De unde necesitatea vitala pentru tara de a avea lideri vizionari si nemanipulabili (fireste, flexibilitatile si compromisurile conjuncturale, cu rol amagitor si acoperitor, nu sunt excluse, dar ele cer cu tarie, o data in plus, o superinteligenta politica). 

Elena Patrascanu/ Rador.ro

Sa nu uitam ca la scurt timp dupa consumarea episodului Lucretiu Patrascanu au izbucnit tulburarile anticomuniste orchestrate de americani si britanici in Ungaria si Polonia (1956). In opinia mea, Patrascanu a fost un astfel de agent, camuflat in cel mai inalt esalon al politicii romanesti. Ulterior, el si-ar fi putut usor pierde urma ca dizident si transfug. Nicolae Ceausescu l-a reabilitat pentru beneficii politice din partea Occidentului. El si-a coordonat cu vesticii pozitia in reevaluarea comunistului “intelectualist” Lucretiu Patrascanu. Un fapt ciudat pentru cineva cunoscut prin aversiunea fata de intelectuali. Acesta este un indiciu pentru care nu cred in justetea reabilitarii.

Daca analizam biografia lui Lucretiu Patrascanu, aflam cu stupoare ca din lagarul de la Targu Jiu a fost eliberat in 1940 de guvernul national legionar, aservit Berlinului. Probabil ca de atunci fusese racolat. Ori chiar de mai inainte. In orice caz, la Cluj nu a putut sa-si mai ascunda jocul dublu. S-ar fi putut sa i se fi cerut sa riste, pe calculul ca niste “coate goale”, cum mai tarziu presedintele american Ronald Reagan avea sa-i numeasca dispretuitor pe comunisti, nu aveau sa se prinda de “fineturile inalte” ale unui intelectual, care comunica ezoteric cu “elevatii” politicii occidentale. Calculul a fost gresit.

Lena Constante (casatorita cu Harry Brauner), Elena Pătrăşcanu, Ana Pauker (în background, Lucreţiu Pătrăşcanu)/ Sursa: LaPunkt.ro

Cuvantarea lui, despre care legendat se spune ca ar fi fost a unui “nationalist”, cand a afirmat “Înainte de a fi comunist, sunt român”, nu a cuprins argumentele irefutabile privind etnogeneza, continuitatea si majoritatea populatiei din Transilvania, parte inseparabila a aceluiasi popor roman, care a avut nesansa dramatica sa fie vremelnic sub stapanirea austro-ungara. Dimpotriva, el a recurs la argumente conjuncturale de autoritate si de razboi, dintre cele mai volatile si usor de atacat. La tentative de falsificare istorigrafica a celui de-al doilea razboi mondial asistam si azi. Nu cred prin urmare in intelectualitatea de “clasa” a lui Patrascanu, de care inca se mai face caz. Intr-adevar, unele nuante de discurs pot sa nu fie dintre cele mai bune. Dar a invoca emfatic in pledoaria de la Cluj unul din cele doua nume care au semnat pactul Ribbentrop-Molotov a fost o greseala politica enorma, care a intarit pozitiile criticilor occidentali. El putea sa laude URSS, Armata Rosie si pe Molotov oricat ar fi dorit, daca asa era in spiritul cominternist al etapei. Dar nu in problema Transilvaniei, pe care sa o lege de argumente politice si militare sovietice. Abordarea lui Lucretiu Patrascanu a incarcat armele ideologice ale capitalistilor, cu care parca ar fi fost “coleg”. Ori poate chiar era?!…

https://adriannastase.ro/2020/03/11/cuvantarea-rostita-de-lucretiu-patrascanu-la-cluj-in-1946/