O greseala de abordare a Londrei: Invocarea “suveranitatii egale”. Relatiile dintre Uniunea Europeana si Regatul Unit nu sunt interstatale

PostBrexit: Liderii UE vor semna miercuri acordul comercial cu Regatul Unit

Dupa “ospatul” Marii Britanii, “cu mult peste”, cum a denumit premierul britanic Boris Johnson semnarea in extremis a acordului comercial cu Uniunea Europeana – o graba care s-ar fi putut solda cu ramanerea unui os in gat! -, Londra a inceput sa emita un discurs despre “suveranitatea egala” cu organizatia multilaterala a celor 27 de membri comunitari. Este o greseala britanica de abordare, daca nu o aroganta imperiala de suprapozitionare a multilateralismului.

Boris Johnson recunoaște că Acordul post-Brexit este insuficient în domeniul serviciilor financiare

UE nu este un stat. In consecinta, relatiile UE cu UK nu sunt interstatale. Suveranitatea este un atribut definitoriu al statului. Nu este cazul UE, care este o organizatie specifica a unor state suverane, ca orice forma de multilateralism regional sau mondial. Un ansamblu de state suverane este tinut de chiar suveranitatile statelor componente ca acesta sa-si aroge o suveranitate statala proprie. Altfel, ar rezulta o suprastructura similara unui guvern regional sau guvern mondial. Nu este situatia UE sau ONU. Discursul Marii Britanii care invoca “suveranitatea egala” cu Uniunea Europeana este o aberatie de proportiile celei prin care s-ar pretinde “suveranitatea egala” cu Organizatia Natiunilor Unite!

Premierul britanic Boris Johnson susţine că acordul comercial este „un nou punct de pornire” pentru relaţia cu UE, intre „parteneri egali”

Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, şi preşedintele Consiliului European, Charles Michel, vor semna, miercuri, acordul post-Brexit încheiat cu Londra. Acordul va fi provizoriu, pana pe 28 februarie. Va fi esential ca acorul sa nu fie un cui al lui Pepelea, batut de Londra pe piata comunitara, in care aceasta sa agate orice si oricand. Temerea are deja cativa samburi in declaratii ale Londrei.

Foto: (c) European Union / EPA

Bo Jo a sugerat ca acordul e “insuficient” în domeniul serviciilor financiare, care sa permita City of London să ofere servicii financiare pe piaţa UE. O astfel de bresa ar apropia inacceptabil UK de drepturile unui membru UE, dar fara obligatii. El a denumit acordul UK/UE drept “un nou punct de pornire” între “parteneri egali”. Din acesti samburi britanici s-ar putea naste noi campuri de bataie, pentru noi concesii europene. Europarlamentarii trebuie sa introduca amendamente preventive la acord, inclusiv de revizuire, suspendare sau anulare, pentru ca din start sa fie taiate din radacina orice tentative de aplicare cu rea credinta, pentru obtinerea de avantaje unilaterale, care ar submina UE.

Documentele acordului postBrexit, ce vor fi semnate de către preşedinta CE şi preşedintele Consiliului European, vor fi apoi transportate de Forţele aeriene regale britanice la Londra – Doamne, cata fanfaronada! – unde premierul Boris Johnson îşi va pune la rândul său semnătura. Un alt act de aroganta al unilateralismului britanic. Din respect pentru cei 27 membri ai UE, premierul britanic putea sa semneze acordul la Bruxelles, sediul multilateralismului european. Dupa 47 de ani cat a mancat paine de pe urma UE, UK ar fi trebuit sa lase in urma un gest de curtoazie, un loc de buna ziua. Noblesse oblige! „Suveranitatea” cu care se sclifoseste Londra e a Globalismului care nu respecta regulile. Locul „suveranitati” globaliste nu este pe piata UE. El e in afara multilateralismului, in singuratate, fara nicio interactiune.