Ancheta OMS în China: Washington stă cu gura pe Beijing, dându-și importanță și abătând atenția de la sine. Consilierul american și agentul australian

13/02/2021

Jake Sullivan

Consilierul progresist pentru securitate nationala al SUA, Jake Sullivan, a inceput sa se agite din primele zile de mandat pentru a arata ca-si merita banii functiei. Nimic diferit de responsabilii comunisti pe domeniu, care faceau acelasi lucru.

Sullivan nu vrea sa se ocupe de riscurile de securitate reale, care sunt interne, reprezentate de organizatii secrete ale globalistilor, care pun la cale toate evenimentele de politica fricii si de securitate, pentru controlul populatiei americane.

Jake Sullivan vrea sa se ocupe de himera “amenintarii” chineze, ca strategie pentru a da importanta Statelor Unite si a abate atentia americanilor si a opiniei publice internationale de la crizele sistemice cu care acestea se confrunta.

In acest sens, ancheta Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) in China cu privire la originile coronavirusului din aceasta tara este un prilej ca SUA sa sufle cat mai asurzitor in trompetele acuzatiilor si denigrarilor antichineze.  

Sambata, Casa Alba a publicat un comunicat in care afirma ca Statele Unite au „îngrijorări serioase” cu privire la primele rezultate ale anchetei OMS in China pe tema coronavirus și solicită Beijingului să furnizeze mai multe informații.

“Avem mari îngrijorări cu privire la modul în care au fost comunicate primele rezultate ale anchetei cu privire la Covid-19 și întrebări cu privire la procedura utilizată pentru realizarea acesteia”, a afirmat Jake Sullivan în această declarație.

“Pentru a înțelege mai bine această pandemie și a ne pregăti pentru următoarea – o ipoteza despre care nu a oferit nicun fel de informatii – China trebuie să facă accesibile datele sale din primele zile ale epidemiei”, a spus consilierul american.

Reacția SUA vine după ce China a refuzat să ofere date “neprelucrate”, în legătură cu primele cazuri de COVID-19, echipei de experti ai OMS care ancheteaza originea coronavirusului, potrivit unui membru australian al echipei.

Agentul consilierului american Jake Sullivan in echipa de ancheta a OMS este Dominic Dwyer, un expert australian în boli infecţioase.  Dwyer a incalcat deontologia anchetei, divulgand date interne si antepronuntandu-se tendentios.

E neclar cum de a fost cooptat in echipa Dwyer, cunoscand ca Australia a lansat fara probe acuzatii pe tema la adresa Chinei, iar Canberra e in razboi comercial cu Beijing, lucruri care pun in cauza obiectivitatea anchetatorului australian.

Pe de alta parte, anchete ale OMS privind originile tulpinilor britanice, care fac ravagii in SUA si in Europa, sunt la fel de indreptatite ca investigatia din China. Dar aceasta posibilitate nu a fost nici macar evocata, daramite permisa in SUA.

Echipa OMS, asteptata in Wuhan/ Nicolas Asfour/AFP

Contra desconsiderațiilor privind securitatea juridică

13/02/2021

Doamna Justitiei in Mitologia greaca/ Autor poza: Sang Hyun Cho

Filosofii interpreteaza in fel si chip lumea, uneori pana la anarhizare si haotizare, cand o privesc stand in cap. In schimb, juristii o securizeaza si invatatorii o educa. Nu intamplator micul zugrav austriac avea o ura viscerala fata de juristi si profesori, care fortificau societatea fata de unilateralism. Progresistii se pare ca i-au preluat aversiunea, producand pe banda rulanta desconsideratii privind securitatea juridica a cetateanului si a societatii.

A fi, azi, un admirator necritic al lui Cesare Beccaria (sec. XVIII) inseamna sa fi ramas prizonier al scopului si limitelor politice ale iluminismului. Ca soldatul japonez Onoda, un om in afara timpului, care dupa 1945 a ramas sa “lupte” inca trei decenii in jungla, pentru că nu a știut că razboiul se terminase. Iluministii au atacat cenzura si autoritatea de orice fel din timpul lor, de pe continent, in beneficiul imperiului britanic si al noii lumii americane. Este sugestiv ca parintii fondatori ai SUA s-au calauzit dupa scrierile politico-juridice ale lui Beccaria. Insa din separatia puterilor, statul de drept si libertatea de exprimare din SUA nu a mai ramas mare lucru, dupa violenta campanie electorala si contestarea masiva a alegerilor prezidentiale din 2020. “Umanismul” si „rationalismul” au fost concepte centrale ale iluminismului si ale “stiintei” manipularii, fondate in insula metropolei si sub auspiciile societatii regale. De aceea, lucrarile politico-juridice ale lui Beccaria au mult sos din ideologia umanista si din speculatia helvetista. E semnificativ pentru profilul lui Beccaria faptul ca era apropiat de Helvetius, care susținea, in 1758, in lucrarea De l’esprit (Despre minte) că toate facultățile umane sunt atribute ale senzației fizice, că singura realitate e interesul de sine si ca binele si raul nu exista, ci numai plăcerile competitive.

Filosofii isi pot rumega gandurile si cuvintele ocupandu-se de temeiurile si sensurile existentei, privind omul, societatea, natura. Cand coboara din inaltimea generalitatii in abisurile concretetii, nu mai e filosofie. Iar daca se refera la organizarea societatii, in ansamblu sau pe o secventa, atunci e curata politica. Dintre stiintele care s-au nascut din filosofie – ca si dreptul, de altfel -, psihologia si sociologia delincventei sunt mai aproape de a se ocupa, fie si tangential, de domeniul pedepselor si penitenciarelor. In orice caz, nu mai mult decat dreptul. Filosofii care fac vorbire de “umanismul” pedepsei creaza mai degraba probleme false sau secundare. Sa ne gandim la pedeapsa cu moartea sau la moartea organizata denumita razboi sau represiune in masa, pe care nu au reusit sa le elimine, si nici macar nu se straduiesc cu adevarat in acest sens. Nu este de absolutizat, dar nici de relativizat. Nu trebuie uitat ca filosofii au fost agentii teoreticieni ai multor revolutii, care din pacate nu au fost si evolutii, ci au dus la grave involutii.

In discutia despre inchisori, este total inadecvata abordarea de a pleca de la interesul infractorilor – o minoritate extrem de redusa – de a fi pedepsiti cat mai usor sau chiar deloc. Obligatoriu si constructiv este sa se plece de la majoritatea covarsitoare a populatiei si de la nevoia majora a acesteia de a fi aparata de faptele raufacatorilor. Este pur si simplu revoltator ca in discursul actual, asa-zis postmodernist, sa nu se plece de la majoritate si de la nevoile ei. Nu inchisoarea genereaza delincventa, ci mediul social, de provenienta al infractorilor. Intre cresterea nivelului educational si economic al mediului social global si reducerea nivelului infractional este o legatura directa si extrem de stransa. Inchisoarea incearca sa elimine obiceiuri antisociale, naravuri infractionale dobandite in libertate, cand aceasta a fost prost inteleasa si practicata. “Clientii” penitenciarelor sunt rebuturi sociale, intr-o masura mai mare sau mai mica, in functie de succesul sau esecul reabilitarii educationale a celor care executa pedepse privative de libertate. Sunt insa si rebuturi biologice sau genetice, categorie din care, cu titlu de exemplu, face parte criminalul sexual in serie Gheorghe Dinca, de la Caracal. Ca el s-au inregistrat multe alte cazuri, in SUA, Europa etc. Sau teroristii. Astfel de indivizi cu greu pot fi considerati ca facand parte din umanitate, doar pentru ca merg in doua picioare si au graiul oamenilor. Pentru ei recluziunea penitenciara este unica solutie. Ingrijoratoare este si perspectiva inmultirii cazurilor de debilitare genetica, prin manipulari experimentale de ADN/ARN. 

Domnii infractori vor sa ramana domni si in puscarie. Dupa ce au nadusit in campul infractional, ei vor sa se odihneasca si sa se recupereze in puscarie ca intr-un sanatoriu. Infractorii de meserie, care isi petrec o parte din viata in inchisoare, au destui bani negri ca sa-si permita sa-i plateasca pe politicieni sa dea legi pentru ca puscariile sa fie amenajate ca niste case de odihna. Ca altfel ne critica tovarasa Europa. In timp ce un om muncitor si cinstit nu are nicio garantie a zilei de maine, iar pentru multi civilizatia se opreste la usa sau e o pura abstractiune, domnilor puscariasi le sunt asigurate conditii civilizate de masa si casa. O discriminare scandaloasa si inacceptabila. Poate ca n-ar fi rau ca politicienii corupti de ong-urile strambatoare de legi sa afle cate ceva despre infernul din inchisorile de maxima securitate din SUA. Sau despre inchisoarea americana de la Guantanamo. Or despre inchisorile CIA. Scopul inchisorii nu e in primul rand de “reeducare” a infractorului, ci de protejare a societatii de efectele raului si pericolelor pe care acesta le genereaza. Vestea proasta pentru raufacatori este ca pentru ei nu va fi niciodata “inchisoare la distanta”. Recidiva nu exprima altceva decat gradul de inradacinare a unei deprinderi infractionale, care isi are cauzele in mediul extra-penitenciar.  

PS/NB: Aceste reflectii sunt o reactie succinta si rapida la desconsideratiile progresiste privind securitatea juridica a societatii, din articolul “Consideratii despre inchisoare”, de Gabriel Caian, publicat pe Contributors.ro, la 12.02.2021.  

https://www.contributors.ro/consideratii-despre-inchisoare/

 


%d blogeri au apreciat: