G7: Trump nu vrea videoconferinta. Arunca momeala “in persoana” spre tari emergente, pentru la toamna

31/05/2020

Trump anunţă că amână summitul G7 şi invită alte ţări, printre care Rusia

Presedintele american Donald Trump a contramandat, sambata, summitul G7, planificat în iunie în SUA. Fara sa se consulte cu membrii Grupului tarilor celor mai industrializate, el l-a amanat in toamna, nemultumit de esecul propunerii sale de participare in persoana.

Ceea ce se putea discuta prin prezenta fizica se putea realiza si prin videoconferinta. Evident, daca monologul imperativ al unilateralismului poate fi numit discutie sau negociere. Dar Trump urmareste sa sparga “blocada” circulatiei aeriene transoceanice, impuse de pandemie si de faptul ca SUA sunt cel mai mare focar epidemic.

Foarte probabil, gripa “corona” isi va incepe un nou ciclu in toamna, cand incepe sezonul viral. Gripa „spaniola” a durat doi ani. Liderii tarilor din G7 par nici sa mai doreasca sa se aseze la aceeasi  masa cu Trump. Cel putin nu pana dupa alegerile prezidentiale americane, cand se asteapta o schimbare de politica externa a SUA.

Nu e sigur nici daca G7 se va mai reuni vreodata in componenta sa specifica, a celor mai industrializate tari. Vrand sa reinstituie vechea circulatie transoceanica, o conditie vitala pentru Globalism, Trump a aruncat momeala participarii “in persoana” spre alte tari emergente, pe care le va invita in toamna la reuniune.

„Nu am sentimentul că G7 reprezintă corect ce se petrece în lume. Este un grup de ţări foarte depăşit”, s-a plans Donald Trump jurnaliştilor aflaţi la bordul avionului Air Force One. Suparare mare, dar si interese mari! El a spus că i-ar plăcea să invite Rusia, Coreea de Sud, Australia şi India să se alăture la toamnă unui summit lărgit. G7 isi va pierde astfel identitatea. Rusia a declinat mai demult revenirea la G8, din care a fost exclusa la cererea SUA. Trump nu a spus nimic de China, desi aceasta sigur ar da curs invitatiei. Ce se vor intampla insa cu G20 si cu OECD?


Capsula Crew Dragon: SUA au “complexul China”?

31/05/2020

Capsula Crew Dragon, lansare cu succes / FOTO: NASA

Salut succesul lansarii de catre SUA a capsulei Crew Dragon spre Staţia Spaţială Internaţională. Era si timpul. Ramanerile in urma le devenisera foarte batatoare la ochi. Indoielile privind aselenizarea umana americana, din 1968,  incepusera chiar sa reinvie.

SUA le vor fi insa foarte greu s-o ia inainte. Nici cei din frunte nu stau pe loc. Totusi, cu tot succesul larg mediatizat, deasupra lui pluteste o banuiala. De ce SUA si-au botezat capsula cu echipaj cu numele de Dragon, care este cel mai puternic simbol in mitologiile asiatice, in special in cea chineza? De ce implicit si-au retrogradat simboluri ale statalitatii, cum este “Vulturul american”?! Sa fie deja inceputul unui complex de inferioritate fata de China?!

Este foarte cunoscut ca SUA preiau foarte rapid simboluri, idei, creatii de top ale altor Natiuni, in scop de a le utiliza ca vectori pentru propria inaintare. De la primele doua religii monoteiste, de exemplu, iau exclusiv forta de portanta si acceleratie, precum Crew Dragon de la racheta Falcon 9, degajata in mare dupa utilizare. Dar si de la europeni, de la greci si romani imita filosofii, politici, arhitecturi, nume de institutii si sedii de putere etc. Chiar si de la nazisti, acele impozante pavoazari si steaguri din spatele tribunei liderului.

Dragonul chinezesc/ Public Domain Pictures

Din vizita facut in China, presedintele Donald Trump a ramas fara indoiala cu impresii puternice despre maretia acestei natiuni milenare si a “Dragonului chinez”, ca simbol al vietii si fiinta benefica, aducatoare de noroc. Stiri ale momentului mentionau interesul lui Trump privind istoria Chinei, in discutiile cu  presedintele Xi Jinping, din care celebrul “Dragon chinez”,  cel mai puternic simbol politic si popular, nu a avut cum sa lipseasca.

Vulturul american/ Ripleybelieves

Ca o chestiune de psihologie politica, e foarte probabil ca Trump sa stie de profetia privind “Secolul Asiatic” aka “Secolul Chinez”si, comparand-o cu realitatea uriasului salt chinez, sa recunoasca in sinea sa ca acest lucru se va adeveri curand sau chiar se intampla. E si o explicatie pentru ca si-a pus una din nepoate sa invete limba chineza. Intr-o situatie de excedare sau seducere, intre subiect si obiect apare de regula un raport inconstient de ierarhie. Nu e exclus ca in subconstientul lui Trump sa se fi insinuat un complex privind inferioritatea SUA fata de China. Dragonul e mai tare ca Vulturul? Alegem Dragonul!


Mituri: Tapii ispasitori si panaceul

30/05/2020

Interese straine si acte de coruptie, ultimele de cele mai multe ori ca expresie a celor dintai, au existat in toate timpurile si la toate neamurile. La fel si figurile luminoase, patriotii care intrau in conflict cu stapanirile straine si vandutii locali. Daca analizam Occidentul istoric si actual, coruptia apare, in toata “splendoarea” ei, ca principal instrument de expansiune si supunere geopolitica. Nu e nevoie de etnonime. Sunt arhicunoscute. Dar a prezenta aspecte negative din administratia si religia locale de acum aproape trei sute de ani ca o generalizare, pe de o parte, iar pe de alta ca avand o continuitate in zilele noastre, mi se pare o impardonabila exagerare, in care se simt pulsatii politice si religioase, ba chiar si de geopolitica proximala.  

Sunt omise cel putin doua chestiuni fundamentale. Prima, ca parti insemnate ale elitei si bisericii au fost in avangarda “iluminarii”, pentru a folosi un termen din con/text, si eliberarii in toate episoadele istorice de cumpana, si ca ei, elitei culturale si ecleziastice ortodoxe,  ii datoram Romania mareata de azi, democrata si europeana. Acest progres  se datoreaza carturarilor persecutati si sfintilor inchisorilor. A doua, ca a fost o perioada de aproape o jumatate de secol, cea comunista, in care proprietatea privata a fost “abolita”, si, deci, nu au mai existat diferente majore de avere, in care si-au avut originea atat saracirea extrema a unora cat si supraimbogatirea monstruoasa a altora, in perioada de referinta.

Folositi pe undeva termenii de patriotism si nationalism ca dusmani ai imperiilor. De aici s-ar putea deduce o sustinere. Dar este o intelegere inselatoare, pentru ca alinierea politica la integrarea europeana devine explicita. Poate chiar in varianta dictatoriala de Statele Unite ale Europei (SUE)?! Desigur, multe lucruri din prezentarea istorica sunt interesante, unele chiar “exotice”, care pot provoca perceptii antipatetice fata de unele aspecte din prezent (catedrala mantuirii neamului, “baronii” locali /unde nu sunt in lumea asta?!/ etc) . Asa au fost unele etape din trecut, cand romanii au fost sub vremi, un motiv pentru care ar trebui sa apreciem si sa aparam mai bine ceea ce avem azi. Numai daca intelegem saltul inainte pe care l-am facut in istorie, fie numai si in cea centenara, vom intelege si restul. Discutabila este si “echivalarea” intre integrarea habsburgica a oltenilor (se vede partizanatul “moldovean”!), o creatie imperiala, si integrarea europeana, in formatul ei democratic de azi, cu state-natiuni, opus celui hipercentralizat al federalizarii (foarte asemanator cu cel comunist!). Concluziv, cred ca imaginea finala cu care se vrea sa se ramana la sfarsitul lecturii, ca tapii ispasitori pentru crize si neimpliniri sunt administratia si religia, iar “integrarea” europeana ar fi un panaceu, este neverosimila si tendentioasa. Este un mit politic.

PS/NB: La mitul politic privind administratia ca tap ispasitor si integrarea occidentala ca panaceu a lucrat asiduu ambasadorul american Hans Klemm. El a plecat, dar unele din semintele ideologiei sale manipulatoare au ramas. Privind celalalt mit, religia ca tap ispasitor, in foalele lui continua sa sufle activ organizatia neguvernamentala Asur.   

http://www.contributors.ro/cultura/oltenia-habsburgica-prima-tentativa-de-integrare-europeana-a-romanilor/


Dispret fata de sanatatea Lumii: Un summit G7 “in persoana” in focarul pandemiei ar fi iresponsabil. Un nou coronaciclu se va apropia accelerat si inevitabil

30/05/2020

Donald Trump a cerut prezenta fizica la summitul G7 din SUA

Propunerea intempestiva a presedintelui american Donald Trump ca summitul anual al G7, panificat in SUA, sa se desfasoare “in persoana”, este total iresponsabila. O astfel de reuniune internationala in focarul pandemiei de coronavirus, prin aducerea deliberata de delegatii straine la Washington, comporta riscuri cvasicriminale pentru sanatatea Lumii.

Pandemia continua sa faca victime mondiale. Nu exista inca un vaccin anticoronavirus testat si omologat de OMS. Mai mult, SUA au iesit de sub incidenta procedurilor de prevenire, verificare si garantare antiepidemice ale OMS. O solutie incerta in aceasta privinta face ca imunizarea la coronavirus sa mai astepte. Chiar si estimarile cele mai optimiste nu dau sanse aparitiei unui vaccin in mai putin de un an. Un summit G7 cu prezenta va amorsa un nou ciclu coronavirus, care se va apropia accelerat si inevitabil.

Angela Merkel a refuzat invitaţia lui Donald Trump de a participa ”în persoană” la summitul G7 din SUA

In aceste circumstante si perspective epidemiologice deloc incurajatoare, este imperativ ca summitul G7 sa se desfasoare prin videoconferinta, organizata de SUA. Cancelarul federal german Angela Merkel, de formaţie om de ştiinţă, a refuzat, vineri, politicos si motivat sanitar, invitaţia lui Donald Trump de a participa fizic la preconizatul summit al G7 în SUA, la sfarsitul lunii iunie. “La ora actuală, luând în considerare întreaga situaţie pandemică, Angela Merkel nu poate accepta o participare personală, o deplasare la Washington”, a transmis un purtator de cuvant. El a dat asigurari ca Merkel va monitoriza evolutia pandemiei. Cancelarul federal german este primul dintre liderii G7 (Japonia, Canada, Regatul Unit, Franţa, Germania, Italia) care a refuzat această invitaţie.

Premierul britanic susţine propunerea preşedintelui american de a organiza summitul G7 „în persoană”


Gândirea divergenta a brainstormerilor politici

29/05/2020

Foto: ro.stockfresh.com

Zici “betie de cuvinte”, Ghita Bizonu?! Dar ce zici de gandirea divergenta si stimularea inspiratiei? Fara political correctness, te rog! Nu discut cat din profesia de avocat si cat din cea de critic literar ale lui Titu Maiorescu si-au pus amprenta asupra acestei formule lingvistice, de acum o suta si ceva de ani. Probabil ca discursurile sale parlamentare nu aveau un format “fluviu”, presupun ca aveau elocinta, desi nu stiu cate mandate parlamentare a castigat.

Insa cred ca daca parintele expresiei “betia de cuvinte” i-ar asculta, azi, pe parlamentarii americani care vorbesc ore in sir si chiar o zi intreaga, ca forma de lupta politica pentru a obstructiona legiferarea, ar fi uimit de cat de “palida” i-a ramas expresia. Deci, se poate si mai rau! Dar el se referea la creatia literara, nu la discursul politic, la care dimensiunea si repetitia au rol de influentare. Asadar, Ghita, nu prea ai nimerit-o, cu indulgenta spus!

Ma preocupa altceva, constructiv, o tehnica de creativitate de grup moderna, denumita brainstorming, cu sens operational de furtuna creierelor, asaltul ideilor etc, in care se emit spontan cat mai multe idei si solutii posibile, pe o tema sau problema data. Conditia e ca “brainstormingii” sa nu se influenteze sau inhibe reciproc, sa emita pareri personale, iar o alta instanta, beneficiatoare, sa le selecteze critic si sa lei ierarhizeze dupa diverse criterii de optim. Zau, Ghita Bizonu’, chiar nu-ti dai seama de ce nu-ti critic “brainstormingul”?!…


Europa Multilaterala: Obiective: Dezvoltarea culturii strategice si securizarea modelului de civilizatie

29/05/2020

Harta Europei

Discursul diplomatic al lui Josep Borrell (JB), noul ministru de externe al UE, imi transmite un sentiment foarte reconfortant si datator de sperante. Pe acest catalan socialist de 73 de ani (n. 24 aprilie 1947), economist si inginer, care are si cetatenia argentiniana, ca papa Francisc, il percep ca avand acele fibre rare ale intuitiei, luciditatii si vizionarismului din care este plamadit politicianul rasat, cu un al saselea simt. Printre romani, acest profil l-am identificat la 3 personalitati politice postdecembriste. Am o cu totul alta parere fata de cei care sustin ca am avea o clasa politica proasta si corupta.

Revenind la tema, cand am citit interventia lui JB la conferinta anuala a ambasadorilor germani, m-am gandit cu destula innegurare la unii papi si lideri europeni, din ultimele cateva sute de ani, care au facut greseli catastrofale, pentru care au trebuit sa traga ponoasele atatea generatii. Din pacate, nu au fost scutiti de greseli nici francezii (Ludovic XVI vs revolutia) nici germanii (Hindenburg vs hitlerism). In abordarea viitorului european, trebuie sa se plece de la faptul ca numai o Europa a Natiunilor si o Europa Multilaterala ne vor securiza integritatea, libertatea, democratia si modelul civilizational.  

Josep Borrell

Ca o prelungire a ideilor nationala si multilaterala, dreptul national trebuie sa fie prioritar, comparativ cu cel european. Cu atat mai mult cu cat semnalul l-au dat germanii, prin decizia instantei lor constitutionale privind politica bancii centrale europene. UE are 27 de constitutii nationale, este firesc prin urmare ca dreptul national sa fie intangibil, mereu operational. Este si consecinta respingerii de catre francezi si olandezi, in referendumuri nationale care s-au dovedit a fi zile luminate, a unei “Constitutii” europene, lucru care nu va trebui sa se intample niciodata. In interiorul UE avem nevoie de discutii fara limite sau tabuuri in ceea ce priveste interesele nationale ale fiecarui stat membru. Natiunile europene trebuie aduse “impreuna”, in “unitatea” lor trebuie sa se “investeasca”, cum foarte bine spune JB. Solutiile nu trebuie impuse prin executiv, ci prin acceptare. Orice decizie europeana care ar intra in contradictie cu un interes national poate fi rediscutata in fel si chip, exista multe cai pentru a se ajunge la un rezultat acceptabil. Niciun cost nu va intrece beneficiul de a tine o natiune aproape de institutiile si deciziile europene, colegiale.  

Dreptul national este in acelasi timp preventiv si pentru cel european. In episodul Munchen, de pilda, cand dreptul national era suprem, Fuhrerul a fost prudent la refuzul presedintelui ceh Hacha, succesorul celui antinazist Benes, ca ministrul de externe sa semneze alaturi de el ordinul, pe care nemtii i-l redactasera, ca cehii sa nu traga, sa ramana cu arma la picior. Dictatorul nazist a reflectat rapid: “este jurist, poate ca in Cehia este vreo lege care spune ca un act de stat nu are valoare daca nu poarta si semnatura ministrului de externe”. El a insistat pana l-a semnat si cel de-al doilea. O concluzie, care nu trebuie uitata, este ca dictatorilor le este frica de dreptul national.

Clădirea Europa, noul sediu al Consiliului European și al Consiliului UE

In politicile interne si externe ale Europei am putea invata ceva din principiile iezuitilor, pe care sa le adaptam si defalcam pe cele doua paliere. Probabil ca centralizarea-ascultarea-flexibilitatea ar fi eficiente in politica externa, sa vorbim pe o singura voce (centralizare), sa respectam fara nicio abatere euro-deciziile si sa luptam pentru implementarea lor intocmai (ascultare), dar sa avem si flexibilitate, care ne ajuta la mobilitate si adaptare. Intern, autoritatea nationala sa fie definitorie, impreuna cu discutarea si acceptarea deciziilor europene.

Ca est-europeni, trebuie sa ramanem intotdeauna in contact nemijlocit si solidar cu Franta si Germania, motoarele de putere ale Europei. Am o mica zvacnire de activism european, de ce n-am realiza un asemenea tandem si in Europa Centrala si de Est, ma gandesc la un motor subregional Polonia-Romania. Visegradul asta exclusivist imi da un sentiment de discriminare, de ramanere in afara jocului. Sunt constient ca  ortodoxismul si catolicimul fac diferentele. Ele imi sugereaza un pol specific, dar si aici, privind circular, remarc jocuri geopolitice diferite, unele deja facute, altele necunoscute.

Cele trei crize din ultimii 12 ani – euro, migratie, pandemie – ne-au zgaltait serios. E buna aprecierea lui JB ca efectele crizei sunt asimetrice. Oricum, vor fi necesare eforturi concertate, nationale si comunitare, de redresare economica, dar si de asumare de catre Europa a unui rol esential, mult consolidat, pe scena internationala. N-as deplange pierderea “leadershipului mondial” de catre SUA. Nu o remarc ca un vid. Ar fi o minimalizare a rolului ONU, care e singura indreptatita pentru un statut de drept international, de securitate globala si coordonare mondiala, prin agentiile sale de specialitate, fara ca acestea sa se substituie statelor.

Rivalitatea dintre China si SUA trebuie descurajata. In primul rand, prin evitarea inscrierii intr-o tabara sau alta, o chestiune specifica razboiului rece. Relatiile geopolitice ale Europei si statelor membre sa fie omniazimutale, netributare in niciun fel diferentelor ideologice. Securitatea medicala si cibernetica trebuie sa fie o preocupare continua si progresiva.

Nu cred ca vom reusi sa standardizam retelele sociale. Chiar daca Trump le-a amenintat cu “reglementarea” sau “inchiderea”, ele vor ramane principalul canal al Globalismului de influentare/modelare, cat o mai ramane din aceasta capacitate, a Natiunilor. Cred ca mai aproape de reusita vor fi politicile de europenizare a retelelor sociale de pe continent. Regulile vor fi diferite, cum au fost si in cazul bancilor dupa criza din 2008. Esential va fi ca ambasade sau grupuri oculte sa nu mai poata folosi retelele sociale ca mijloace de presiune asupra parlamentelor si guvernelor, pentru obstructionarea adoptarii legilor sau masurilor executive, in beneficiul unor interese non-nationale sau non-europene.

Dintre obiectivele externe, o urgenta zero este Libia, care trebuie stabilizata si civilizata. Pentru Ucraina trebuie sa se gaseasca o formula statalizatoare de deconflictualizare a celor “doua Ucraine”. “Cadoul” pe care Hrusciov i l-a facut a revenit celor de la care l-a furat, nu insa si alte teritorii straine care i-au fost incorporate din ratiuni strategice ale  razboiului de aparare antihitlerista. Nota de plata a comunismului inca nu a fost inchisa si achitata.

Foarte lucrative sunt definitia “angajamentului selectiv” al Europei fata de Rusia si punerea aspectele energetice, economice si de securitate intr-o relatie de “dependenta bilaterala” euro-rusa. China merita intr-adevar “respect” pentru munca asidua si progresul urias. Dar, acum, ca stim ca a existat o “capcana a lui Tucidide”, cum a denumit-o istoricul american al relațiilor internaționale Graham Allison, potrivit caruia două puteri dominante într-o epocă ar fi condamnate să se confrunte, „destined for war“, cum au facut Sparta și Atena pentru dominarea Peloponezului (431-404 î.Hr.), ar fi absurd de prostesc ca SUA sau China sa cada in ea. Natiunile Unite nu trebuie sa permita asa ceva. Ideile de “disciplina colectiva”, “cultura strategica”, desprinderea de “gandirea la scara mica” si “securizarea modelului civilizational european” sunt extrem de elocvente pentru anvergura diplomatica a lui Josep Borrell Fontelles si de necesare pentru Europa Natiunilor Multilaterale.


Monopartidism plus: O analiza de roluri geopolitice

28/05/2020

Vai! mie, draga Trexsr, imi puneti la grea incercare compasiunea. Imi provocati impresia ca sunteti in situatia celui care priveste, dar nu vede, si asculta, dar nu aude! Nu este aceasta o ratacire vrednica de o mare deplangere? Ori, poate, ca un impatimit de trex (joc de carti), de aceasta data aveti o mana proasta si jucati la cacealma?! Nu-mi explic altfel de ce faceti pe niznaiul. Cine vrea sa opreasca Ideile, e ca si cum ar incerca sa opreasca motorul Lumii.

“Care natiuni?” Toata lumea stie de rezolutia parlamentului Irakului privind expulzarea trupelor SUA. Ori de prezenta manu militari a globalismului in Siria. Sau de ocupatia militara americana de facto a altor tari arabe. Atractia Globalismului fata de resursa energetica petrol si alte resurse strategice, cu care se  hraneste resursofaga dihanie unilateralista, pe seama multilateralismului, este motiv de casus belli sau prezenta militara ostila pe teritoriile Natiunilor. In Afganistan, au fost descoperite resurse minerale de un trilion de dolari. Rezervele de fier, cupru, cobalt, aur si metale folosite in industrie, precum litiul, sunt foarte mari. Credeti in fake-news-ul lui Trump ca vrea sa lase de buna voie din mana o asemenea prada?!

“Despre ce „clica globalista””? Poate preferati cuvantul “clan”? Sau descriptorul sociologic “grup mic”? Ori, de ce nu?, pe cel comunist de “nomenclatura”, de aceasta data restrans genealogic la cateva familii si o minoritate dominanta? Daca i-ati compara pe nomenclaturistii comunisti, vorbesc de cei din comunismul national, de mai tarziu, nu de cei din comunismul globalist, de inceput, care erau niste venetici  subjugatori, cu forbesclaturistii sau forbesistii globalisti de azi ati constata fara dificultate ca erau niste copii pe langa grangurii globalisti.

Despre ce inchipuitura de “dictator”, “dinastie” si “printisor” fabula agitpropul globalist, in ceea ce ne priveste, cand tocmai pe astfel de realitati este fondat si perpetuat Imperiul Globalist, care are drept cap o coroana, printi ca tentacule si transmiterea ereditara a puterii ca dinastie? Nu au fost sustineri ridicole? Nu ar trebui devoalate, macar acum, sa le luam ca „personale”, ca si cum ne-ar fi vizat pe fiecare in parte? Catre o asemenea perceptie trimite simtul apartenentei, al echipei. Ia scrutati mai adanc printii si printesele de la Buckingham Palace si White House. Ori studiati-l comportamental pe flusturaticul printisor care e voiajor transatlantic si huzureste pe seama babacii subsidiate de narod.

Stiti de ce Globalismul are cea mai mare spaima de Comunismul National, fapt redevenit vizibil prin mutarea atacurilor sale propagandistice de pe Rusia multipartida pe China monopartida? Pentru ca varful si baza, capul intelectual si corpul social, elita si societatea, capitalul si munca, care sunt tot atatea expresii sau fatete ale aceleiasi esente, au avut aceeasi gena si aceleasi interese, impletite in nationalism. Aceste elemente alcatuitoare ale Natiunii, care candva, mai précis in Comunismul Globalist, au fost puse in contradictie anatgonista, precum cea privind teza-antiteza, au fost concordate de Monopartidismul National intr-o sinteza care s-a inchis total in fata Globalismului, acesta neavand nicio posibilitate sa-i jefuiasca resursele nationale. Dar China a evoluat politic si economic in mod spectaculos, reformandu-se intr-un Monopartidism Plus, etapa in care se afla, in care a permis Globalismului un acces controlat si reciproc avantajos, sub semnul Natiocratiei.   

Dar ati ales sa jucati niste naivitati trucate. Ca n-ati sti ca familia lui Donald Trump exercita cea mai directa influenta posibila asupra politicii SUA, prin ginerele-consilier, privind in principal Orientul Mijlociu, cea mai fierbinte zona geopolitica a Lumii. Sau ca n-ati sti de alte “increngaturi”, ori ca toate nu sunt decat o mica ridicare a coltului perdelei. Cat priveste “iarba” si”vidul”, paciență mon cher Trexsr (uf!, greu de tinut minte si enigmatic acest nume), va asigur ca nu e nimic din toate astea, dar recunosc ca ma amuzati.

Despre atribuirile, ca niste ad hominem-uri, privind “iubirea” mea fata de asiatici si “adorarea” chinezilor”, alte rateuri. Cine sunt eu sa fiu bagat in seama de unii sau de altii?! Dar totusi sunt, esentialmente, adica prin natura mostenita si dobandita, un om al onoarei si cinstei, pe care le apreciez si la altii. Iar poporul chinez e cinstit si harnic, condus de lideri intelepti. Confucianismul si budismul interfereaza cu crestinismul, atat ca invataturi spirituale, cat si ca lideri fondatori. Acestia din urma nu s-au impus cu sabia, varsand sange si instigand la ura, ci cu cuvantul si pilda, cu respectul vietii si iubirea fata de oameni.

Da, noul secol si mileniu va fi asiatic, ca va place sau nu sau ca globalistii vor sau nu. Spre edificare, faceti un calcul sa vedeti care este ponderea demografica a chinezilor, ori a chinezilor si a indienilor, nemaivorbind de restul asiaticilor, in populatia Lumii. Nu vi se pare normal ca PIB-ul sa fie proportional cu numarul populatiei, creativitatea si resursele fiecarei Natiuni? Nu am nicio problema sa recunosc aceste lucruri la o natiune foarte numeroasa, nu in termeni de hegemonie, ci de productii corespunzatoare pentru a-si hrani populatia. Vedeti si diferentele dintre marimile absolute si relative. Nu e democrat cine pretinde un “leadership mondial” atemporal, metaistoric.

Cei care se inchina cuvantului scris, desi, de cand acesta dateaza, minciuna nu este exclusiv orala, care au umplut scrierile antice cu “poporul ales”, ar trebui sa stie ca “scrie” si despre asiatici. Ca noul secol va fi asiatic. Tocmai de aceea as remarca o inselaciune imensa a Globalismului, care spera, dupa cum ii este naravul, sa-i dezbine pe asiatici pentru a-i putea stapani, ca de fapt denigrarile si sanctiunile impotriva Chine ii vizeaza pe toti asiaticii. Solidaritatea asiatica va trebui sa prevaleze. Ea va cladi secolul asiatic. In fine, domnule preopinent Trexsr, luati act, si cred ca acesta este lucrul care conteaza cel mai mult in polemica artificiala pe care o iscati, ca nu am lucrat decat cu materialele clientilor.


Un plan Globalist de anexiune: Riposta Natiunilor

27/05/2020

Cum se fura o tara: Harta Palestinei, ocupate de Israel

Dupa mai bine de 500 de zile de criza politica, in care autocratul premier israelian Benjamin Netanyahu a explorat variante de guvernare care sa-i perpetueze pozitia si sa serveasca cel mai bine visurile de expansiune ale Israelului, solutia finala este cea mai proasta posibil. Oricum, democratia nu a fost niciodata un punct forte al lui Netanyahu, autopropulsat in cele mai multe mandate de guvernare, dar de aceasta data lipsa ei a devenit explicita. Guvernul de uniune dintre Likud (dreapta, Benjamin Netanyahu) si Alianţa Albastru şi Alb (centru, Benny Gantz) a dus la “performanta” de loc democratica a inexistentei opozitiei si conglomerarii unui “partid unic”, sub forma unui guvern de uniune nationala. “Democratia” fara opozitie nu e democratie. Discutabile devin si conceptele politice de “centru” si “extrem”, cand partidele pe care le definesc se impletesc intr-o uniune de guvernare. În baza acordului Netanyahu / Gantz, noul guvern fara opozitie urmează să prezinte, din 1 iulie, initiative privind implementarea planului preşedintelui american Donald Trump pentru Orientul Mijlociu. In acest cadru de guvernare israeliana si de geopolitica americana, Israelul nu va rata „oportunitatea istorică” de a-şi extinde suveranitatea asupra unor părţi din Cisiordania, potrivit declaratiei de luni a lui Netanyahu, care a supralicitat această decizie ca principala sarcina a noului guvern.

Franţa cere noului guvern israelian să renunţe la planurile de anexare în Cisiordania

Reactiile ferme, privind proiectul anexionist al Israelului, venite din interiorul Cvartetului (SUA, Rusia, Uniunea Europeana/UE si Natiunile Unite/UN) de mediere a procesului de pace din Orientul Mijlociu, nu i-au lasat insa lui Netanyahu nicio iluzie de expansiune. Ele au avertizat ca ceea ce acesta numeste o “oportunitate istorica” va fi de fapt cea mai mare inoportunitate, ca urmare a descurajarilor si ripostelor active care vor fi initiate de comunitatea internationala. Limitele manipularii si ignorarii internationale de catre primitivul si anacronicul lider israelian, a carei minte este imbibata de rasism si apartheid, o scoala cvasihitlerista la care pare sa fi fost educat, se vor lovi ca un ricoseu de containment-ul prin care lumea civilizata ii va opri si demola expansiunea. Exista aproape un consens ca a venit timpul ca doctrinei Truman de containment anticomunist (1947) sa-i urmeze o doctrina UN de containment antiglobalist (2020). Netanyahu a creat suficiente precedente constrangatoare, incat oricare i se va aplica va fi pentru Natiunile Unite (UN) un semnal decisiv de blocare nemaintalnita a unui Israel care pare dominat ca de un sef de trib barbar. Amagitorul Netanyahu, cel putin pana acum, da nu numai semne ca, in epoca postmoderna, ar vrea sa reexperimenteze episodul biblic canaanit, al cuceririlor migratorii teritoriale si exterminarilor salbatice de popoare, dar si ca este tentat sa testeze o expresie aventurista favorita a lui Trump: “De ce sa nu incerc, cand nu am nimic de pierdut?”. Radicalul Netanyahu a prevazut totusi doua supape pentru a preveni explozia politicii sale internationale, in caz ca planurile expansioniste ii dau gres: împărţirea prin rotaţie a şefiei guvernului de uniune nationala cu rivalul (sau aliatul?) său centrist Benny Gantz si montarea unui proces de corupţie, care va începe duminica viitoare, menit sa-l scoata in décor, ca solutie in extremis de depresurizare geo/politica.

Rusia sustine, cu fermitate si consecventa, solutionarea problemei palestiniene potrivit rezolutiilor de drept international ale Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite

O reactie semnificativa a avut-o Franţa, care a cerut, marţi, noului guvern israelian Netanyahu-Gantz să renunţe la planurile sale de anexare a unor părţi din Cisiordania şi a promis că o astfel de decizie nu “va putea rămâne fără răspuns”. “Solicităm guvernului israelian să se abţină de la orice măsură unilaterală, în special anexarea”, a declarat ministrul de externe francez, Jean-Yves Le Drian, în cadrul Adunării Naţionale (camera inferioară a legislativului francez). “O astfel de decizie nu va putea rămâne fără răspuns”, a punctat el. Anexarile pe care le intentioneaza Israelul se refera la peste 130 de colonii evreieşti din Cisiordania ocupată şi Valea Iordaniei, o fâşie de pământ care se întinde între Lacul Tiberiada şi Marea Moartă şi care ar urma să fie integrată la graniţa de est cu Iordania. “Să încetăm să fim puternici cu cei slabi şi slabi cu cei puternici”, a cerut, extrem de elocvent, un deputat din Le Havre. Ca posibile răspunsuri, s-au mentionat recunoaşterea imediată a statului palestinian, interdicţia de a importa produse din colonii israeliene de către Franţa şi Uniunea Europeană precum şi suspendarea acordului de asociere dintre Israel şi UE şi a acordurilor de cooperare franco-israeliene, în special în domeniul apărării. Franţa încearcă să se coordoneze cu ţări europene (Germania, Italia, Spania etc.) şi arabe, pentru a descuraja Israelul să-si pună în aplicare anexarile şi de a lua, dacă este necesar, măsuri de “riposta” (un cuvant rar, aproape nefolosit de europeni!). Convergenta este si Rusia, care respinge categoric planul de pace al lui Trump si anexarile preconizate de Netanyahu. Ea cere  respectarea rezoluției Consiliului de Securitate a ONU cu privire la un acord palestiniano-israelian, dar evoca si disponibilitatea de a se implica într-un dialog israeliano-palestinian, bazat pe dreptul internațional, deciziile Cvartetului și inițiativa de pace a Ligii Arabe. Palestinienii, care resping discutii cu SUA, care si-au pierdut calitatea de mediator onest, si cooperarea cu Israel,  doresc o reuniune internationala la Moscova, ca alternativa legitima dupa decaderea celei americane. In schimb, in Europa Centrala si de Est este o tacere compromitatoare, unde globalismul pare sa-si fi aflat aliniamente de repliere. Ce ar fi de facut? Transformarea neintarziata a numeroaselor declaratii despre necesitatea unui “camin palestinian” intr-un fapt de statalitate efectiva, prin declararea si recunoasterea independentei Palestinei. O astfel de necesitate istorica ar fi libera de unilateralism, de care globalismul se foloseste ca de o frana, cand cere “acord bilateral”, care este evident ca din partea evreilor va veni la calendele grecesti. Independenta nu se obtine de la ocupant, ci se declara si se castiga. Declaratia de independenta si nasterea de urgenta a primelor institutii-nucleu ale noului stat palestinian au un suport teritorial actual, Fasia Gaza si Cisiordania. Statul Palestina, nou creat, va avea ca scop strategic fundamental revenirea la frontierele de dinainte de 1967. O declaratie si un scop pentru care merita sa lupti, sustinute de un containment antiglobalist, efervescent si multilateral, din partea Natiunilor Libere de Globalism. Palestina si Natiunile trebuie sa iasa din asteptarea inghetata a „acordului” ocupantului israelian pentru independenta palestiniana, in favoarea initiativei unei noi strategii, cu urgente graduale, in doua etape: (1) Independenta acum, imediata si (2) recuperarea teritoriala integrala, ulterioara. Nu e o aroganta mai mare, care in acest caz e si infractoare, ca cea a Israelului de a se raporta executiv la deciziile unilaterale ale Statelor Unite, privind teritorialitatea si statalitatea Palestinei, in locul celor de drept international ale Natiunilor Unite.

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2020/05/26/franta-cere-noului-guvern-israelian-sa-renunte-la-planurile-de-anexare-in-cisiordania–512587   

https://www.g4media.ro/moscova-de-pe-malurile-iordanului-de-ce-urmareste-rusia-arena-palestiniana-evidentul-interes-manifestat-de-rusia-fata-de-conflictul-israeliano-palestinian-nu-inseamna-ca-ea-e-interesata-sa-il-si-sol.html


Va urma un covid-20 “polonez”?

26/05/2020

Risc de covid-20 „polonez”: In Polonia, 6.000 de militari polonezi şi americani vor participa în iunie la exerciţii comune.

Aflu, cu nedumerire si ingrijorare, ca circa 6.000 de militari polonezi şi americani vor desfasura manevre comune, intre 5-19 iunie, pe teritoriul Poloniei. Atat de curand se repeta episodul care a suscitat banuieli ca americanii participanti la jocurile de la Wuhan ar fi provocat infectarea cu coronavirus?! Ori Polonia este veriga slaba a lantului sanitar?

Indiferent daca virusul a fost “american” sau “chinez”, era de asteptat ca o lunga perioada sa nu se mai repete un context participativ transatlantic, pentru a preveni noi sensibilitati si a le face uitate cat mai repede pe cele vechi, legate de covid-19. Mai ales ca suntem in marja pandemiei, dupa care va urma o necesara convalescenta, reparatorie si preventiva.

Daca ne-am fript o data, sa nu exageram sufland inutil in iaurt. Dar o minima prudenta epidemiologica se impune, pentru a nu mai face posibila intoarcerea pandemiei coronavirus sau nasterea alteia noi. In urma exercitiile militare polono-americane, cu masive interactiuni umane si agresari ale mediului, prin senilari blindate si carbogazari aviatice, ar putea sa apara un covid-20 “polonez”. Nimeni nu poate garanta ca nu se va intampla. Istoricul chinez si/sau american al pandemiei de coronavirus este un precedent fierbinte. Daca nu s-a invatat nimic din el, se va repeta, inca inainte ca recentul precedent sa se raceasca.

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2020/05/26/aparare-6-000-de-militari-polonezi-si-americani-vor-participa-in-iunie-la-exercitii-comune-in-polonia–511962


Razboiul din Afganistan si noul secol asiatic

26/05/2020

Harta Asiei

Analiza lui Jean-Pierre Perrin este o foarte laborioasa si interesanta introducere in unele detalii politice interne si geopolitice externe ale razboiului din Afganistan. Asa cum o vede autorul, din radiografierea declaratiilor si actiunilor celor trei actori ai scenei: fortele de eliberare talibane, armata de ocupatie americana si ostaticul lor, guvernul afgan. Cam in aceasta ordine, cred. In mare parte, in cea referitoare la SUA fara indoiala, este o analiza “corecta” politic, captiva, adica, acestei ideologii americane.

A lua insa drept premise declaratiile lui Trump privind “dorinta” de retragere din Afganistan si “ingrijorarea” de a nu lasa in urma o ordine talibana, este o constructie subreda, ca un credit excesiv acordat fara garantii. Pentru Trump si clica sa globalista, prezenta trupelor americane pe teritoriile natiunilor, cu sau fara acordul acestora, continua sa fie o iluzie a dominatiei globale a SUA. Ori, seful diplomatiei europene, Josep Borrell, tocmai a clarificat, cu luciditate si clarviziune care nu-i pot fi puse la indoiala, ca dominatia mondiala a SUA a luat sfarsit.

Dupa parerea mea,”judecatorii” care vor hotari soarta razboiului din Afganistan nu vor fi SUA, ci consecintele politice, economice si militare ale pandemiei asupra ordinii globaliste, nu in ultimul rand asupra circulatiei internationale discretionare a americanilor, cat si “noul secol asiatic”. Acesta din urma va fi forta, in crestere si inlocuitoare a celei in descrestere, care va face ”curatenie” in Afganistan si-l va integra in ordinea asiatica regionala. Toate micile “insule” americane care inca exista in Asia vor fi in cele din urma “inghitite” de uriasa “mare” asiatica. Dupa secolul XIX european si secolul XX american, va urma secolul XXI asiatic. O evolutie venita parca din transcendent, care desfide globalismul biblist.

Un articol interesant despre Afganistan

https://archives.politiqueinternationale.com/revue/read2.php?id_revue=170&id=1941&search=&content=texte