Un afront prezidential la statul de drept?

Cerere delictuala? Preşedintele Iohannis cere reexaminarea legii, declarate constitutionale, privind organizarea alegerilor generale

Preşedintele Klaus Iohannis a inaintat, vineri, Parlamentului cererea de reexaminare a legii privind unele măsuri pentru organizarea alegerilor parlamentare. Esenta acestei cereri este ca scrutinul sa aiba loc la data stabilita de Guvern (6 decembrie), desi cel caruia ii revine acest atribut electoral este Parlamentul, in virtutea legii in aceasta materie, care a fost declarata constitutionala de catre CCR.

Delictuala cerere este un amalgam fluviu de consideratii de jurisprudenta, puse in matricea unor interpretari politicianiste, care nu au insa nici macar un sambure de intemeiere. Dimpotriva, se eludeaza cu buna stiinta ca ne aflam intr-o situatie de forta majora, epidemia de coronavirus, care e similara cu oricare din cele patru stipulari constitutionale privind suspendarea sau amanarea alegerilor pentru Senat si Camera Deputatilor.

Cred ca tocmai aceasta expunere prolixa a presedintelui (care, intre altele spus, contrasteaza cu stilul sau laconic) arata netemeinicia cererii, pe care a incercat sa o ascunda in cat mai multe cuvinte. Temeinicia reexaminarii legislative ar fi fost concis motivata, prin prisma catorva idei esentiale – constitutional sau neconstitutional, legal sau nelegal, oportun sau neoportun etc – si a unor trimiteri succinte la norma de justificare. Cel putin, aceasta ar fi fost si este asteptarea de la cel mai inalt nivel strategic.

Insa intr-o suita de “deja”-uri – “deja” au fost desemnati judecatorii electorali, “deja” au fost depuse listele electorale, “deja” a inceput votul prin corespondenta, “deja” au fost facute cheltuieli privind alegerile – domnul presedinte “Deja” vrea sa ne fraudeze acordul sugerand ca ne aflam aproape in fata unui fapt implinit, de la care, morti-copti, nu mai putem da inapoi. Nu stiu daca printre consilierii prezidentiali se afla si avocati. Pledoaria presedintelui prea seamana cu avocateala platita dintr-un proces de divort care eludeaza faptele adulterine ale clientului, dar pentru care se cere castig de cauza. Deosebirea e ca “divortul” presedintelui este fata de realitatea pandemica si normalitatea constitutionala.

Adevarul e ca cererea prolixa si hazardata a presedintelui Klaus Iohannis, cat si recriminarile la adresa institutiei parlamentare nu se bazeaza decat pe interesele sale personale, ale premierului Ludovic Orban si ale PNL. Acest triumvirat al puterii dreptei liberale se vrea deasupra legii, in timp ce pe tema „statului de drept” nu brodeaza decat ipocrizii si speculatii. Netemeinicia cererii lui Iohannis consta in faptul ca este neconstitutionala. A i se da curs, in sensul celor solicitate, de a pune politica liberala inaintea sanatatii populatiei, in contextual celei mai grave crize epidemiologice, dar si mai presus de lege, ar echivala atat cu un atac biologic asupra romanilor, cat si cu un atentat la constitutionalitate si la statul de drept. Nu stiu cum se spune in germana, dar latinii spuneau „primum vivere deinde philosophari”, adica, pe romaneste, in primul rand sa ne gandim la viata (si la sanatate, n.m.), apoi sa facem filosofie (inclusiv filosofie politica, pe care presedintele nostru, din obscure interese, o pune inaintea vietii, n.m.).  

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: