Ziua Victoriei: Globalistii sustin ca decoratia ruseasca de pe pieptul Europei Eliberate ar fi americana! Ptiu, drace! Numai asta nu furasera! PNL le tine isonul!

08/05/2020

Ovidiu Raeţchi (PNL): Proiect de lege: 8 mai – Ziua Victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial

Deputatul liberal Ovidiu Raeţchi a depus, vineri, la Parlament, un proiect de lege privind oficializarea datei de 8 mai ca „Ziua Victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial”. Habarnist in ale istoriei si dreptului razboiului, dar cu cerebelul impregnat de servilism fata de Globalism, Raetchi si-a motivat iniţiativa legislativă prin dorinta oportunista ca Ziua Victoriei din 9 Mai sa fie aniversata de Romania pe 8 mai, cum este sarbatorita in Europa de Vest, o data impusa de globalisti, pentru a fura victoria sovieticilor.

Mareșalul sovietic Gheorghi Jukov citind, la Cartierul său General din Berlin. actul capitulării finale a Germaniei, care a pus capat razboiului in Europa. La dreapta sa se află mareșalul britanic Arthur Tedder

Unicul act juridic cu consecinte politico-militare depline al capitulării Germaniei hitleriste a fost semnat la 9 mai 1945 la ora 00.16, la Berlin, de feldmareşalul Keitel, şeful Statului Major al Wehrmachtului, la sediul Statului Major al armatei sovietice, această dată fiind proclamată Ziua Victoriei. Ceremonia semnării a avut loc într-o vilă din Karlshorst, unde în zilele noastre se afla Muzeul Rus de război. La ea au participat reprezentanții URSS, Regatului Unit, Franței și SUA. După ce mareșalul Jukov a deschis ceremonia, reprezentanții germani au semnat Actul final al capitulării necondiționate a Germaniei, care a intrat în acțiune pentru toate fortele armate germane si pe intregul teritoriu al fostului stat beligerant si Reich nazist.

Capitularea preliminara si partiala: Generalul colonel Alfred Jodl semnând actele capitulării la Cartierul General Aliat de la Reims.

Cu intentia de a le fura sovieticilor meritul istoric determinant in eliberarea si victoria Europei, globalistii american si britanic Harry S. Truman si Winston Churchill s-au grabit sa ordone fortelor lor expeditionare semnarea unui act separat de capitulare neconditionata a forțelor germane. Actul preliminar de capitulare, care efectiv avea sa se dovedeasca partial, a fost intocmit la Reims, Franța, in data de 7 mai 1945. El a fost semnat de Generaloberst Alfred Jodl, din partea Oberkommando der Wehrmacht (OKW) – Înaltul Comandament al Forțelor Armate – și de amiralul Hans-Georg von Friedeburg.

Semnatarii grabiti ai capitularii preliminare germane de la Reims (de la stanga la dreapta): generalul Ivan Susloparov (Uniunea Sovietică), locotenentul general Frederick E. Morgan (armata britanică), generalul locotenent Walter Bedell Smith (armata americană), căpitanul Kay Summersby (armata americană) (obscurat), căpitanul Harry C. Măcelar (Marina SUA), general al armatei Dwight D. Eisenhower (armata americană), Mareșalul aerian Arthur Tedder (Royal Air Force).

Dar nu toti comandantii militari germani s-au supus ordinului de capitulare dat de OKW. Cea mai importantă forță care a refuzat să capituleze a fost Grupul de Armate Centru de sub comanda mareșalului Ferdinand Schörner, care fusese promovat Comandant Suprem al Forțelor Armate (OKH) pe 30 aprilie prin testamentul lui Adolf Hitler. Argumentul a fost ca acordul de la Reims nu avea forta politica, primat pe care militarii germani il respectau cu sfintenie. Asa cum de altfel facuse si feldmaresalul von Paulus, care nu a iesit din ordinul politic al Fuhrerului de a nu ceda pozitiile de la Stalingrad, unde armata sa, a 6-a germana, a fost incercuita si luata prizoniera de sovietici, in ian/feb 1943.

Urmand traditia si atributiunile Fuhrerului, Schörner nu se afla sub controlul OKW-ului, pe 8 mai. Mai este si un alt viciu de procedura care a invalidat “capitularea” de la Reims. Guvernul de la Flensburg, al lui Karl Dönitz, care devenise sef al statului dupa moartea lui Hitler, nu a semnat actul de capitulare de la Reims. Aceasta situatie, prin care capitulaseră necondiționat numai forțele armate germane, nu și guvernul civil german, o reproducea in sens invers pe cea din 1918, cand capitulase doar guvernul civil imperial german, nu și armata imperiala, fapt ce i-a permis lui Hitler să se folosească de mitul „înjunghierii pe la spate”. Evident ca, necunoscand toatea astea, deputatul liberal Ovidiu Raeţchi nu este decat un escroc politic si istoric, de un lacheism dezgustator, prin initiativa sa legislativa de a falsifica Ziua Victoriei. Oamenii adevarului sper sa se sesizeze.