Strategia presiunii maxime și noua ei țintă

Planul de „pace” al lui Donald Trump, un plan al expansiunii si suprematiei in Orientul Mijlociu

Presiunea maxima asupra unor Natiuni-tinta este o preferinta absoluta a Globalismului. Ea a fost articulata intr-o strategie care ii poarta numele. Strategia presiunii maxime este folosita de SUA impotriva Iranului, pentru a-l impiedica sa dezvolte capacitati de energie nucleara in scopuri pasnice, civile, si de rachete pentru apararea nationala. Ambele sunt drepturi inalienabile ale poporului iranian, de propasire si legitima aparare.

Ilegala strategie a presiunii maxime a SUA impotriva Iranului a suferit recent doua respingeri notabile. ONU a respins, succesiv, doua cereri unilaterale ale SUA, privind neridicarea embargoului asupra achizitionarii de arme conventionale de catre iranieni, pentru apararea nationala, si reimpunerea sanctiunilor Iranului. SUA nu si-au schimbat strategia antiiraniana. De curand, acestei strategii i-au dat si o alta tinta, cea araba, la cererea Israelului.

Mike Pompeo, artizanul itinerant al „normalizarii”

Conjugarea SUA si Israelului in strategia presiunii maxime asupra arabilor priveste “normalizarea” relatiilor dintre evrei si cat mai multe tari arabe. Ea escamoteaza problemele acumulate in relatiile dintre cele doua parti din Orientul Mijlociu, fara ca sa se fi inregistrat rezolvarea macar a uneia dintre ele. Dimpotriva, evreii si americanii au adaugat altele noi, antipalestiniene, printr-un asa-zis “plan de pace” al presedintelui SUA, Donald Trump.

Campania de “normalizare” a relatiilor evreilor cu unele tari arabe, inceputa cu cele mai mici si dusa cu mijloace de “negociere” specifice (de forta), poate fi caracterizata ca o impunere a iubirii neconditionate a evreilor de catre arabi, ca evreii sa isi duca netulbutati  mai departe planurile de expansiuni teritoriale si de suprematie in Orientul Mijlociu. Artizanul itinerant al acestor papusari, de idiotizari utile, este secretarul de stat american Mike Pompeo.   

O fi bine, o fi rau?! Este rau, fara indoiala, ca orice razboi rece, care inseamna dezbinare si ostilizare, o obligatie unilateralista pentru o parte care trebuie sa urasca si sa distruga cealalta parte. Asa cum face Pompeo cu “normalizarea”, careia ii atribuie sensuri nete anti-Palestina si anti-Iran, semanand astfel  un razboi rece in regiune. Normalizarea relatiilor dintre evrei si arabi nu poate fi conceputa si operanta fara normalizare relatiilor evreilor si americanilor cu Palestina si cu Iran, care sunt parti ale problemei si solutiei.

Premierul Benjamin Netanyahu, marele castigator al „normalizarii”

Premierul Benjamin Netanyahu a sustinut, duminica, ca Israelul discută în secret cu numeroşi lideri ai ţărilor arabe şi musulmane pentru o normalizare a relaţiilor acestora cu statul israelian. Luni urmeaza „primul zbor comercial direct” între Israel şi Emiratele Arabe Unite. Criticii neiertatori spun ca emiratezii nu se mai inchina la Allah, ci lui Trump si Kushner, si ca in cele din urma se vor rani in promisiunile evreilor si americanilor. Netanyahu a discutat deja cu inalti oficiali ai Sudanului, Ciadului şi Omanului, aceste întrevederi fiind dintre cele care s-au bucurat de o larga „publicitate”.

Insa potrivit lui Netanyahu, „există mult mai multe întrevederi ne-mediatizate cu lideri arabi şi musulmani pentru normalizarea relaţiilor cu statul Israel”. El a facut aceste afirmatii în timpul unei conferinţe de presă la Ierusalim, alături de Jared Kushner, consilier al Casei Albe şi ginerele preşedintelui american Donald Trump. Dar Benjamin Netanyahu nu a precizat suplimentar niciun alt nume de ţara cu care sa fi discutat despre o posibilă “normalizare”.

Israel încearcă să extindă la alte ţări arabe acordul de “normalizare”, anunţat pe 13 august, cu Emiratele Arabe Unite. “Progresele de astăzi vor fi norme mâine, ele vor deschide calea altor ţări care doresc să-şi normalizeze relaţiile cu Israelul”, si-a supralicitat Netanyahu dorinta, facand saltul spre norma, pe care a extrapolat-o asupra vointelor arabilor. Liderul evreu ne ofera, indiscutabil, o mostra de gandire despotica. De remarcat ca bazele de pornire ale “normalizarii” par sa fie psihologice, aflate in emotiile puternice provocate de uciderea generalului iranian Soleimani, la inceputul lunii ianuarie, si de devastarea exploziva a Beirutului, la inceputul lunii august. De asemenea, prin analiza se observa ca renuntarea la noi anexari teritoriale e o falsa moneda de schimb.   

Emiratele Arabe Unite şi Israel sunt despartite geografic de Arabia Saudită, aliată a SUA şi apropiată de Emirate, dar care nu are relaţii oficiale cu Israel. După Războiul de Şase Zile din 1967,  care a avut drept consecinta principala ocuparea de catre Israel a Cisiordaniei şi Ierusalimului de Est, majoritatea liderilor arabi s-au reunit la Khartoum (Sudan), unde au adoptat rezoluţia “Celor Trei Nu”: Nu păcii cu Israel, Nu recunoaşterii statului Israel, Nu negocierilor cu Israel. Ce ar fi de facut? Lumea araba trebuie sa-si consolideze activ legaturile cu multilateralismul si dreptul international, care se opun unilateralismului si pot duce la o normalizare integrata si durabila in Orientul Mijlociu, pe baza rezolutiilor ONU. SUA si Israel trebuie sa abandoneze razboiul cald-rece in regiune si sa normalizeze relatiile cu Palestina si Iran.

Israel-UAE Flight May Start „Historic” Mideast Journey: Jared Kushner (C-R) and US National Security Adviser (C-L) with members of Israeli-American delegation.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: