Ecouri ale „Dialogurilor de la Davos”: Naționalizarea frontierelor și stoparea „crizelor în cascadă”

19/02/2021

Discutia de la Fundatia Europeana Titulescu (FET), dintre Adrian Nastase si H.D. Hartmann, privind “Dialogurile de la Davos” pe tema Marii Resetari, a fost ca un creuzet pentru nasterea de idei noi. Cred ca e inspiratoare, ca acest mediu fertil de idei sa fie pus sub genericul “Dialogurile de la FET”.

Absenta presedintelui SUA, Joseph Biden, de la Forumul virtual de la Davos, unde si-ar fi putut face cunoscuta conceptia privind “repararea aliantelor” – a fost o subreprezentare, prin John Kerry, fost secretar de stat, care s-a limitat la ideea ca SUA trebuie sa revina cu capul plecat la masa negocierilor – poate insemna o criza de argumente si o recunoastere a noului rol global al Chinei.

Prin anvergura globala a ideilor privind starea si viitorul Lumii, discursul presedintelui Chinei, Xi Jinping, a revelat exceptionalismul gandirii filosofico-politice chineze. Exceptionalismul gandirii chineze consta in faptul ca se afla in slujba binelui global. Marea majoritate a natiunilor se regaseste in ideile lui Xi, fapt care explica simpatia si sustinerea internationale de care se bucura China.

Xi a evidentiat o idee cardinala, care este liantul tuturor enunturilor sale privind bolile politice ale lumii de azi. Potrivit liderului chinez, China duce o lupta universala cu saracia extrema, care intra in conflict cu individualismul. Acest enunt este ca un concept de tip spital, in  care fiecare din anomiile lumii de azi isi are un loc de vindecare, ca orice bolnav care isi afla medicul si patul intr-un spital.    

Iata alte cateva idei modelatoare chinezesti: abandonarea criteriului ideologic si revenirea la coexistenta pasnica; acceptarea diferentelor culturale si civilizationale; multilateralism egal (as adauga si deschis); neacceptarea “cercurilor mici” (ale arogantei globaliste); leadership mondial colectiv (multilateral); importanta G20, ca organ de leadership mondial colectiv; globalism umanitar; competitie fara catastrofe (idee a Institutului din Shanghai) etc.

In aceasta dinamica si prospetime de idei, care trebuie sa le inlocuiasca pe cele statute si imbatranite, cred ca si ideea  privind re/nationalizarea frontierelor merita sa fie adusa in prima linie, ca facand parte din mijloacele de stopare a „crizelor in cascada”, cum sugestiv le-a denumit Biden.

In afara de paternitatea definitiei, Joe Biden trebuie sa admita si faptul ca SUA sunt la originea acestei cascade de crize. Pentru digerarea si stoparea lor, SUA vor avea nevoie de decenii. Cel putin de tot atatea decenii cate i-au trebuit Rusiei sa se reformeze radical dupa destramarea URSS.

In cauza este liberalismul, desuet si mama a crizelor, care in goana salbatica dupa spatiu, ca sursa de profit si de putere, a deznationalizat si globalismizat frontierele. Desfiintarea efectului de frontiera, pentru ca “mana invizibila” a corporatiilor sa poata intra pe nesimtite si adanc in Avutiile Natiunilor, pe care sa le treaca in proprietatea Globalismului, a provocat saracia extrema, de cea mai mare parte, si supraimbogatirea obscena a unei parti, care e infima.

Nu exista “lanturi de aprovizionare” cu materii prime, care sunt creatii corporatiste pentru prelevari din bogatiile natiunilor si directionari in beneficiul globalismului. Exista surse de materii prime in proprietatea exclusiva a natiunilor.

Sursele de materii prime nationale sunt non-externalizabile si non-forfecabile cu “foarfeca preturilor”, de catre terti (corporatii multinationale). Nu mai exista “satul global” in acceptiunea lui McLuhan. Exista, azi, un “sat global” in care fiecare camin (stat national) si fiecare cartier (regiune) este puternic digitalizat si securizat de virusii globalismului, ca un mediu cibernetic, spitalicesc, bancar, militar etc.

Pandemia a demonstrat cel mai convingator importanta efectului protector al frontierei. Acolo unde frontierele au fost sub control total, cu restrictii de circulatie si zone sau tari in lockdown, urmele coronavirusului au fost cele mai mici sau deloc. Stoparea crizelor in cascada este similara celei privind crizele epidemiologice. Exista liste cu tari cu riscuri teroriste sau epidemice ridicate si proceduri specifice de non-acces, intrare in carantina sau izolare. Asa ceva trebuie sa fie si pentru cei care vin din spatii globaliste.


O masinarie de muschi si de energie, ca de tip masculin: Dopajul camuflat, secretul performantei jucatoarei americane de tenis Serena Williams?

19/02/2021

Serena Williams atrage tot mai interogativ atentia prin masa mare de muschi si energie, ca de barbat supertanar.  Corpolenta ei pare potrivita mai degraba pentru lupte sau alte sporturi grele. Iar la schimbarea prefixului de varsta, care este si un indiciu nemilos privind coborarea limitelor fizice, nu mai este deloc foarte tanara.

Cu toate aceste lucruri potrivnice sexului feminin si naturii umane, cel putin din lumea sportului, Serena Williams se misca pe terenul de tenis cu o usurinta deconcertanta, ca si cand ar fi o foarte supla atleta. Dopajul camuflat sa fie oare secretul performantei jucatoarei de tenis americane?

Suspiciuni au tot circulat. Ele au fost induse si de respingerea de catre Serena Williamas a unor controale anti-doping, pe care, dintr-un complex sau o cauza numai de ea stiuta, le-a calificat “rasiste”. Acest subterfugiu e privit cu scepticism de observatori. Sa fie Serena Williams sub efectul unor injectii ale unui “Theodor Morell”


Moartea anunţată a lui Pacepa: Globaliştii l-au onorat pentru defectare, apoi l-au lichidat pentru spionare?

17/02/2021

Ion Mihai Pacepa

Anuntul privind data si cauza mortii fostului general de securitate Ion Mihai Pacepa, care a dezertat in SUA, nu este credibil. El nu este confirmat oficial, iar filiera prin care a devenit public e ca in jocul copilariei telefonul fara fir.

Pacepa a amutit public de mai multi ani. Nu e niciun motiv sa se respinga faptul ca tacerea indelungata a lui Pacepa s-a datorat sfarsitului său biologic. Un transfug ca Pacepa este stors propagandistic de CIA pana in ultima clipa.

Devenise batator la ochi ca globalistii nu-l mai trimisesera de mult timp pe Pacepa in arena impotriva natiocratiilor estice. Mai ales, in contextul crizei sistemice a liberalismului, care scartaie ca o şandrama din toate incheieturile.

Invocarea pandemiei a fost un pretext convenabil pentru a inchide dosarul Pacepa cu epilogul mortii de covid, la 92 de ani, cat ar fi avut daca ar mai fi fost in viata. Epilogul “mort de covid” justifica de ce Pacepa nu mai “emite”.

Exista cateva teme de reflectie privind moartea anuntata a lui Pacepa, care pot conduce la unele invataminte post-Pacepa. Prima se refera la bilantul crepuscular pe care Pacepa si l-a facut, ca orice muritor in pragul sfarsitului.

Nu se poate face abstractie de starea de permanenta angoasa pe care Pacepa si-a provocat-o prin cea mai abominabila crima fata de poporul si tara sa, pe care a savarsit-o prin actul de tradare nationala. Nu atat din partea celor pe care i-a tradat, care-l vanau, ci a celor in mainile carora s-a dat.

Pentru globalisti, al caror cerc este genealogic, deci inchis, Pacepa a ramas un strain. El a fost o victima care le-a muscat momeala, de care, in situatia sa de clandestinitate, puteau dispune discretionar, la cea mai mica iritare globalista.

Nu se stie nimic despre sotia si fiica sa, daca sunt in viata si cu ce se ocupa. Nu exista absolut nicio ratiune sa fie in clandestinitate, dar nu si ostracizate. Este greu de crezut ca, in timp, nu si-au dat seama de imensa greseala a lui Pacepa.

Insusi Pacepa trebuie sa fi facut o evaluare, sub presiunea schimbarii globale a vremurilor. Oricat de cinica i-ar fi fost evaluarea, concluzia nu putea fi de “invingator”. Pacepa a fost infirmat, invins si pedepsit drastic de vremuri.

Prin definitie, globalistii sunt resentimentari si lipsiti de scrupule. Este in afara de orice indoiala ca ei nu au uitat ca Pacepa le-a fost un adversar de temut, care atata timp cat a fost spion comunist le-a adus daune insemnate.

O ipoteza care circula e ca globalistii l-au omorat pe Pacepa, care devenise inutil si o povara financiara. Ca dupa ce l-au onorat pentru defectare, l-au lichidat pentru spionare.

Subzistenta acestui resentiment iese la iveala, ca uleiul deasupra apei, din lapidarele referiri necrologice ale lui Vladimir Tismaneanu, facute pe pagina sa de Facebook, imediat dupa moartea anuntata a lui Pacepa.

Tismaneanu a rememorat “dictatura pe care o servise” Pacepa, un semn ca il râcâia la inima. Dar, elocvent pentru un manipulator de profesie, a adaugat ca Pacepa “avea o admirabila liniste interioara” si ca “era impacat cu sine”.

Ha! Tismaneanu a evidentiat exact ce trebuie si cat trebuie pentru a atrage atentia ca sa fie luat in calcul contrariul.

Pacepa nu avea cum sa nu-si fi dat seama de amagiri si greseli, ca a schimbat comunismul cu progresismul, dictatura de clasa cu dictatura de rasa, pe dracul cu tătâne-său!

PS/NB: Ar fi de tatonat (initiat) doua chestiuni: (1) aducerea osemintelor in tara si (2) revenirea acasa a familiei. Cred ca aceste teme ar reflecta inteligenta si ar aduce imagine (diferenta de speta carlista e doar de esalon si perioada).

PS2/NB2: De multe ori adevarul e foarte simplu, dar nu e vazut tocmai pentru ca e simplu. De ce ar fi nevoie ca despre cineva care a murit in urma cu mai multi ani sa se lanseze o legenda, ca ar fi murit acum trei zile, de coronavirus?!

Daca moartea lui Pacepa ar fi fost naturala, de boala sau de batranete, or de ambele la varste inaintate, ea ar fi fost imediat anuntata si, implicit, ar fi fost verificabila. Doar cand moartea a fost provocata uman, adica prin crima, se amana anuntul privind decesul intr-un viitor favorabil.

Pandemia, cu stricte reguli sanitare de carantinare, e contextul ideal care elimina suspiciunile si verificarea privind realitatea fizica si cauzala a mortii lui Pacepa.

Cazul mortii anuntate a lui Pacepa are ceva din secretomania in care CIA a invaluit uciderea lui Osama bin Laden, liderul al-Qaidei, care a fost ars si cenusa aruncata in mare, facand imposibila verificarea ADN a identitatii acestuia.


Donald Trump, salvatorul de sacrificiu al sistemului globalist: Țapul ispășitor sau urma care scapă turma

15/02/2021

Achitarea lui Donald Trump de catre Congresul SUA, sambata, în al doilea proces de impeachment, in care a fost acuzat ca a instigat “asaltul” asupra Capitoliului si tentativa de “insurectie”, din 1/6, nu a fost surprinzatoare.

Era de asteptat ca lui Trump sa nu i se clinteasca niciun fir de par din cap. Ca Trump nu urma sa faca nicio zi de inchisoare era evident din natura politico-parlamentara a impeachmentului, care ocoleste sau scurtcircuiteaza justitia.

Din pacate, inca nu s-a observat ca impeachmentul globalist e o inselaciune (hoax), o situare deasupra legii si o evitare a pedepselor penale, in cazuri de infractiuni. Dar si mai clar a fost ca “asaltul” si “insurectia” nu au existat.

Daca evenimentele ar fi fost reale in acceptiune penala, incontestabilele  legaturi materiale dintre ele si Donald Trump, care a fost lider si organizator furibund al miscarii de contestare, ar fi facut sa fie judecat si condamnat de justitie, nu de parlament, ca orice vinovat de sedițiune, o infractiune antistatala de mare gravitate.

Globalistul Donald Trump a fost un tap ispasitor. Cu voia lui, fireste. Dar nu unul comun, ci unul de lux, fapt dovedit de impunitatea care i-a fost acordata bipartizan si de bravada sa sfidatoare. Asupra tapului ispasitor de lux Trump s-a aruncat vina pentru toate unilateralismele si nedreptatile facute de SUA. Incarcarea lui Trump cu pacatele sistemului globalist si trimiterea lui in afara puterii, prin descaunarea de la Casa Alba si un impeachment agitatoric, fara consecinte, sunt similare cu ritualurile mitologiei iudaice a tapului ispasitor.

In ritualul de ziua ispășirii, evreii cereau iertarea pacatelor. Marele preot punea simbolic toate păcatele evreilor pe un țap și îl alunga în deșert. Evreii se considerau descarcati de pacate prin acest rit. Insa ei nu incetau sa pacatuiasca, stiau ca va veni un alt timp al absolvirii de pacate.

Acest lucru este valabil si in cazul noului presedinte american Joe Biden si al Administratiei sale. Casa Alba va reinnoda firul unilateralismelor, pe care il va depana pana la un nou ritual de izbavire de pacate. Faptul ca in cazul lui Trump a fost doar evocat amendamentul 25 al constitutiei, care ii autorizează pe vicepreşedinte şi o majoritate a cabinetului să îl declare pe preşedinte „inapt” să îşi exercite funcţiile, e un indiciu ca va fi activat in cazul lui Biden.

E de asteptat ca Biden sa comita cele mai mari unilateralisme din istoria politicii interne a SUA. Acest lucru il indica zgomotul infernal si nejustificat pe care progresistii l-au facut vara trecuta, cu acuzatii de rasism si vandalizari de statui emblematice ale istoriei SUA. Scopul progresistilor este de a intimida populatia nativa sa nu reactioneze la aberantele masuri rasiste pe care le vor lua. La varfurile politicii (al vicepresedintelui) si armatei (al sefului pentagonuluia), nativii au fost deja deposedati de reprezentativitate, iar Obama agita teza “tarii promise”.

Cand din nou Statele Unite vor depasi limita si vor fi amenintate de urmari critice, se va recurge la un ritual de descarcare de pacate, prin tapul ispasitor. Asa cum s-a intamplat cu Donald Trump, care a fost “urma ce a scapat turma”, adica salvatorul de sacrificiu al statu quo-ului globalist. “Urma scapa turma” se refera la oaia cea mai lenta din turma – ultima, urma turmei -, care e mancata de lup; avand deja o prada, lupul nu mai urmareste restul turmei.


Bumerangul ignoranței: “Cinism? Prostie? Ambele?”

15/02/2021

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”


Se pare ca domnul Alexandru Toma Patrascu a luat de bune laudele si incurajarile la mistocareala din articolul sau trecut, despre Institutul Cantacuzino. Nu i se explica altfel motivatia penibila de a bate din nou apa in piua, pe acelasi subiect, fara sa-i adauge valoare stiintifica.

Tema solicita o pregatire stiintifica de profil si informatii aprofundate pentru a sti cu adevarat ce face Institutul Cantacuzino. Ma rog, e treaba fiecaruia daca pune sau nu botu’ la ce se scrie pe facebook – care in mod evident nu e o carte cu sesiuni de laborator! -, dar in acest caz nu ar trebui sa aiba pretentia ca vede dincolo de bariera mediatica.

Dezamagitoare e si lipsa de expertiza a autorului in privinta consecintelor tranzitorii ale reformelor revolutionare, cand afirma ca Institutul Cantacuzino a “mucegait” dupa 1989. Cand, de fapt, resursele au fost alocate prioritar pentru a schimba temeliile societatii. In aceasta etapa a asezarii pe noi baze, toate domeniile inregistreaza scaderi de activitate si eficienta, iar cercetarea stiintifica se numara printre cele care sufera cele mai mari amputatii financiare.

“Cinism? Prostie? Ambele?”, se intreaba cu malitiozitate autorul, fara sa distinga ignoranta, care le poate revendica din start si fara drept de apel! Ce sa mai spunem despre asumarea de catre autor a faptului ca are ceva cu biserica si religia?! E o asumare care nu-l poate lasa decat mut de uimire pe cititor, cunoscand ca tendentiozitatea declarata e un virus care ataca letal credibilitatea.

