“Erudiția” de carton: “Câți ca voi! Câți ca voi!”

10/09/2020

Ceea ce volens nolens atrage atentia in articol e folosirea apasata, repetata a cuvantului “eruditie”. De ce oare aceasta obstinatie terminologica?! Cand pentru o caracteristica evidenta nu este nevoie de o inflatie a termenului care o desemneaza?! Uneori, prin recursul hiperabuziv la un descriptor elogios se incearca sa se acopere altceva, neprestigios. Poate chiar inacceptabil. In afara de faptul ca redundanta e penibila, ca atunci cand afirmi de nenumarate ori despre cineva ca e un “geniu”.

Titlul de “erudit” este de foarte multe ori unul fabricat politic. In astfel de situatii, cu el se incearca sa se acopere lipsa bunei credinte. Dar, atentie!, daca nu este de buna credinta, eruditia nu inseamna nimic pentru cetate. Fara buna credinta, care ii confera utilitatea publica, eruditia este doar un mijloc personal de epatare si manipulare. Un “erudit” care indeamna la deschiderea portilor cetatii in fata unei invazii, de exemplu, nu poate fi suspectat de buna credinta, utilitate publica sau ca ar fi stimabil. O atare “eruditie” este socialmente gaunoasa. Cu atat mai putin daca “eruditul” sacrifica meritocratia si competitia, facandu-si din rubedenii si prietenari o falanga vocala si votanta cu care sa controleze un grup mic si inchis, dar cu ambitii de directie nationala. GDS nu e ales de nimeni, nu are nicio legitimitate politica sau de critica sociala. Filosofia politica a Grupului este corupta si platita de evreul George Soros, care si-a facut miliardele din specularea vandalizatoare a Bancii Angliei, cu concursul evreilor din City of London si City of Westminster.

De ce sa nu o spunem?, si Hitler a fost un astfel de “erudit”. Cel putin, judecandu-i unele memorii, incarcate de simbolistica si ezoterism, cu origini in antichitate si transmise prin filiere genealogice, cu care cei care l-au finantat au avut ca prima grija sa-l si indoctrineze. Intr-un fel, si “micul” Adolf poate fi plasat intr-un scenariu Agatha Christie cu “Zece negri mititei”, adaptat in “Zece jidani mititei”, cu deosebirea ca el nu a fost “negru” si “mic”, ci “jidan” si “mare”, dar, oricum, a fost al “zecelea”, deci ultimul, care a disparut. Nu e nimic “vexant” in acest lexic si in realitatea pe care o descrie, ci pur adevar istoric. Daca arhivele, documentele si statisticile istorice despre al doilea razboi mondial si holocaust – unele cunoscute doar de cercetatori si documentaristi, dar complet straine marelui public – ar avea putinta de a vorbi, dinspre ele s-ar auzi un indreptatit “Huooo!”  la adresa ipocritelor litanii privind victimizarea evreilor si culpabilizarea germanilor.

I.G. Farben si Standard Oil (azi Exxon), care au sustinut intreaga masinarie de razboi hitlerista, dar si lagarul de concentrare de la Auschwitz, erau controlate de evrei, finantate de Rothschildzi si de Rockfelleri. Tehnologia care i-a permis lui Hitler sa porneasca razboiul i-a fost furnizata de Standard Oil, inclusiv know-how-ul pentru valorificarea energetica a imensele rezerve de carbune ale Germaniei, in petrol. Prescott, tatal lui George Bush Sr. si bunicul lui George Bush Jr. a fost unul din finantatorii lui Hitler, prin United Banking Corporation (UBC), al carui director era. Alti finantatori ai lui Hitler au fost General Electric, o companie care avea stranse legaturi cu Franklin Delano Roosevelt, presedintele american care a decis ca SUA sa intre in razboi “impotriva” lui Hitler. Supervizorul eforturile de finantare a lui Hitler a fost Montague Norman, Guvernatorul Bancii Angliei. Acestea sunt dor cateva cazuri dintr-o mare de exemple care explica istoricul circulatiei sanctionatorii a etnonimului popular de “jidan”, acesta reflectand transformarea lipsei de buna credinta intr-un “renume”. Ori felul cum arabii din Palestina au fost pacaliti de evrei pentru a lupta impotriva turcilor in timpul primului razboi mondial, sub comanda englezului Lawrence –  “Lawrence al Arabiei”, care de fapt era “Lawrence al Evreilor” – amagindu-i cu falsa promisiune ca li se va garanta “suveranitatea deplina”, o mega-inselatorie care se vede in drama actuala a poporului palestinian, care numai “suveran” nu e, intr-o tara care i-a fost furata.

Este cu totul admirabil si de sustinut ca doi autori cu acelasi nume, dar diferiti ca opinii, Horia Patrascu si Toma Patrascu, sa fie publicati pe aceeasi platforma de comunicare, pentru care cea mai buna politica e sa nu aiba nicio politica, deoarece o fereste de cenzura. Asa cum scandalos si inacceptabil o fac cele evreiesti, facebook si twitter, care suspenda conturi si sterg mesaje, inclusiv lui Donald Trump, care are dreptul la libera comunicare. Cititorii si ascultatorii sunt cei care trebuie sa faca selectia. Desigur, capacitatea de discernere tine de nivelul de educatie si cultura al fiecaruia, dar si “dreptul la prostie e democratic”, dupa cum se exprima un fost secretar de stat american. Daca Toma a spus despre un mitropolit ca este “criminal”, si Horia este indreptatit sa-si propuna experienta, de a vedea cum am reacționa dacă ar apărea o carte cu titlul continand denumirea folclorica de “jidan”. Sa nu fim atat de siguri ca ar fi imposibil, ori sa recurgem la sugestii manipulatoare, in detrimentul sensurilor de larga circulatie, care practic, dupa cum bine se stie, se impun si in dictionare, decazandu-le in desuetudine pe cele consacrate teoretic. Sintagma “intolerantul cenzor” din titlu defineste prin urmare o farsa amuzanta, desi autorul isi propune in mod serios cenzura, in final, cand conchide ca era “preferabil” ca Horia Patrascu să nu-si fi facut cunoscuta opinia. O alta exagerare impardonabila este cand se refera la “depasirea” abuzurilor proletcultismului. Dar rasismcultismul globalismului, care recent a suprimat meritocratia, competitia si valoarea, prin acordarea premiilor Oscar dupa criterii rasiste si sexualiste, e de departe inegalabil. Se pare ca din cea mai mare donatie de dolari facuta nu de mult de un bogat evreu american catre universitatea Oxford, pentru a revigora “stiinta” manipularii prin noi teorii despre “umanism”, au inceput deja sa se faca plati pentru noii manipulatori “eruditi”. Pentru a ne face o idee despre cat de “bine intentionati” sunt “umanistii” globalisti, este suficient sa amintim cateva din vechile nume care au facut parte din Societatea Regala din Londra, cu care a fuzionat Societatea Lunara, ambele societati secrete controlate de evrei, cu scopul de a limita viziunea oamenilor asupra lumii si intelegerea stiintifica si spirituala. Iata-le: Benjamin Franklin, un evreu care a scris constitutia SUA, dandu-le iluzia ca nu ar mai fi colonii, Erasmus Darwin, bunicul lui Charles Darwin, care a lansat ideea ridicola a selectiei naturale, apoi Charles Darwin a preluat-o si a articulat-o intr-o teorie manipulatoare cu aparente stiintifice, preotul anglican Thomas Maltus, cu odioasa teorie care ii poarta numele, si pe care economistul John Maynard Keynes il considera un “geniu” – acelasi Keynes il supranumea pe Darwin un “maestru al logicii” -, Rene Descartes, Robert Boyle, Isaac Newton, membru al Prioriei Sionului, care a jucat un rol major in crearea “stiintei” ca “aceasta lume este tot ceea ce exista” etc, toti fiind angrenati in politicile de control mental al populatiei. Noilor manipulatori globalisti, care-si cucurigesc si cotcodacesc cu aere de superioritate “eruditia”, spunandu-si “Nimeni nu e ca noi!”, li se poate raspunde cu cuvintele cauterizatoare ale poetului, ca un fier rosu pe pacatul mandriei desarte: “Cati ca voi! Cati ca voi!”. Am zis!

https://www.contributors.ro/eruditul-andrei-cornea-si-intolerantul-cenzor/

Versuri George Topârceanu – „Cati ca voi!”/ Sus, pe gardul dinspre vie,/ O gaina cenusie/ Si-un cocos impintenat/ S-au suit si stau la sfat:/ -Ia te uita, ma rog tie,/ Cat de sus ne-am inaltat!/ Si deodata, cu glas mare Incepura amandoi/ Sa cotcodaceasca-n soare:/ -Nimeni nu mai e ca noi!/ Nimeni nu mai e ca noi!/ Dar de sus, din corcodus,/ Pitulandu-se-ntre foi,/ Mititel si jucaus,/ Le-a raspuns un pitigoi:/ -Cati ca voi! Cati ca voi!/ Foto: Pitigoi, Wikipedia.


%d blogeri au apreciat: