Donald Trump, salvatorul de sacrificiu al sistemului globalist: Țapul ispășitor sau urma care scapă turma

15/02/2021

Achitarea lui Donald Trump de catre Congresul SUA, sambata, în al doilea proces de impeachment, in care a fost acuzat ca a instigat “asaltul” asupra Capitoliului si tentativa de “insurectie”, din 1/6, nu a fost surprinzatoare.

Era de asteptat ca lui Trump sa nu i se clinteasca niciun fir de par din cap. Ca Trump nu urma sa faca nicio zi de inchisoare era evident din natura politico-parlamentara a impeachmentului, care ocoleste sau scurtcircuiteaza justitia.

Din pacate, inca nu s-a observat ca impeachmentul globalist e o inselaciune (hoax), o situare deasupra legii si o evitare a pedepselor penale, in cazuri de infractiuni. Dar si mai clar a fost ca “asaltul” si “insurectia” nu au existat.

Daca evenimentele ar fi fost reale in acceptiune penala, incontestabilele  legaturi materiale dintre ele si Donald Trump, care a fost lider si organizator furibund al miscarii de contestare, ar fi facut sa fie judecat si condamnat de justitie, nu de parlament, ca orice vinovat de sedițiune, o infractiune antistatala de mare gravitate.

Globalistul Donald Trump a fost un tap ispasitor. Cu voia lui, fireste. Dar nu unul comun, ci unul de lux, fapt dovedit de impunitatea care i-a fost acordata bipartizan si de bravada sa sfidatoare. Asupra tapului ispasitor de lux Trump s-a aruncat vina pentru toate unilateralismele si nedreptatile facute de SUA. Incarcarea lui Trump cu pacatele sistemului globalist si trimiterea lui in afara puterii, prin descaunarea de la Casa Alba si un impeachment agitatoric, fara consecinte, sunt similare cu ritualurile mitologiei iudaice a tapului ispasitor.

In ritualul de ziua ispășirii, evreii cereau iertarea pacatelor. Marele preot punea simbolic toate păcatele evreilor pe un țap și îl alunga în deșert. Evreii se considerau descarcati de pacate prin acest rit. Insa ei nu incetau sa pacatuiasca, stiau ca va veni un alt timp al absolvirii de pacate.

Acest lucru este valabil si in cazul noului presedinte american Joe Biden si al Administratiei sale. Casa Alba va reinnoda firul unilateralismelor, pe care il va depana pana la un nou ritual de izbavire de pacate. Faptul ca in cazul lui Trump a fost doar evocat amendamentul 25 al constitutiei, care ii autorizează pe vicepreşedinte şi o majoritate a cabinetului să îl declare pe preşedinte „inapt” să îşi exercite funcţiile, e un indiciu ca va fi activat in cazul lui Biden.

E de asteptat ca Biden sa comita cele mai mari unilateralisme din istoria politicii interne a SUA. Acest lucru il indica zgomotul infernal si nejustificat pe care progresistii l-au facut vara trecuta, cu acuzatii de rasism si vandalizari de statui emblematice ale istoriei SUA. Scopul progresistilor este de a intimida populatia nativa sa nu reactioneze la aberantele masuri rasiste pe care le vor lua. La varfurile politicii (al vicepresedintelui) si armatei (al sefului pentagonuluia), nativii au fost deja deposedati de reprezentativitate, iar Obama agita teza “tarii promise”.

Cand din nou Statele Unite vor depasi limita si vor fi amenintate de urmari critice, se va recurge la un ritual de descarcare de pacate, prin tapul ispasitor. Asa cum s-a intamplat cu Donald Trump, care a fost “urma ce a scapat turma”, adica salvatorul de sacrificiu al statu quo-ului globalist. “Urma scapa turma” se refera la oaia cea mai lenta din turma – ultima, urma turmei -, care e mancata de lup; avand deja o prada, lupul nu mai urmareste restul turmei.


Bumerangul ignoranței: “Cinism? Prostie? Ambele?”

15/02/2021

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”


Se pare ca domnul Alexandru Toma Patrascu a luat de bune laudele si incurajarile la mistocareala din articolul sau trecut, despre Institutul Cantacuzino. Nu i se explica altfel motivatia penibila de a bate din nou apa in piua, pe acelasi subiect, fara sa-i adauge valoare stiintifica.

Tema solicita o pregatire stiintifica de profil si informatii aprofundate pentru a sti cu adevarat ce face Institutul Cantacuzino. Ma rog, e treaba fiecaruia daca pune sau nu botu’ la ce se scrie pe facebook – care in mod evident nu e o carte cu sesiuni de laborator! -, dar in acest caz nu ar trebui sa aiba pretentia ca vede dincolo de bariera mediatica.

Dezamagitoare e si lipsa de expertiza a autorului in privinta consecintelor tranzitorii ale reformelor revolutionare, cand afirma ca Institutul Cantacuzino a “mucegait” dupa 1989. Cand, de fapt, resursele au fost alocate prioritar pentru a schimba temeliile societatii. In aceasta etapa a asezarii pe noi baze, toate domeniile inregistreaza scaderi de activitate si eficienta, iar cercetarea stiintifica se numara printre cele care sufera cele mai mari amputatii financiare.

“Cinism? Prostie? Ambele?”, se intreaba cu malitiozitate autorul, fara sa distinga ignoranta, care le poate revendica din start si fara drept de apel! Ce sa mai spunem despre asumarea de catre autor a faptului ca are ceva cu biserica si religia?! E o asumare care nu-l poate lasa decat mut de uimire pe cititor, cunoscand ca tendentiozitatea declarata e un virus care ataca letal credibilitatea.

Pentru ca tot ni-i da ca exemplu pe americani, sa nu fi aflat domnul Alexandru Toma Patrascu despre faptul ca au fost presedinti ai Statelor Unite care au spus ca nimic nu se poate realiza fara credinta?! Sau ca unii dintre ei au introdus la Casa Alba si in Guvern lecturi saptamanale obligatorii ale Bibliei, iar de o buna bucata de vreme chiar “Mic Dejun cu Rugaciune”?!

Image result for presedinti sua despre credinta poze

Joe Biden a depus cu mana pe Biblie jurământul de președinte al SUA

SUA: Rugăciune în Capitoliul aflat sub asediu (6 ianuarie 2021)


%d blogeri au apreciat: