RAPSODII DE TOAMNA, GEORGE TOPARCEANU

Azi este 1 septembrie 2020, prima zi de toamna. Toamna este sezonul recoltelor, numaratului bobocilor si bilanturilor! Dar si al temperantei, dupa cuptorul verii. Sa savuram cu toata fiinta aromele acestui anotimp, rafinate de natura si de poeti! O tableta lirica, din poezia lui George Topârceanu:

George Topârceanu (1886-1937), poeta, prosatore, memorialista e pubblicista romeno, nato a Bucarest.

                                                                                          
RAPSODII DE TOAMNA                            RAPSODIE D’AUTUNNO

I

A trecut întâi o boare                              Passò lieve una brezza
Pe deasupra viilor,                                  Al di sopra delle vigne,
Şi-a furat de prin ponoare                       E rubò dagli anfratti
Puful păpădiilor.                                      Tremulo volo di piume.

Cu acorduri lungi de liră                         Con lunghi accordi di lira
I-au răspuns fâneţele.                             Risposero i pascoli.
Toate florile şoptiră,                                Tutti i fiori sussurrarono
Întorcându-şi feţele.          .                     Le guance voltandosi.

Un salcâm privi spre munte                    L’acacia guardò verso il colle
Mândru ca o flamură.                              Maestosa come un vessillo.
Solzii frunzelor mărunte                          Le foglie – squame minute
S-au zburlit pe-o ramură.                        Si arricciarono sui rami.

Mai târziu, o coţofană                              Più tardi, una gazza
Fără ocupaţie                                          Senza occupazione
A adus o veste-n goană                          Diede in fretta la notizia
Şi-a făcut senzaţie:                                  E fece sensazione:

Cică-n munte, la povarnă,                       Dicesi che sull’altura, alla “povarna”*,
Plopii şi răsurile                                       I pioppi e gl’irti rosai
Spun că vine-un vânt de iarnă                Sentirebbero soffio di vento brumale
Răscolind pădurile.                                  Scompigliando le boscaglie.

Si-auzind din departare                           Echeggiando da lontano
Vocea lui tiranică,                                    La sua voce tirannica,
Toţi ciulinii pe cărare                               Tutti i cardi, a ogni passo,
Fug cuprinşi de panică…                         Corrono spinti dal panico…

Zvonul prin livezi coboară.                      Corre voce nei frutteti.
Colo jos, pe mlaştină.                              Che laggiù nella palude
S-a-ntâlnit un pui de cioară                      Un pulcino di cornacchia incontrò
C-un bâtlan de baştină                             Un airone indigeno.

Şi din treacăt îi aruncă                              E di sfuggita gli lanciò
Altă veste stranie,                                     Un altra strana notizia:
C-au pornit-o peste luncă                         Che si sarebbero mosse
Frunzele-n bejanie!                                   Le foglie in esodo!

II

Într-o clipă, alarmate,                                All’istante, allarmati passeri
Ies din şanţuri vrăbiile.                              Dai fossati escono.
Papura pe lac se zbate                            Il giunco si sbatte sul lago
Legănându-şi săbiile.                                Dondolandosi le sciabole.

Un lăstun, în frac, apare                            Un rondone in frac appare
Sus pe-un vârf de trestie                           Più in alto di una canna
Ca să ţie-o cuvântare                                Per prendere la parola
În această chestie.                                    Con tema particolare.

Dar broscoii din răstoacă                          Ma i ranocchi dello stagno
Îl insultă-n pauze                                        Lo insultano in pause
Şi din papură-l provoacă                            E dal canneto lo provocano
Cu prelungi aplauze.                                  Con lunghi applausi.

Lişiţele-ncep să strige                                Le folaghe strillano
Ca de mama focului.                                  Appassionatamente.
Cocostârci, pe catalige,                             Sul luogo, le cicogne,
Vin la faţa locului.                                       Sui trampoli esse vengono.

Un ţânţar, nervos şi foarte                          Una zanzara, nervosa e molto
Slab de constituţie,                                      Esile di costituzione.
În zadar vrea să ia parte                              Vorrebbe partecipare in vano
Şi el la discuţie.                                            Anch’essa, alla discussione.

Când deodată un erete,                             Quando, a un tratto, un astore,
Poliţai din naştere,                                      Poliziotto dalla nascita,
Peste baltă şi boschete                              Sui boschetti e sul lago
Vine-n recunoaştere                                   Viene in perlustrazione.

Cu poruncă de la centru                             Agli ordini del centro
Contra vinovatului,                                      Contro il colpevole
Ca să-l aresteze pentru                              Dovrebbe arrestarlo per
Siguranţa statului…                                     La sicurezza dello stato…

De emoţie, în surdină,                                 Per l’emozione, in sordina,
Sub un snop de bozie,                                Sotto un fastello di ebbi,
O păstaie de sulcină                                   Un baccello di roveto
A făcut explozie.                                          Fece un’esplosione.

III

Florile-n grădini s-agită.                             Fiori struggenti nei giardini
Peste straturi, dalia,                                    Sopra gli strati, la dalia,
Ca o doamnă din elită                                 Come una signora d’elité
Îşi îndreaptă talia.                                         Si corregge la taglia.

Trei petunii subţirele,                                   Tre surfinie sottili,
Farmec dând regretelor,                              Dando fascino ai rimpianti,
Stau de vorbă între ele:                               Chiacchierano tra di loro:
“Ce ne facem, fetelor?…”                            “Cosa facciamo, ragazze?…”

Floarea-soarelui, bătrână,                             Il girasole stagionato,
De pe-acum se sperie                                  Già d’adesso si spaventa
C-au să-i cadă în ţărână                               Perché perde nella terra
Dinţii, de mizerie.                                           I denti per la miseria.

Şi cu galbena ei zdreanţă                              E con il suo giallo cencio
Stă-n lumina matură,                                     Nella luce matura,
Ca un talger de balanţă                                 Come un piatto di bilancia
Aplecat pe-o latură…                                      Sta chinato su un fianco…

Între gâze, fără frică                                       I moscerini, senza timore
Se re-ncep idilele.                                          Ricominciano gli idilli.
Doar o gărgăriţă mică,                                   Solo una coccinella piccina
Blestemându-şi zilele,                                    Bestemmiando con livore,

Necăjită cere sfatul                                        Amareggiata, chiede l’opinione
Unei molii tinere,                                             Ad una tarma giovane,
Că i-a dispărut bărbatul                                  Per la fugga del marito
În costum de ginere.                                       Vestito da genero.

Împrejur îi cântă-n şagă                                 Intorno a lei burlano
Greierii din flaute.                                            I grilli dai flauti.
“Uf, ce lume, soro dragă!”                             “Uffa, che mondo, sorella!”
Unde să-l mai caute?                                     …Dove possono cercarlo?

L-a găsit sub trei grăunţe                                Forse sotto tre granelli
Mort de inaniţie.                                               Morto d’inanizione.
Şi-acum pleacă să anunţe                               E adesso annunciano
Cazul la poliţie.                                                Il caso in questione.

IV

Buruienile-ngrozite                                     Le malerbe sbigottite
De-aşa vremi protivnice                             Di tale avverso tempo
Se vorbiră pe şoptite                                  Parlarono a fior di labbra
Să se facă schivnice.                                 Di farsi anacorete.

Şi cum ştie-o rugăciune                            Poiché sa una preghiera
Doamna măsălariţă,                                  La Signora “Boccaletì”*
Tot soborul îi propune                                L’ adunanza le propone
S-o aleagă stariţă.                                      Ad eleggerla badessa.

Numai colo sus, prin vie,                            Solo lassù, nella vigna,
Rumenele lobode                                        Rubiconde bietole*
Vor de-acuma-n văduvie                             Da adesso in vedovanza
Să trăiască slobode.                                   Vogliono vivere libere.

Vezi! de-aceea mătrăguna                         Vedi! Perciò la mandragola
A-nvăţat un brusture                                    Insegnò a un brusture*
Să le spuie-n faţă una                                 Dire le cose in faccia
Care să le usture!…                                     E loro pentirsene!…

Jos, pe-un vârf de campanulă                    In cima ad una campanula
Pururea-n vibraţie,                                       Per sempre in vibrazione,
Şi-a oprit o libelulă                                       Fermò una libellula
Zborul plin de graţie.                                    Il volo pieno di grazia.

Mic, cu solzi ca de balaur,                          Piccolo drago con squame,
Trupu-i fin se clatină,                                    Il corpo fine dondola,
Giuvaer de smalţ şi aur                                Gioiello di smalto e oro
Cu sclipiri de platină.                                    Con scintille di platino.

V

Dar deodată, pe coline                               Ma ad un tratto, sui colli
Scade animaţia…                                       Scade l’animazione…
De mirare parcă-şi ţine                              Per la meraviglia pare che il vento
Vântul respiraţia.                                        Trattenga la respirazione.

Zboară veşti contradictorii,                          Corrono voci contraddittori,
Se-ntretaie ştirile…                                      Le notizie s’incrociano…
Ce e?… Ce e?… Spre podgorii              Cosa?… Che c’è?…Verso i vigneti
Toţi întorc privirile.                                        Gli sguardi si voltano.

Iat-o!… Sus în deal, la strungă,                Ecco Lei!…sulla collina, all’ovile,
Aşternând pământului                                 Avvolgendo tutto il mondo
Haina ei cu trenă lungă                             Con il lungo strascico dell’abito
De culoarea vântului,                                Dal colore del vento.

S-a ivit pe culme Toamna,                         E’ apparsa sula cima la stagione Autunno*
Zâna melopeelor,                                         La fata delle melopee,
Spaima florilor şi Doamna                         Lo spavento dei fiori e la Signora
Cucurbitaceelor…                                         Delle cucurbitacee…

Lung îşi flutură spre vale,                             A lungo svolazza a valle,
Ca-ntr-un nimb de glorie,                             Come in un nimbo di gloria,
Peste şolduri triumfale                                 Sopra i fianchi trionfali
Haina iluzorie.                                               La veste illusoria.

Apoi pleacă mai departe                              E poi parte più lontano
Pustiind cărările,                                          Devastando i sentieri,
Cu alai de frunze moarte                             Corteo di foglie morte
Să colinde zările.                                          A vagare l’orizzonte.

Gâze, flori întârziate!                                     Insetti, fiori in ritardo!
Muza mea satirică                                         La mia musa satirica
V-a-nchinat de drag la toate                          Con affetto v’inchinò
Câte-o strofă lirică.                                        Qualche strofa lirica.

Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe                     Ma quando vi ghiaccerà,
Iarna mizerabilă,                                            L’inverno miserabile,
Mă cuprinde o tristeţe                                    Mi avvolge una tristezza
Iremediabilă…                                                Irrimediabile…

Paintings by Iovka Mechkarova

Sursa: https://lemietraduzioni.wordpress.com/rapsodie-dautunno-rapsodii-de-toamna-george-toparceanu/

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: