Virusii intrigii contagiaza prin cercetari “stiintifice”: Din nou despre „frangerea” lui Gheorghe Lazar

Hundredth monkey effect https://en.wikipedia.org/wiki/Hundredth_monkey_effect

Daca nu ar fi existat interpelari, as fi considerat comentariul anterior incheiat. Este insa deontologic sa le raspund, cu noi chestiuni critice prelevate din hipertextul autorului – care pot ramane neobservate la o lectura fugara – si pentru a aduce un plus de claritate. De ce ce am iesit din rand si nu fac parte dintre cei entuziasmati de articolul domnului Victor Barsan? De ce nu ma incadrez in hundredth monkey effect or in experimentul lui Ash, de a fi obiectul imitatiei si manipularii perceptive, pe care se bazeaza intriga introdusa de autor prin tema falsei “frangeri” a lui Gheorghe Lazar de catre romani actuali sau recenti?

Raspunsul scurt si satiric este ca nu sunt a suta maimuta, o conditie experimentala de masa critica pe care se intemeia imitatia de conformare! Dar, nuantat si serios, voi da doar trei exemple, suficient de sintetice si de semnificative pentru o concluzie. Voi evita in acest fel fluvialitatea scriiturii, improprie si necitibila pentru un articol de presa. Ii voi pastra in schimb caracteristica de memorie a clipei. Acest specific jurnalistic ofera posibilitatea de formare rapida si in deplina cunostinta de cauza a unei opinii, cat si posibilitatea exprimarii ei la fel de rapide. Comentariile la un articol virtual pot oferi un feedback in timp real, teoretic chiar instantaneu, fara sa fie nevoie de zile, saptamani, luni sau ani, ca in cazul scriiturilor complexe si foarte lungi.

In termeni de homo religiosus, sunt ceea ce in mod cert domnul Victor Barsan nu este. Crestin si orthodox, adica. Nu vreau sa speculez in privinta apartenentei religioase a domnului Barsan, care nu este o problema absolut de niciun fel. Insa problema reala a autorului este partizanatul sau politic in realizarea unui documentar istoric si tentativa de a-l ascunde intr-un ambalaj de obiectivitate stiintifica.

Primul argument pentru care nu ma aflu printre “entuziasmatii” dlui Barsan e revelat de scopul de “imagine” declarat al articolului. Imaginea unei personalitati culturale nu este un scop stiintific, ci unul politic. La fel cum politice sunt si “abaterile” de la un prototip personal de “imagine” si “nocivitatea” discutabila pe care acestea le reprezinta pentru autor, care le infiereaza cu pretentia nedisimulata ca multilateralismul sa se conformeze unilateralismului (!). Ca in trecutele vremuri ale globalismului comunist sau in cele prezente ale globalismului progresist.

Pentru a intelege cat de irelevanta este “imaginea” pentru o personalitate stiintifica, cu creatii recunoscute, dar cat de toxica devine cand incepe sa fie agitata politic, sa ne imaginam ca, peste o suta de ani, din pubela istoriei campaniei electorale prezidentiale americane vor fi scoase discursurile cu fake news-uri ale lui Joe Biden si Donald Trump. Noi stim ca nu au valoare de adevar, ca sunt produse de serie ale lie machine, dar ce vor intelege oamenii viitori?!

Conditionare psihologica, manipulare si razboi psihologic/ https://mythologica.ro/conditionare-psihologica-manipulare-si-razboi-psihologic/

Sursele prudentei fata de naratiunea dlui Victor Barsan se afla tocmai in faptul ca recursul la tema Gheorghe Lazar este un pretext si in faptul ca se invoca un conflict de imagine care este imaginar sau, in cel mai potrivit caz, nesemnificativ pentru posteritate. Tintele denigrarii sunt in spatele temei, ele sunt personalitati, institutii si, nu in ultimul rand, chiar mentalul colectiv, privind romanismul si ortodoxismul. Al doilea argument sintetic este ca personalitatea si contributia lui Gheorghe Lazar sunt cu prisosinta recunoscute si celebrate. Exista un munte de marturii – scolile care ii poarta numele, manualele de istorie, statuile, muzeele, publicistica dedicata etc. – ca te intrebi cum de este posibila negarea sfruntata a unei evidente orbitoare si cum de unii devin aplaudaci si yesmani ai unei gogomanii. In sfarsit, al treilea probatoriu se refera la faptul ca autorul respinge arbitrar o serie de documente, monografii, studii, articole etc – care probabil ii exced preferintele politice – si aproape ca nu cere punerea la index a unor personalitati marcante din istoria culturala a tarii.

Ce poti sa mai spui cand se arunca cu piatra intr-un monument gigantic de cultura istorica, romanism si ortodoxism ca Nicolae Iorga?! Dar cand regele distrugator de tara Carol al II-l este in mod fals elogiat si singurul care se bucura de aprecierea autorului?! Alteritatea trebuie sa se bucure de egalitatea de exprimare. E inacceptabila ruperea legaturilor dintre aprecieri si critici, argumente si contraargumente, care numai impreuna descriu intregul, privit din mai multe unghiuri, si-i dau masura adevarata. In final, la interpelarea “Ce este Adevarul?” raspund cu un model de inferenta calauzitoare. Logica este un aliat desavarsit si loial al Adevarului. Nu trebuie sa fii Aristotel pentru a ajunge la concluzia rezultata din doua premise. Trebuie doar sa urmezi pasii aristotelici ai rationamentului deductiv. Un exemplu aleator, in care Logica conduce fara greseala la concluzie: “Multimea M are caracteristica Alpha; X detesta caracteristica Alpha; deci X detesta multimea M.”

https://www.contributors.ro/gheorghe-lazar-pretul-frangerii/