Ambasadorul SUA in Romania Adrian Zuckerman
De Ziua Nationala, farsorul sef al ambasadei globaliste ne-a repetat pentru a nu stiu cata oara, crezandu-ne probabil niste gogomani, ca SUA vor sprijini Romania sa ajunga „lider regional si european”. In mod evident, o amagire sfruntata.
Nu e locul si nu e nici tema de a aduce in discutie indicatori si clasamente de mare putere. Or de tanguire ca economic ne taram la coada Uniunii Europene, departe cu mult de locul sapte pe care il detinem ca suprafata si populatie.
Preocupante sunt intentiile din spatele stereotipei vocalizari diplomatice. Care e codul lui Zuckerman? O prima talcuire e ca atunci cand Globalismul lauda o Natiune aceasta e pe drumul gresit, iar cand o critica, e pe drumul cel bun.
Lauda din cazul de fata consta in „acoperirea” Romaniei cu promisiuni globaliste de „”maretie”. La aceasta se adauga un indiciu specific temeinic, ca este vorba de o tactica de abatere a atentiei dinspre inauntrul spre in afara Romaniei.
De la ce vrea globalistul Zuckerman sa ne abata atentia in afara tarii? Dovada temeinica in care aflam raspunsul este ca Romania nu este stapana pe sine insasi, nu este suverana in privinta deciziilor sale politice si a resurselor sale nationale.
O Natiune care nu dispune liber de politica sa si de resursele sale nu se poate afirma in exterior. Progresul e o functie a Libertatii. Lideromania regionala si europeana cu care ambasadorul globalist incearca sa ne imbete e o gogomanie.
Un mesaj caragialesc nemuritor merita actualizat: Nu voi, stimabile, să ştiu de America d-tale, eu voi să ştiu de România mea şi numai de România… Progresul, stimabile, progresul! El incepe cu dreptul de a fi stapan in tara ta!
***
O selectie adaptata din pamfletul antimonarhic „Mare farsor, mari gogomani”, de Ion Luca Caragiale, sugestiva pentru un pamflet antiglobalist, cu dedicatie pentru ambasadorul Zuckerman:
Un comediante de bravură
Joacă de aproape unu ani,
Făcând enormă tevatură
În fața unor gogomani.
Dibaci, sub latele-i pometuri,
Ascunde un talent îngust,
Jucând cu-aceste marafeturi
Aceeași farsă de prost-gust.
Întâi, cu toții, zi și noapte
L-au miruit pe-acest farsor
Cu ouă moi și mere coapte –
Dar el a fost nepăsător.
L-au bestelit. Ce nu-i făcură?
De la tribuna au vrut să-l dea…
Aș! răbdătoarea creatură
Că nu-nțelege se făcea.
Primea zâmbind fluierătura;
În dreapta si-n stânga saluta
Și grav, bravând huiduitura,
Rolul inainte isi juca.
Fragmentarium Politic 