Bizantul va renaste prin Levant

Levant/ Wikipedia

Turcia de azi, moderna, laica si republicana este de fapt o victima a primului razboi mondial, de ale carui sechele incerca sa se vindece pe deplin, acum si in viitor. Din acel abator mondial pentru natiuni, planificat de macelarii care au pus in conflict trei mari imperii (centre de putere) ale acelei etape istorice, pe seama carora unic si total invingator a fost Imperiul Globalist, Turcia a iesit mai mult moarta decat vie. Din nefericire, nimeni nu a avut luciditatea sa intrevada ca cele trei mari puteri confluente  in zona euroasiatica erau jucate geopolitic unele impotriva altora, din afara lor.

Multlaudatul Mustafa Kemal a asigurat, prin victoriile obtinute in peninsula Gallipoli – in batalia de la Canakkale, numita si campania Dardanelelor – supravietuirea la limita a Turciei, dar pe ansamblu el a fost un invins, liderul unei tari infrante, al unui imperiu pierdut, care a intrat sub stapanirea occidentala,  financiar, politic, economic si militar. O putere extrem de manipulatoare, si prin aceasta mai discreta, cel putin initial, ulterior devenind insa aroganta si explicit dominatoare.

Ca orice capitulard, Kemal, alintat de occidentali drept Ataturk, a fost obligat sa aplice Turciei conditiile invingatorilor. Asa se explica de ce el le-a luat turcilor fesul, salvarii, alfabetul arab si chiar inima islamului, care era statul, in locul careia a pus laicismul, o “inventie” pentru altii, nu si pentru “inventatori”, care sunt la fel de teocrati in zilele noastre precum erau in vremurile biblice.

Moscheizarea bazilicii Sophia, la care Globalistii au protestat cu jumatate de gura, dar si aia ipocrita, ar putea sa aiba o semnificatie foarte mare, de precedent care inaugureaza regula, pentru viitorime. In fond, daca s-a acceptat ca moscheizarea bazilicii a fost un act de suveranitate, deci legitim moral si legal, de ce in viitor alte lacasuri de cult straine nu ar fi supuse aceleiasi proceduri de catre fiecare natiune pe teritoriul ei? Semnalul lui Erdogan ar putea fi interpretat ca o intoarcere la unitatea etnica si religioasa a unui popor, la principiul “o tara, un popor, o religie”.

Bazilica Sfanta Sophia a disparut functional, fiind transformata intr-un spatiu religios islamic, dar ideea sa, devenita intr-un fel arhetipala, de simbol al unei civilizatii de aur, nu va muri niciodata. As spune, bazat pe evolutiile turce, pe cele din proximitate si pe cele privind noua ordine mondiala, ca sophianismul va renaste, pe un nou pamant si sub un nou cer. Sophianismul va cunoaste si o aventura viitoare, care se va hrani din radacinile perene ale celui istoric. Spiritul sau se va hrani, mai exact spus, din doua surse, din cea clasica, zidita in inima Bizantului, si din cea viitoare. O replica a patriarhiei Sfanta Sophia va fi construita in Siria, care face parte din vechiul Levant (Siria, Iordania, Liban, Palestina, Israel). Metaforic spus, Bizantul va renaste prin Levant, o data cu renasterea acestuia. Valorile bizantine si levantine au sansa unei renasteri comune, sincretice.

https://www.contributors.ro/aventura-istorica-a-paradigmei-sofianice/