Echidistant si esential despre salarii si pensii

Intre diferentialismul de dreapta si egalitarismul de stanga vor fi mereu discutii si lupte politice, in favoarea unuia sau altuia, in functie de cromatica partidista a parlamentelor si guvernelor.

Istoric, culorile politice ale parlamentelor si guvernelor din Romania postdecembrista au fost de la rosu la roz pe stanga si de la portocaliu la galben pe dreapta. Mai compactat spus, au existat grade diferite de progresism-conservatorism, liberalism-neoliberalism.

Daca salariile mediu si minim sunt baze de calcul pentru intreaga arhitectura a remuneratiilor si pensiilor, probabil ca ar trebui o focusare pe cresterea acestor niveluri de comparatie. Axiomatic spus, baza trebuie dusa in sus, nu varful tras in jos. Aceasta e calea dinamica de pozitionare optima istoric intre diferentialism si egalitarism.

Cred ca terapia de “soc” pe care PSD a aplicat-o cresterii veniturilor romanilor, prin marirea “spectaculoasa” a salariilor si pensiilor (sau intr-un cuvant a veniturilor) – implicit a salariilor mediu si minim – care sa incurajeze inclusiv revenirea in tara a celor 3-4 milioane plecate in bejenia externa numita diaspora, a fost politica cea mai indreptatita si cu cele mai bune rezultate.

Avem nevoie de o piata competitiva a salariilor, nu numai pe dimensiunea privata – de la care se trage bulversarea echilibrului retributiilor -, ci si pe cea publica. Sa comparam intotdeauna salariile mediu si minim din Romania cu cele din Uniunea Europeana. Cat timp se va mentine, atractia pietei salariale occidentale ne va goli tara de inteligentele inovative si antreprenoriale.