William Nordhaus/Middle East Affairs
Nu impartasesc ideea globalista ca acordul climatic de la Paris (2015) ar fi in moarte clinica. Dimpotriva, mi se pare mai viu, sanatos si de perspectiva ca niciodata. Este o alta problema ca in mediu exista si microbi care ataca sanatatea climatica a planetei. De ei nu scapam niciodata. De aceea trebuie dezvoltate tehnici, institutii si proceduri de reactie rapida, menite sa-i tina sub control. Multilateralismul poate face adevarate minuni in aceasta privinta. Problema este solutionabila politic, dar si tehnologic, prin aparitia si multiplicarea unor noi surse de energie, un trend pe care tarile civilizate deja s-au inscris.
Fiind la capitolul ideilor universitarist-futuriste, imaginarea de curse umane interstelare sau de externalizare a civilizatiei pamantene, folosind energia din arderea combustibililor fosili, ar fi, fara indoiala, cel mai prost scenariu. E nevoie de timp si de rabdare. Dar si de intelegerea faptului ca si in acest caz noul este intampinat cu aversiune, ca ceva anormal si imposibil, ca apoi sa devina o normalitate curenta si acceptata, ajungand in final la cealalta extrema, de prejudecata, ca ceva mai bun nu exista si nu se poate. Cei 25 de ani de COP-uri nu au fost pierduti. Ei au modelat gradual constiinta climatica globala, care a acceptat solutia unui acord cvasiglobal, un salt urias, daca avem in vedere ca nu a existat nici macar ca idee pe vremea cand orbecaiam sa aflam cauzele si solutiile la incalzirea climatica.
Yale University/ iStock by Getty Images
In opinia mea, teoria profesorului William D. Nordhaus (Yale University) privind “bunurile publice globale” sfideaza stiinta sau mai bine zis teoria economica, care se bazeaza pe munca, proprietate, productie si avutie. Pe ultima, Adam Smith nu intamplator a legat-o de suportul ei unic si indestructibil, care este Natiunea, cand a scris “Avutia Natiunilor”, in 1776, an in care, ce coincidenta fericita!, SUA au inceput sa-si scrie istoria. Nu exista “bunuri publice globale”, spre “beneficiul tuturor”. Doar daca ne referim la aer, resursa primordiala a vietii, fapt pentru care ar trebui sa-l facem si sa-l mentinem cat mai curat. Sau, in privinta bunurilor produse de om, doar in teoria Comunismului Global.
Intr-o caricaturizare a repartitiei individuale comuniste, “De la fiecare dupa capacitate, fiecaruia dupa nevoi”, Globalismul ar putea introduce pentru Natiuni un principiu sui generis de repartitie: “De la fiecare dupa bogatie, fiecareia dupa nemunca”. Distinctiile “public” si privat” sunt doar niste conventii, deoarece absolut orice se afla pe teritoriul unui stat-natiune, inclusiv cu titlul “privat”, face parte din avutia natiunii respective. Orice natiune produce bunuri in primul rand pentru consumul propriu, doar excedentele sunt pentru export, si de regula nu pentru oricine, ci pentru vecini, apropiati si tari din regiune.
Adam Smith/ Getty Images
Fostul presedinte comunist Nicolae Ceausescu a ignorat consumul national, in special alimentar, in favoarea exportului, pentru ca avea nevoie de devize internationale, pentru rambursarea datoriei externe si finantarea investitiilor. Interzicerea de catre Romania national-liberala a exportului de cereale, pe timpul crizei coronavirus, este cat se poate de democratica, demosul fiind strict determinat national, si de necesara, criza economica fiind un succesor inevitabil al inchiderii productiei in timpul pandemiei. Desi nu l-au anuntat, acest curs de securitate alimentara post-pandemie va fi specific majoritatii Natiunilor.
Sa mai distingem o nuanta. Spre deosebire de cele din 1348 si 1918, pandemia din 2020 are o caracteristica de revelator revolutionar. Ea evidentiaza, mai mult ca niciodata, deosebirea, i-as zice intolerabila, dintre falsa bogatie data de bani (economie imateriala, financiara), din pacate dominanta, si bogatia reala rezultata din munca si productie, sub forma de bunuri (economie materiala, productiva). Banii in sine nu sunt bunuri cu care sa te hranesti, sa te imbraci etc. Sunt doar hartii sau metale, care nu nutresc si nu sustin in mod direct viata. Banii sunt un intermediar, un samsar daca vrem, care printr-o anumita versatilitate imateriala reusesc sa intre in posesia de bunuri materiale, transformandu-i pe producatorii acestora in robi. E un motiv dureros pentru care banii si-ar merita disparitia.
Bill Gates/ Wikimedia Commons
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 