PSD: Bocet dupa partidul tutelar. Dupa Congres, criza de lideri si perspectiva ramane. Vor aduce alegerile trezirea la realitate si o noua conducere?

22/08/2020

Congresul extraordinar online de sambata l-a ales pe Marcel Ciolacu in functia de presedinte al PSD. Sorin Grindeanu și Vasile Dîncu au fost cooptați în noua conducere. Candidatul la sefia PSD Eugen Teodorovici, care nu a participat la Congres, dar a fost votat, a obtinut un numar nesemnificativ de voturi. Statutul a fost amendat, transformand Comitetul Executiv National (CExN) in Consiliul Politic Naţional (CPN). O masura inspirata, deoarece acest esalon de varf al partidului nu este si nu trebuie sa fie executiv, ci de reflectie si orientare strategica, nucleul care da linia politica.

Noul presedinte Marcel Ciolacu a declarat ca se simte “implinit” prin reusita de a face cea mai “performanta” echipa. In regula, asta e si de dorit. Cata realitate si cata visare sunt in aceasta autoevaluare, urmeaza sa vedem si sa ne convingem. Sunt oare noii lideri social-democrati suficienti de lucizi, pentru a calibra partidul la cea mai buna capacitate de performanta posibila? Indoiala mea vine din faptul ca, ceea ce am perceput, atat cat s-a putut din declaratiile publice ale congresistilor social-democrati, congresul a fost un bocet dupa partidul traditional tutelar.

Opinia mea e ca traditionalul PSD inca nu s-a adaptat la noua realitate, marcata de aparitia multor partide noi (USR, PPR, PMP s.a.), care in mod firesc vor atrage o parte cumulata insemnata din voturile partidelor vechi, in care intra si PNL. De aceea, in noul esichier, mai competitiv si mai adaptat, obiectivul lui Marcel Ciolacu ca PSD la alegerile locale să rămânâ cel mai mare partid este o utopie, neindoielnic. Sociologul Vasile Dîncu a evaluat corect ca PSD a pierdut jumătate din electoratul pe care îl avea. Cred ca la fel de précis a identificat si cauza, chiar daca nu a facut-o cunoscuta, din motive lesne de inteles. “Este Congresul ultimei șanse”, a declarat Dancu, dar mai degraba este al ultimei vechi realitati, cand PSD era un fel de alpha si omega, pozitie cu care in mod obiectiv nu se va mai intalni in viitor. „Jumatatea pierduta” nu se mai intoarce la PSD.

De fapt, in aceasta nostalgie este cufundata intreaga veche stanga europeana, situatie pe care am remarcat-o si la preşedintele socialiştilor europeni (PES), Serghei Stanişev, care la congres le-a spus social-democratilor romani ca la alegerile locale vor dovedi că sunt “cel mai puternic partid” si ca PES este alaturi de PSD. Dar cine mai este alaturi de PES?! Este incredibil, doar Globalismul, care a facut din socialisti si social-democrati niste vectori ai intereselor sale! Asa se explica raspunsurile foarte proaste pe care socialistii francezi si social-democratii germani le-au dat provocarilor din acest prim sfert de nou secol, privind unilateralismul, migratia geopolitica, problemele de mediu si climatice, rasismul impotriva raselor alba si galbena, dihotomia distrugatoare stanga-dreapta etc.

Din punctul de vedere al posibilitatii de atragere in mrejele Globalismului, vechea stanga este mai vulnerabila si, prin aceasta, mai periculoasa pentru Natiuni. Cele mai adaptate reactii la Globalism le are dreapta nationala, motiv pentru care cred ca vechea stanga internationalista se va contracta mai mult si mai repede decat vechea dreapta supranationala, in particular PSD inaintea PNL. Ceea ce se intampla in SUA, unde progresismul a devenit noul extremism de stanga, datorita confiscarii lui de catre Globalism, este extrem de preocupant pentru raspunsurile viitoare ale noii stangi, profund reformate, moderne si natiocrate, care se afla in Est. Progresismul a transformat lupta de clasa in lupta de rasa, cu efecte la fel de abisale ca si ale comunismului. Apropos, am sesizat ca si un fost lider PSD, Adrian Severin, a ramas captiv neguroasei lupte de clasa, ca japonezul din jungla care a crezut zeci de ani ca razboiul nu se terminase. Ar trebui ca cineva sa-i spuna sa iasa din transee, lupta de clasa s-a terminat de vreo treizeci de ani! Pe noile baze, cred ca PSD nu se afla intr-o situatie hamletiana, de a face istorie sau a iesi din istorie, ci trebuie sa ramana un partid de nisa, in social, si de opozitie la derapajele austeriste. Pe de o parte, pentru a contracara extremismul progresismului din interiorul stangii, pe de alta, pentru a da intaietate noilor partide, nascute din spiritul noului veac. Evaluarea mea e ca dupa congres a ramas criza de lideri si de perspectiva. Ca prognoza, alegerile ii vor aduce trezirea la realitate si, poate, o noua conducere. In ultimul caz, daca obiectivul electoral nu va fi atins, Ciolacu acceptand ca o eventuala nerealizare sa i se „deconteze”. In vechiul PSD, toate tentativele liderilor natiocrati de a o rupe cu internationalismul si unilateralismul, extrem de pagubitoare pentru Romania, au fost drastic reprimate de justitia politica. Cazurile de elocventa maxima in acest sens sunt ale lui Adrian Nastase si Liviu Dragnea, ultimul aflandu-se si in prezent in inchisoare. Sarcina noilor partide de stanga natiocrate va fi sa militeze pentru repararea nedreptatilor care li s-au facut si sa le deschida portile formatiunilor.


%d blogeri au apreciat: