Securitatea europeana si congruenta regionala

Poziția Eurasiei pe Harta Lumii/ Sursa: ro.wikipedia.org/wiki/Eurasia

Nicolae Titulescu, fost ministru roman de Externe interbelic (1932-1936) a avut, incontestabil, geniul diplomatic al arhitecturilor de securitate, bazate pe cea mai functionala particularitate: convergenta regionala. El s-a materializat in proiecte privind micile vecinatati, dar si in tentative vizand mari vecinatati sau vecinatati indepartate. Tentativele din ultimele doua cazuri, vizand Germania si URSS, au lasat in urma lor o idee germinativa de securitate. Miezul ei este convergenta regionala, care izvoraste din unitatea geografica, continentala. Prin prisma preocuparilor de azi, as numi-o europenism. Sau paneruropenism. Ori eurasianism, in varianta extinsa a unitatii masei geografice.

Harta Germaniei (reunificata in 1990)/ Sursa: http://harti.technorati.ro/germania-harta-politica

Aliatii si Axa nu s-au intemeiat pe baze de convergenta regionala. Incongruentele regionale le-au prabusit. Ce a urmat mai tarziu, dupa 1948, are in sine acelasi sambure al propriei negari. Cred ca identificarea titulesciana a particularitatii de congruenta regionala a apararii colective a orientat abordarea comprehensiva a germanilor si sovieticilor, ca parti ale aceluiasi intreg, continental. Aici aflam, in nuce, ceea ce politicienii romani vizionari din zilele noastre definesc, ca cerinta obiectiva, o politica si o diplomatie in toate azimuturile. Drumul spre vecinatatea geopolitica trece obligatoriu prin vecinatatea nemijlocita. Reluand ideea geopolitica a razbunarii geografiei, i-as adauga un argument, care mi se pare decisiv. Cauza razbunarii geografiei este, cred, tocmai incongruenta regionala. Apropierea si departarea sunt cele care dau asemanarile si deosebirile de cultura, civilizatie, obiceiuri, traditii, din care deriva congruentele si incongruentele regionale.

Harta Rusiei (dupa destramarea URSS, in 1991)/ Sursa: http://harti.technorati.ro/rusia-hartiharta-politica-a-rusiei

In regiunea comuna poate fi citita atat o nota generala, de casa europeana comuna, cat si una specifica, de integrare europeana diferentiata, cu doua viteze sau pe doua inele. Ambele descriptoare ofera posibilitati diferite, care exprima si conserva diversitatea, in ultima instanta congruenta regionala. Unitatea in diversitate trebuie amendata cu corolarul unicitatii europene (la limita euroasiatice). Da, suntem simultan si uniti si diversi, dar aceasta unitate si diversitate se datoreaza unicitatii regionale europene, cu multiplii ei determinanti culturali si civilizationali. Nu putem decat sa speculam raspunsurile la intrebarea de istorie contrafactuala ce ar fi fost daca tentativele diplomatiei titulesciene de angrenari de securitate cu germanii si sovieticii s-ar fi finalizat. Esecurile nu s-au datorat lui Titulescu, ci sistemului in care acesta era prins. In primul rand, de catre cel de acasa. Dar si noilor tendinte din sistemul international. Nu avem naivitatea sa credem ca Hitler fusese adus pentru altceva decat pentru razboi. Dar atunci era greu de vazut acest lucru. Cei care l-au vazut, precum vizionarul Titulescu, au fost indepartati. In 1935/1936, cand mai erau 3-4 ani pana la razboi, nu existau indicii de evolutii contrare. Ma gandesc ca cele doua tratate de securitate propuse germanilor si pactul de asistenta mutuala cu sovieticii, ultimul agreat, dar anulat de carlisti si tataresti, pe un input evident berlinez, nu au avut in ele niciun gram de alternativa sau de concurenta (tip sau-sau: sau unul sau altul), ci au fost turnate intr-un format exclusiv de coexistenta (tip si-si: si unul si altul). Ideea de securitate europeana integrala, bazata pe congruenta regionala, a fost precursoare. Cea mai mare cinstire a memoriei autorului ei ar fi sa fie preluata de urmasi, care sa faca din ea un succes. Este o interpretare asumata si propusa.

Harta Uniunii Europene (UE 27, fara UK)/ Sursa: https://europa.eu/european-union/about-eu/easy-to-read_ro

Conspiratia Globalismului impotriva Pacii: Scrisoarea lui Nicolae Titulescu catre Ion Antonescu. Globalistii au facut imposibile trei pacte de securitate, doua cu Germania Nazista, unul cu Uniunea Sovietica

Imi vine rau, de indignare, cand il vad in aceasta poza, alaturi de marele patriot si diplomat roman Nicolae Titulescu, pe neamtul ajuns rege al romanilor – tradatorul si hipersenzorialul sexualist Carol al II-lea. Ultimul viciu monarho-carlist, de derapaj sexualist, ca si in cazul comunisto-globalist al lui Lucretiu Patrascanu, este cu atat mai respingator cand este vorba de lideri nationali, datorita unor potentiale consecinte politice, care pot fi dezastruoase pentru tara. Sa-l rememoram cu simpatie pe nea Nicu, taran-taran, dar cu o morala robusta si o buna cunoastere a naravurilor Globalismului: a pus piciorul in prag in episodul Valentin-Iordana. Toata depravarea asta de salbaticiuni bolnave, dusa in extrem la sodomie, isi are origini biblice, exodice, canaanite, de hoarda. E un atavism de rasa inferioara, care trebuie civilizata.

https://radioromaniacultural.ro/portret-nicolae-titulescu-unul-din-cei-mai-inteligenti-si-mai-talentati-diplomati-ai-europei/

In timp ce exceptionala diplomatie titulesciana facea toate eforturile internationale posibile pentru garantarea integritatii frontierelor Romaniei, primul si adevaratul dusman locuia la Palatul Regal, cu toate onorurile de sef al statului roman. O mai avea langa el si pe amanta sa globalista Lupeasca, doi straini care huzureau grandoman pe spezele poporului roman. Unde a fost inteligenta politica a liberalilor si taranistilor?! Nu au avut ochi decat pentru propriile interese. Daca prim-ministrul Gheorghe Tatarescu i-ar fi prezentat lui Carol II demisia guvernului in semn de protest fata de arbitrariul autocratiei care i-a impus alungarea reputatului diplomat international Nicolae Titulescu din fruntea ministerului de externe, poate ca atentia politica si publica s-ar fi focalizat mai intens pe regalul cal troian. Unele din intentiile regelui de spita germana, care inevitabil slujea Berlinul si Globalismul, in detrimentul Natiunii Romane, ar fi fost mai bine intuite si, astfel, dejucate. Nu a existat o deosebire de esenta intre Carol II si Hitler. Doar de mijloace si proportii. Desi primul a fost la randul lui manipulat de al doilea. Mult mai usor decat a facut-o, prin viclenie si magulire, cu “Batranul Domn”, presedintele Paul von Hindenburg.

Reuniunea Consiliului Permanent al Micii Înţelegeri, Praga, 29 mai – 1 iunie 1933. Nicolae Titulescu, Edvard Benes şi Bogoljub Jevtic

Insa spiritul oriental al lui Nicolae Titulescu a fost deasupra celui occidental. Titulescu nu a putut fi prostit. Nici de Carol, nici de Hitler. El avea reprezentarile perfecte ale prezentului si viitorului care decurgeau din intentiile nedeclarate si bine ascunse ale Globalismului. O mostra a celor din urma a fost mentinerea lui in functie pana in 29 august 1936, cand fara preaviz a fost demis, cu cateva zile inainte de semnarea pactului de asistenta mutuala romano-sovietic, care garanta intangibilitatea granitelor tarii. Dar acesta era totodata si un pact contra oricarui agresor european. Vestita definitie Titulescu-Litvinov a agresorului, care ii cutremura pe agresorii Globalisti. Pactul de asistenta mutuala dintre Romania si URSS urma sa fie semnat peste 3 zile, in 1 septembrie, la Geneva, cu prilejul Adunarii Generale a Ligii Natiunilor, de catre ministrul de externe roman Nicolae Titulescu si ministrul sovietic de externe Maxim Litvinov. Oficializarea nu a mai avut loc, datorita demiterii initiatorului.

Maxim Litvinov, ministru de Externe al URSS

Scrisoarea fostului ministru de externe Nicolae Titulescu, deja grav bolnav, catre generalul Ion Antonescu, din 1940, impreuna cu documentele anexate, releva cu extraordinara forta a autenticitatii istoriei o conspiratie a Globalismului impotriva pacii. Aceasta conspiratie a Globalismului fiinta inca de la sfarsitul primului razboi (1914-1918). Ea viza declansarea celui de-al doilea razboi mondial (1939-1945).  Documentul forte anexat scrisorii era Actul de la Montreux, din 21 iulie 1936, ce urma sa capete forma oficiala de pact de asistenta mutuala romano-sovietica, care la articolul 1 stipula ca “ nu era facuta contra unei tari special vizata, dar generala contra oricarui agresor european”. Impresionanta a fost marturia lui Titulescu, iesita din laboratorul pregatirii Actului de la Montreux, privind grija lui Litvinov pentru soarta Romaniei, de a nu o expune razboiului Germaniei. Cand s-a discutat prima data despre posibilitatea unui pact de asistenta mutuala romano-sovietic, Litvinov nici nu a vrut sa auda. El a argumentat, destul de rational si de prevazator, ca, datorita situatiei geografice, un asemenea pact ar fi o conventie leonina, Romania fiind intotdeauna zdrobita de Germania inainte de a putea da un ajutor Uniunii Sovietice. Din scrisoare aflam cateva fapte absolut edificatoare, privind clare intentii de agresiune nutrite de Hitler in Europa. Ele erau prefigurate cu 3-4 ani inainte de Pactul Ribbentrop-Molotov si de atacarea Poloniei la 1 septembrie 1939 de catre Germania si la 17 septembrie de catre URSS. Relatia de succesiune obiectiva dintre actiune si contraactiune face parte din legile razboiului. Dar nu de aici vine edificarea pe care Nicolae Titulescu o anticipase si o voi evidentia in analiza.

Litvinov si Titulescu

Lamurirea vine din urmatoarele marturii istorice. Titulescu a oferit doua proiecte de tratate de alianta cu Germania. Unul, in 1935, cu conditia sa nu atace Romania si prietenii ei. Altul, in 1936, in care propune ca granitele romanesti sa fie  intangibile, fara referiri la granitele altor tari. Dar Germania le-a refuzat pe amandoua. Pe de o parte, pentru ca urmarea sa acapareze directia strategica de ofensiva Romania-URSS, fara de care agresiunea nazistilor asupra sovieticilor ar fi fost mult mai complicata, poate chiar hazardata. Pe de alta parte, pentru ca urmarea revizuirea granitelor europene si, implicit, pe cele romanesti. Refuzarea acestor doua oferte de neagresiune si de nerevizuire demonstreaza intentiile contrare ale Germaniei lui Hitler, cu mult inainte de a le pune in practica. Ele arunca in aer pretentiile Globalistilor de azi, care vor sa falsifice istoria celui de-al doilea razboi mondial. Globalistii sunt din nou fals “iluminati” ca nu ei sunt vinovati de dezlantuirea Conflagratiei, una din incercari, cum este si coronavirusul, de provocare a unei crize majore, in urma careia sa-si impuna un Guvern Mondial (Evreiesc). Vinovate sunt Natiunile. In primul rand, Natiunea Rusa. Ea este “dusmanul de serviciu” al Globalismului, potrivit decalogului manipularii al evreului Noam Chomsky. Scoaterea la lumina zilei, din praful arhivelor, a scrisorii lui Titulescu catre Antonescu este un important act de memorie istorica si strategica, in contextul celei de-a 75-a aniversari a Zilei Victoriei Uniunii Sovietice impotriva Germaniei naziste. Tributul de sange platit de sovietici a fost enorm, de 27 milioane de morti. Holocaustul evreilor este un mizilic pe langa cel al sovieticilor si europenilor. Presedintele american Donald Trump a anuntat ca nu vine la ceremonia aniversara din 9 mai de la Moscova. Globalistii pe stil nou se pare ca au nasurile prea subtiri pentru a mai suporta rascolirea rahatului in care i-au bagat predecesorii lor, Roosevelt, Churchill, Hitler.   

Gentlemen’s agreement între URSS şi România. Litvinov şi Titulescu se pun de acord