Scrisorile “Gx3” ale lui Thierry de Montbrial, trimise si in Romania: Adrian Nastase si Fundatia Europeana Titulescu, in conectivitatea reflectiei internationale

01/07/2020

Thierry De Montbrial

Thierry de Montbrial (n. 1943) este o personalitate prodigioasa si multiacademica in domeniul relatiilor internationale. El este fondator (1979) si presedinte executiv al Institutului Francez de Relatii Internationale (IFRI) si, de asemenea, fondator (2008) si presedinte al  Conferinței de Politică Mondială (WPC). “Cufundat în viața internațională de multă vreme”, dupa propria marturisire, cu care si-a impletit propria viata, de Montbrial isi asterne gandurile si analizele in scrisori pe care le trimite unor lideri si politicieni europeni.   

In aceasta retea pestigioasa de distributie a scrisorilor sale, reputatul descriptor si influencer in domeniile geopoliticii, geostrategiei si geoeconomiei (Gx3), a inclus si un om politic si de stat din Romania. Pornind de la o definitie clasica, potrivit careia omul este esenta relatiilor sociale, se poate spune, intr-o acceptiune derivata, ca politicianul de elita este esenta relatiilor internationale. Adrian Nastase, un politician roman natiocrat, fondator si presedinte al Fundatiei Europene Titulescu (FET), este un preferat al scrisorilor lui Thierry de Montbrial. Se confirma, si prin aceasta conexiune si interactiune de elita romano-franceza, la care se adauga altele europene, chineze, ruse etc, ca politicianul Adrian Nastase este conectat la reflectia internationala.

Adrian Nastase

In cea de-a patra scrisoare trimisa lui Adrian Nastase, Thierry de Montbrial examineaza impactul crizei coronavirus asupra relatiilor internationale, din care voi prezenta succint cateva aspecte, urmand ca in final sa fac cateva comentarii. Iata o sinteaza a ideilor montbriale:

– In toate domeniile, criza a acționat ca un catalizator, dacă nu chiar ca un revelator al tendințelor preexistente. Unele companii vor dispărea mai repede. Lanțurile de producție vor fi atât scurtate, cât și diversificate. Multe activități vor fi relocate. Schimburile vor fi mai reduse doar la timp. Incetinirea traficului aerian internațional sau chiar național, în beneficiul schimburilor prin videoconferință. Ne putem aștepta ca politizarea economiei internaționale să fie consolidată, adică o accentuare a corelației dintre geopolitică, geostrategie și geo-economie. Statele se vor concentra din ce în ce mai mult pe protejarea companiilor lor pe care le consideră „strategice” sau cel puțin puncte considerate critice pentru activitățile lor. Investițiile directe și mișcările populației vor fi din ce în ce mai controlate.

– Aceste observații ilustrează o revenire parțială la forma premodernă a economiei internaționale, conform căreia schimbăm în esență bunuri, în timp ce factorii de producție (capitalul și forța de muncă din tipologia clasică) nu sunt foarte mobile (NB1, n.m). Deci OMC este Organizația Mondială a Comerțului, nu a schimburile economice în general. Toate aceste transformări se vor traduce în multe rate de șomaj tranzitorii mai repede decât se aștepta înainte de pandemie. Banca Centrala a reacționat remarcabil. Dar cele mai bune acțiuni au partea lor negativă: în acest caz, explozia datoriilor publice. Ceea ce este cu adevărat nou în acest caz este simultaneitatea fenomenului in toata lumea, dar și, mai ales, faptul că s-a întâmplat după o perioadă de stabilitate a prețurilor, cu o durată excepțională. Această stabilitate se datorează creșterii presiunii concurențiale, în special asupra salariilor din țările dezvoltate, ca urmare a deschiderii unui imens bazin de muncă în țările emergente. Cu o de-globalizare parțială, inflație reală sau eșalonare, consecințele negative, pe care cel puțin europenii occidentali le-au uitat, ar putea reveni în țările occidentale.

 

Ifri – Institut français des relations internationales

– Privind problema guvernanței globale. Acesta era deja sub amenințare cu mult înainte de pandemie, din cauza unei pierderi generalizate de încredere, exacerbată de slăbirea ei în comportamentul multor lideri politici. Începând cu cel mai puternic șef de stat din lume, de la care ne-am aștepta să fie exemplu. Fără îndoială, recurgerea sistematică la insultă sau la desemnarea de țapi ispășitori face parte din arsenalul liderilor populiști. Este, de asemenea, adevărat că apariția rețelelor de socializare a banalizat noutățile, noutățile false și revenirea la legea junglei (NB2, n.m), unde acel bun sălbatic drag lui Rousseau are prea puțin loc. Dar dacă domeniul internațional devine o vitrină în care emoția strivește rațiunea (NB3, n.m.), când cooperarea internațională obiectivă pare mai necesară ca niciodată, riscul unui fel de conflict din lumea a treia ar deveni grav.

– Pandemia a accelerat indirect deteriorarea relațiilor chino-americane și slăbirea multilateralismului, când ar fi trebuit să conducă statele principale ale planetei să facă față responsabilităților lor comune. Apariția unui fenomen care poate provoca o pandemie ilustrează perfect noțiunea de efect fluture, când o cauză minusculă provoacă consecințe imense. Detectarea timpurie a unui astfel de fenomen, culegerea și interpretarea datelor corespunzătoare, accesul și distribuirea acestor date, organizarea națională și internațională de prevenire împotriva acestor tipuri de riscuri (sănătate în acest caz , dar și financiar sau altfel), distribuția responsabilităților care decurg din ea, determinarea cine finanțează etc. sunt unele dintre întrebările inevitabile cu care se confruntă o lume din ce în ce mai interdependentă și complexa, în care efectele fluturelor sunt obligate să prolifereze.

– Este ușor să acuzi China și există, într-adevăr, motive întemeiate pentru a te întreba, sau chiar pentru a castiga OMS. Aceasta din urmă prezintă greșelile multor organizații internaționale, ale căror discursuri se limitează la limba de lemn imediat ce se îndepărtează de markeri. OMS are acțiuni de stabilire a standardelor, dar nu are putere directă asupra țărilor sale membre (în special, nu are dreptul de acces direct la datele sale) și nu are nicio structură preventivă care să îi permită să acționeze în caz de ‘de urgență. Organizațiile sunt esențiale pentru a da substanță cooperării internaționale. Cu toate acestea, misiunile lor trebuie să fie clar definite și trebuie să aibă delegații de putere adaptate exercitării acestor misiuni. În această privință, cea mai exemplară instituție este FMI. Dar este clar că în prezent principalele puteri de pe planetă manifestă cea mai îngustă concepție a suveranității. Acest lucru nu afectează bine, având în vedere multiplicarea riscurilor care apar la orizont.

– În ciuda aparențelor, sistemul imunitar al societății internaționale nu funcționează atât de prost. În general, în ultimele trei luni, după un început tulburător, calitatea răspunsului european a fost peste toate așteptările. Și în confruntarea dintre Statele Unite și China se poate paria că forțele rațiunii vor predomina asupra impulsurilor. Cea mai dificilă pentru aceste două puteri va fi să admită necesitatea absolută, în următoarele decenii, a unui minim de partajare a suveranității, fără de care multilateralismul va fi din ce în ce mai mult o chestiune moartă. Atunci marile războaie vor deveni posibile din nou.

FET – Fundatia Europeana Titulescu

Comentarii FP: (1) Problemele economice si sociale care vor aparea nu trebuie sa fie puse in sarcina exclusiva a uneia sau alteia dintre guvernari. Am in vedere atat guvernarea in exercitiu cat si pe cea care va urma dupa alegerile de la sfarsitul acestui an. Nu este cazul sa ne irosim energiile politice si sociale cautand un dusman intern, cand el este extern. Nu inseamna absenta criticii fata de cum ne-a surprins pandemia, dar vor trebui sa prevaleze solutiile constructive comune. Vom intari unitatea europeana daca vom incepe cu cea nationala.

(2) Surprinderea mutatiilor din structura schimburilor (NB1) este extrem de pertinenta. Nu as vedea-o insa ca un “recul”, raportand-o la perioada premoderna, comparatie care ne poate ajuta doar pentru analiza,, ci mai degraba ca o corectie, o moderare a proportiei dintre circulatia de bunuri si cea a factorilor de productie. Cred ca tocmai instabilitatea acestora din urma a fost una din cauzele de saracire a unor zone extinse.

(3) Nu mi se par adecvate denumirile de Guvernanta Globala, Economie Mondiala, OMC, OMS etc. Mentinerea lor in vocabularul international nu serveste Natiunilor, ci Globalismului. Prima sintagma poate fi perceputa ca un fel de anticamera conceptuala (daca nu cumva asta este si intentia) a statului mondial, guvernului mondial, unipolarismului, unilateralismului sau a altor creaturi, suferinde de aceeasi boala politica. Termenul de “mondial” din denumirile organizatiilor enumerate poate induce aceeasi iluzie. In plus, este si “neconstitutional” sau neconform cu Carta Organizatiei Natiunilor Unite, care nu e a vreunei entitati supranationale, ci a Natiunilor, adica a Multilateralismului. Asta pentru ca tot fugim de dictatele SUA sau de perspectiva sumbra a unei SUE. “Mondiala” trebuie inlocuit prin “Internationala”, pentru a arata explicit ca Natiunile sunt proprietare.

(4) Liderii insultatori, unilateralisti, nerespectuosi cu organizatiile internationale si practicanti ai politicii tapului ispasitor trebuie sa fie nefrecventabili, evitati si izolati international.

(5) Retelele sociale sunt fals “sociale”. Ele sunt, in realitate, instrumente politoide si psihogene ale Globalismului, cu ajutorul carora “emotiile strivesc ratiunea”, cum foarte exact a diagnosticat autorul.  O solutie trebuie gandita si implementata, pentru a nu mai fi surse de fake news, goarne ale dezinformarii si instigarii: un sistem de avertismente si amenzi, etichetare sau inregistrare, fiscalizare speciala sau decuplare pentru platformele de comunicare, ori principiul platformelor comune sau reciproce “eu la tine, tu la mine”. Cerinta de reciprocitate are efectul unui miracol, ii amuteste sau linisteste pe toti cei care tipa la altii, le pretind concesii si favoruri dar ei nu le accepta niciodata, pentru nimeni. Tipic Globalismului.

(6) “Partajarea suveranitatii” si legarea de aceasta a existentei multilateralismului este o idee foarte sensibila, as spune chiar pe muchie de cutit. Eu cred ca multilateralismul fiinteaza si fara partajari de suveranitate, ma gandesc la discutiile si compromisurile reciproce care l-au facut posibil pana in prezent. Atunci cand unui domeniu de interes al unei Natiuni i se raspunde cu un alt domeniu de interes din partea altei Natiuni, problema e de a pune in echilibru cererile sau concesiile pe domeniile respective. Efortul e de a discuta, dar de discutii nu a pierdut sau murit nimeni, si de a accepta garantii de loialitate, care sa evite sau sanctioneze concurenta ostila. Din acest punct de vedere, a devenit mai mult decat evident ca pozitia Marii Britanii in negocierile cu Uniunea Europeana privind relatiile post-Brexit nu e un model de urmat, e de nesubscris.

https://adriannastase.ro/2020/06/30/thierry-de-montbrial-a-4-a-scrisoare/                


%d blogeri au apreciat: