Personalitati europene: Reamintindu-ne de Kohl

Titani europeni: Helmut Kohl

Viitorul dorit nu vine doar daca ridici rugaciuni la cer, el trebuie si ajutat activ de prezent, pe pamant. Aceasta filosofie a fost admirabil intruchipata de cancelarul german Helmut Kohl. Ea rezulta din documentele vremii, cum este scrisoarea pe care Kohl a adresat-o presedintelui american George Bush, cuprinzand un concept german privind intalnirea pe care seful Casei Albe urma sa o aiba, peste cateva zile, la Malta, cu presedintele sovietic Mihail Gorbaciov.

Conceptul politic al lui Kohl privind discutiile Bush-Gorbaciov de la Malta si urmarile acestora conexeaza problema germana cu cea europeana. Le pune intr-o necesara  relatie de interdependenta. Kohl a avut foarte clar in minte ideea extrem de lucida ca solutia la problema germana poate fi posibila si durabila numai intr-un cadru mai larg, al unei solutii generale europene si, intr-o conexiune extinsa, atlantice. Evolutiile aveau sa confirme justetea abordarii lui Kohl. Fermentii schimbarii trebuie sa fie nu numai interni, ci si externi, iar schimbarea sa se produca atunci cand cele doua medii sunt suficient de maturate pentru a permite ca schimbarea sa fie de succes.

Helmut Kohl este primul din cea de-a doua generatie de reformatori europeni, dupa cea care a gestionat dezastruoasa mostenirea a razboiului hitlerist si a fondat proiectul european. Ca parinte al reunificarii germane, el a facut posibile sfarsitul razboiului rece si inceputul integrarii est-europene. Neindoielnic, fara contributia determinanta a lui Gorbaciov, cel mai mare lider postbelic din Est al pacii mondiale si al inchiderii fracturii europene, potrivit conceptului sau de casa comuna europeana, nimic din schimbarile in bine nu s-ar fi intamplat. Este randul unei a treia generatii de reformatori europeni, de lideri non-schismatici, care sa faca posibila respiratia Europei cu ambii plamani.  

Angela Merkel, Helmut Kohl

Sunt notabile observatiile lui Kohl, transmise lui Bush, ca intre Malta si Yalta sa nu fie nicio legatura, susceptibila de o reimpartire geopolitica a Lumii sau de o conservare a status quo-ului. Popoarelor sa li se lase “libertatea alegerii”, cum a conceptualizat Gorby. Acest concept, strict respectat. a fost reflectat in Doctrina gorbaciovista Sinatra (My Way) privind calea proprie a sovieticilor (si ulterior a rusilor) si in neinterventia armata sovietica in tarile est-europene care abandonau comunismul. Viabile mi s-au parut, si cred ca este caracteristica pentru care au fost asumate de catre liderii marilor puteri occidentale, la care se adauga si influenta si respectul enorme de care se bucura liderul german, cele trei surse ale stabilitatii reformelor: (1) sustinerea occidentala (o norma de conduita care atragea atentia asupra consecintelor destabilizatoare ale lipsei acesteia; (2) respectarea vointei de autodeterminare a popoarelor (punea in garda atat impotriva interventiilor externe, cat sia represiunilor interene); (3) un mediu de politica externa pozitiv (exceptionala restrictie, care avertiza asupra unor roluri deconstructive, destabilizatoare ale declansarii unor razboaie in perioada respective (din pacate, ele au urmat la relativ putin timp, in Orientul Mijlociu).

Foarte importante au fost si informatiile serviciilor germane, comunicate de Kohl lui Bush, in privinta determinarii reformiste a lui Gorbaciov, a rezistentei interne care avea nevoie de sprijin politic extern (acesta a fost si un factor de descurajare, cred, care a dus la esuarea puciului din august 1991), a popularitatii in randurile poporului (deh!, si aceasta avea sa scada abrupt cand a desfiintat URSS!). Kohl a facut un lobby politic exceptional, foarte inspirat pe langa Bush, in favoarea lui Gorbaciov, furnizandu-i liderului american o serie de elemente de succes pentru summitul de la Malta si sustinerea liderului sovietic. Unde sunt, acum, acele propensiuni americane care au destins relatiile cu sovieticii/rusii? Au fost date pe apa sambetei de catre Trump si Obama! Trump a scos SUA din Tratatul INF, din Cer Deschis, unele informatii alertau ca va relua si experientele nucleare. START inca mai are sanse sa fie reinnoit!

Kohl a pomenit cu ingrijorare de Romania, semn ca regimul comunist era in atentia occidentala si, fara indoiala, a fost si in discutiile de la Malta. In acea vreme, fereastra prin care priveam Lumea era foarte mica, dar si aburita. Am inteles nevoia de centralizare a comunismului, fara de care realizarile fara precedent nu ar fi fost posibile. Cultul personalitatii a avut, pana la un punct, rolul lui, comunistii nu au fost chiar idioti. Dovada ca au fost copiati de globalisti: am vazut scene lidercultiste absolut identice in regimul american Obama. Era insa clar ca se va inscrie pe descrestere si va merge spre prabusire, dupa raportul secret al lui Hrusciov, care cred ca a fost o veriga slaba, slabita, intr-un fel sau altul, de globalisti. Este un motiv pentru care merita sa reflectam la cum ar fi aratat Estul fara acel episod hrusciovist. Desi, deznodamantul economic ar fi fost acelasi fara reforme. Dar poate ca pretul politic ar fi fost altul. Ma gandesc la extraordinara performanta a comunistilor chinezi, pentru care am o netarmurita compasiune si solidaritate, au muncit si au suferit mult. Dar si la toti asiaticii, care au un cult fata de autoritate si norma, insertate in traditie si religie, ceea ce-i face inexpugnabili, mareti in vitalitate, securitate si realizari. Acest liant indestructibil i-a facut pe globalisti sa inteleaga ca pe japonezi nu-i puteau infiltra si supune din interior, ci numai din exterior, prin razboi. Noi de ce n-am fi?! Adica, un “secol romanesc”, la scara sub/regionala, nu globala, ca cel “asiatic”, cu performante economice si nivel de trai mai ridicate, poate chiar fara precedent, ar fi “inferioare” unei democratii de hoarda, saraca si lenesa, delincventa si traitoare de pe o zi pe alta?!

Calea chineza, am inteles mai tarziu, ar fi fost contraproductiva in privinta unitatii europene, intre Est si Vest, care avea nevoie de sisteme politice comparabile. Cel mai bun exemplu este ca insasi Rusia a preluat pluripartidismul de la occidentali, desi calea politica este alta, dar ideea, care ar trebui sa o avem mereu in vedere, este ca in varful muntelui se poate ajunge pe o multime de cai. Aceste lucruri sunt importante pentru ca, precum comunismul, si liberalismul si-a atins limitele si este nevoie de o alta cale, de alte optiuni, incepand de acum, dar treptat, fara acumulari de presiuni si polarizari explozive de clasa si de rasa (v. SUA). Avem nevoie de o alta cale, pentru a trai mai bine, pastra identitatea si oferi noilor generatii oportunitati cu avantajul competitiv de a fi acasa, in neamul si tara lor, singurele medii unde pot afla empatie si intelegere, solidaritate si protectie.      

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: