Harta Asiei
Analiza lui Jean-Pierre Perrin este o foarte laborioasa si interesanta introducere in unele detalii politice interne si geopolitice externe ale razboiului din Afganistan. Asa cum o vede autorul, din radiografierea declaratiilor si actiunilor celor trei actori ai scenei: fortele de eliberare talibane, armata de ocupatie americana si ostaticul lor, guvernul afgan. Cam in aceasta ordine, cred. In mare parte, in cea referitoare la SUA fara indoiala, este o analiza “corecta” politic, captiva, adica, acestei ideologii americane.
A lua insa drept premise declaratiile lui Trump privind “dorinta” de retragere din Afganistan si “ingrijorarea” de a nu lasa in urma o ordine talibana, este o constructie subreda, ca un credit excesiv acordat fara garantii. Pentru Trump si clica sa globalista, prezenta trupelor americane pe teritoriile natiunilor, cu sau fara acordul acestora, continua sa fie o iluzie a dominatiei globale a SUA. Ori, seful diplomatiei europene, Josep Borrell, tocmai a clarificat, cu luciditate si clarviziune care nu-i pot fi puse la indoiala, ca dominatia mondiala a SUA a luat sfarsit.
Dupa parerea mea,”judecatorii” care vor hotari soarta razboiului din Afganistan nu vor fi SUA, ci consecintele politice, economice si militare ale pandemiei asupra ordinii globaliste, nu in ultimul rand asupra circulatiei internationale discretionare a americanilor, cat si “noul secol asiatic”. Acesta din urma va fi forta, in crestere si inlocuitoare a celei in descrestere, care va face ”curatenie” in Afganistan si-l va integra in ordinea asiatica regionala. Toate micile “insule” americane care inca exista in Asia vor fi in cele din urma “inghitite” de uriasa “mare” asiatica. Dupa secolul XIX european si secolul XX american, va urma secolul XXI asiatic. O evolutie venita parca din transcendent, care desfide globalismul biblist.
Un articol interesant despre Afganistan
Fragmentarium Politic 