Globalistii tintesc si religiile natiunilor

12/05/2020

Ciudata propensiune aveti pentru probabilitatea meteo! E greu de crezut ca nu vedeti ridicolul de a lua drept certa o probabilitate. Doar daca simtul ridicolului nu va este obturat de o crasa tendentiozitate. Numai asa ati putut rastalmaci ca fiind certa “manipulare” un ritual religios privind ploaia pentru rodirea pamantului. Va sunt desigur cunoscute neimpliniri ale unor probabilitati stiintifice mult mai celebre decat cele referitoare la ploaie.

Daca v-ati permis un asemenea discurs, cu cuvinte grele si calomnioase in final,  sunteti ori ateu ori dinafara religiei locului. In ultimul caz, v-as aminti miracolele din timpul Exodului, despre care nimeni n-ar spune ca ar fi fost “manipulari” ale mozaismului. Ori indeplinirea miraculoasa a unor cereri ale celor care se roaga la Zidul Plangerii. Credinta face miracolele in toate religiile, dar ma tem ca unilateralismul va este nu numai politic, ci si religios.  

E limpede ca executati o sarcina de propaganda globalista, bine delimitata: mincinosii eliewieselisti cu politica, tendentiosii asuristi cu religia; ale altora, of course. Parca trumpismul va transmisese o circulara, privind respectarea tuturor credintelor…       

http://www.contributors.ro/editorial/manipularea-prin-miracole/


O noua arhitectura a social-democratiei romanesti, de secol XXI: Partidul Alternativa Natiocrata (PAN)

12/05/2020

Interesante dezvaluiri. Remarc, totusi, ca ele se inscriu in istorie, ca insasi obiectul analizei respective. O spun cu depline deferenta si gratitudine. Insa, inevitabil, trebui sa ne intrebam ce e de facut in continuare. Ce vector politic vom folosi si in ce directie ne vom misca,  pentru a construi cel mai bun viitor, dintr-un evantai de viitori posibili.

In opinia mea, social-democratia romaneasca (sdr) de dupa 1989 a avut cele mai mari realizari din istoria sa. Nimic nu poate fi mai notabil si de elogiat decat capacitatea de a fi vindecat ranile de dupa abandonarea comunismului si de a fi oferit o perspectiva dificila, care parea, atunci, imaginara, dar necesara pentru supravietuire si reinaltare. Cu toate acestea, cele doua proiecte de urgenta au devenit materiale prin eforturile sdr, care, cu o credinta nestramutata in schimbarea in bine, a fost “doctorul” si “constructorul” acelor vremuri. Abandonarea vechiului regim a fost ea insasi un proiect al unei dizidente care nu avea nimic comunist in el, ci totul era social-democrat.

Uriasul salt calitativ a fost posibil prin profunda modernizare doctrinara si structurala. Sdr s-a debarasat de balastul politic si ideologic al imbatranitei constructii interbelice si s-a adaptat uimitor. Unii ar putea spune cameleonic. Nu as respinge termenul, cu observatia ca face parte din innoire, din adaptarea la un nou mediu si la noi provocari. Apoi, sdr a mai facut ceva extraordinar, care i-a consolidat fibra politica si i-a dat forta de inaintare. A ingropat vechea abordare ideologizanta a aliantelor, care devenise un cadavru imbalsamat al fostului razboi rece social.

Dupa criteriile caduce ale muncii si capitalului, clasele erau impartite in entitati antagoniste, ireconciliabile. Noua sdr s-a deschis in toate azimuturile sociale, facand primii pasi spre apropierea dintre stanga si dreapta. Ea a permis preluari reciproce, improspatoare, de idei, aflate de o parte si de alta. S-a vazut ca multe idei de stanga si de dreapta nu se “muscau” intre ele. Ba chiar erau complementare pentru impingerea inainte a natiunii si statalitatii. Sdr a facut posibila circulatia ideilor de ambele parti ale esichierului. O anticipare a revolutiei macroniste de dezantagonizare.

Dar aceasta opera a sdr e un fel de “finit coronat opus”, un sfarsit care ii incoroneaza lucrarea. Azi, cand mai aud retorica reideologizarii intolerante, imi spun: “Astia au iar pofta de sangele unui alt razboi social”. Doar microbii globalismului sunt purtatori de intrigi si dezbinari, care le ofera conditii propice de parazitare. Rosul comunismului si negrul globalismului sunt culori de razboi, ale sangelui si mortii. Sa le punem intr-un muzeu al acestei memorii!

In consecinta, sa iubim si sa purtam rozul, culoarea fericirii, si sa cantam “La vie en rose”, ca pe o noua speranta, o noua “internationala”. Salut simbolul trandafirului roz, o mutatie, plina de viata si intelegere, a celui rosu. E opusul globalismului, care nu are niciun respect pentru sanatate si viata, pandemia si terorismul fiindu-i caracteristice. Masa de membri si simpatizanti ai sdr merita o liturghie politica de transfigurare, care sa-i aduca o noua schimbare la fata.

Din mai multe motive, sdr are nevoie de un nou continut si de o noua arhitectura. In interbelic, nu exista o identificare a esentei si continuitatii raului globalismului. Globalismul, care din umbra macina natiunile prin razboaie si crize economice pentru a le slabi si a le lua astfel mai usor in robie, nu era constientizat. El a creat dihotomia stanga-dreapta si partidele social-democrate si liberale, devenite traditionale, ale caror leadershipuri le-a impanat cu agentii sai de influenta, care le papusau dupa cum li se cerea din centru transnational al globalismului.

Nu existau preocupari legate de crizele de mediu, climatice, de resurse etc. sau privind natiocratia, pe care internationalismul si supranationalismul le tinea ascunse de ochii lumii, iar cand apareau miscari de socialism independent, acestea erau reprimate, impreuna cu liderii lor. Un al doilea motiv e ca din pacate unele din invectivele globalismului la adresa noii sdr, postdecembriste, animate de suveranism, au prins la un nivel mai extins, abatand calomnii si insulte nemeritate asupra marii majoritati de oameni cinstiti si harnici ai acestui corp politic.

Cum perceptia sdr e data de superficialul exterior, pentru a o schimba pe prima este necesar sa il schimbam pe cel de-al doilea. Este nevoie sa-l schimbam ca pe un ambalaj, erodat de intemperii sau intentionat murdarit de unii, pentru a pastra integritatea profunzimii. Dar, totodata, sa actualizam si produsul. Continutul trebuie modernizat cu noi programe, un cuvant pe care il prefer celor de doctrina si ideologie (legate de propaganda), cu masuri la problemele de secol XXI. Pentru ca orice schimbare la fata a social-democratiei romanesti trebuie sa poarte un titlu, noii sale posibile arhitecturi, in ton cu noile vremuri, i-am spus, simplu, PAN: Partidul Alternativa Natiocrata.

Referinte: 1) https://romanialibera.ro/actualitate/cum-a-intrat-psd-cu-sigla-in-europa-si-cu-oistea-in-feudalism-824908/ 2) Foto: https://adriannastase.ro/