
Hundredth monkey effect https://en.wikipedia.org/wiki/Hundredth_monkey_effect
Daca nu ar fi existat interpelari, as fi considerat comentariul anterior incheiat. Este insa deontologic sa le raspund, cu noi chestiuni critice prelevate din hipertextul autorului – care pot ramane neobservate la o lectura fugara – si pentru a aduce un plus de claritate. De ce ce am iesit din rand si nu fac parte dintre cei entuziasmati de articolul domnului Victor Barsan? De ce nu ma incadrez in hundredth monkey effect or in experimentul lui Ash, de a fi obiectul imitatiei si manipularii perceptive, pe care se bazeaza intriga introdusa de autor prin tema falsei “frangeri” a lui Gheorghe Lazar de catre romani actuali sau recenti?
Raspunsul scurt si satiric este ca nu sunt a suta maimuta, o conditie experimentala de masa critica pe care se intemeia imitatia de conformare! Dar, nuantat si serios, voi da doar trei exemple, suficient de sintetice si de semnificative pentru o concluzie. Voi evita in acest fel fluvialitatea scriiturii, improprie si necitibila pentru un articol de presa. Ii voi pastra in schimb caracteristica de memorie a clipei. Acest specific jurnalistic ofera posibilitatea de formare rapida si in deplina cunostinta de cauza a unei opinii, cat si posibilitatea exprimarii ei la fel de rapide. Comentariile la un articol virtual pot oferi un feedback in timp real, teoretic chiar instantaneu, fara sa fie nevoie de zile, saptamani, luni sau ani, ca in cazul scriiturilor complexe si foarte lungi.
In termeni de homo religiosus, sunt ceea ce in mod cert domnul Victor Barsan nu este. Crestin si orthodox, adica. Nu vreau sa speculez in privinta apartenentei religioase a domnului Barsan, care nu este o problema absolut de niciun fel. Insa problema reala a autorului este partizanatul sau politic in realizarea unui documentar istoric si tentativa de a-l ascunde intr-un ambalaj de obiectivitate stiintifica.
Primul argument pentru care nu ma aflu printre “entuziasmatii” dlui Barsan e revelat de scopul de “imagine” declarat al articolului. Imaginea unei personalitati culturale nu este un scop stiintific, ci unul politic. La fel cum politice sunt si “abaterile” de la un prototip personal de “imagine” si “nocivitatea” discutabila pe care acestea le reprezinta pentru autor, care le infiereaza cu pretentia nedisimulata ca multilateralismul sa se conformeze unilateralismului (!). Ca in trecutele vremuri ale globalismului comunist sau in cele prezente ale globalismului progresist.
Pentru a intelege cat de irelevanta este “imaginea” pentru o personalitate stiintifica, cu creatii recunoscute, dar cat de toxica devine cand incepe sa fie agitata politic, sa ne imaginam ca, peste o suta de ani, din pubela istoriei campaniei electorale prezidentiale americane vor fi scoase discursurile cu fake news-uri ale lui Joe Biden si Donald Trump. Noi stim ca nu au valoare de adevar, ca sunt produse de serie ale lie machine, dar ce vor intelege oamenii viitori?!

Conditionare psihologica, manipulare si razboi psihologic/ https://mythologica.ro/conditionare-psihologica-manipulare-si-razboi-psihologic/
Salutare. Mythologica.ro este un site stiintific care promoveaza tocmai invatarea teoriei evolutiei in scoli si demitizarea religiilor.
ApreciazăApreciază
Un site foarte util si bine realizat, care merita apreciere si popularizare. Deconditionarea psihologica este un puternic si eficient vaccin antimanipulare. Cu atat mai mult cu cat, in zilele noastre, virusii manipularii s-au multiplicat enorm, urmarind slabirea cat mai grava a imunitatii la manipulare. De altfel, insasi teoria evolutiei a avut la origine un scop de manipulare… Multumesc pentru feedback.
ApreciazăApreciază