Pentru ca tot ni-i da ca exemplu pe americani, sa nu fi aflat domnul Alexandru Toma Patrascu despre faptul ca au fost presedinti ai Statelor Unite care au spus ca nimic nu se poate realiza fara credinta?! Sau ca unii dintre ei au introdus la Casa Alba si in Guvern lecturi saptamanale obligatorii ale Bibliei, iar de o buna bucata de vreme chiar “Mic Dejun cu Rugaciune”?!

Image result for presedinti sua despre credinta poze

Joe Biden a depus cu mana pe Biblie jurământul de președinte al SUA

SUA: Rugăciune în Capitoliul aflat sub asediu (6 ianuarie 2021)


Ancheta OMS în China: Washington stă cu gura pe Beijing, dându-și importanță și abătând atenția de la sine. Consilierul american și agentul australian

13/02/2021

Jake Sullivan

Consilierul progresist pentru securitate nationala al SUA, Jake Sullivan, a inceput sa se agite din primele zile de mandat pentru a arata ca-si merita banii functiei. Nimic diferit de responsabilii comunisti pe domeniu, care faceau acelasi lucru.

Sullivan nu vrea sa se ocupe de riscurile de securitate reale, care sunt interne, reprezentate de organizatii secrete ale globalistilor, care pun la cale toate evenimentele de politica fricii si de securitate, pentru controlul populatiei americane.

Jake Sullivan vrea sa se ocupe de himera “amenintarii” chineze, ca strategie pentru a da importanta Statelor Unite si a abate atentia americanilor si a opiniei publice internationale de la crizele sistemice cu care acestea se confrunta.

In acest sens, ancheta Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) in China cu privire la originile coronavirusului din aceasta tara este un prilej ca SUA sa sufle cat mai asurzitor in trompetele acuzatiilor si denigrarilor antichineze.  

Sambata, Casa Alba a publicat un comunicat in care afirma ca Statele Unite au „îngrijorări serioase” cu privire la primele rezultate ale anchetei OMS in China pe tema coronavirus și solicită Beijingului să furnizeze mai multe informații.

“Avem mari îngrijorări cu privire la modul în care au fost comunicate primele rezultate ale anchetei cu privire la Covid-19 și întrebări cu privire la procedura utilizată pentru realizarea acesteia”, a afirmat Jake Sullivan în această declarație.

“Pentru a înțelege mai bine această pandemie și a ne pregăti pentru următoarea – o ipoteza despre care nu a oferit nicun fel de informatii – China trebuie să facă accesibile datele sale din primele zile ale epidemiei”, a spus consilierul american.

Reacția SUA vine după ce China a refuzat să ofere date “neprelucrate”, în legătură cu primele cazuri de COVID-19, echipei de experti ai OMS care ancheteaza originea coronavirusului, potrivit unui membru australian al echipei.

Agentul consilierului american Jake Sullivan in echipa de ancheta a OMS este Dominic Dwyer, un expert australian în boli infecţioase.  Dwyer a incalcat deontologia anchetei, divulgand date interne si antepronuntandu-se tendentios.

E neclar cum de a fost cooptat in echipa Dwyer, cunoscand ca Australia a lansat fara probe acuzatii pe tema la adresa Chinei, iar Canberra e in razboi comercial cu Beijing, lucruri care pun in cauza obiectivitatea anchetatorului australian.

Pe de alta parte, anchete ale OMS privind originile tulpinilor britanice, care fac ravagii in SUA si in Europa, sunt la fel de indreptatite ca investigatia din China. Dar aceasta posibilitate nu a fost nici macar evocata, daramite permisa in SUA.

Echipa OMS, asteptata in Wuhan/ Nicolas Asfour/AFP

Contra desconsiderațiilor privind securitatea juridică

13/02/2021

Doamna Justitiei in Mitologia greaca/ Autor poza: Sang Hyun Cho

Filosofii interpreteaza in fel si chip lumea, uneori pana la anarhizare si haotizare, cand o privesc stand in cap. In schimb, juristii o securizeaza si invatatorii o educa. Nu intamplator micul zugrav austriac avea o ura viscerala fata de juristi si profesori, care fortificau societatea fata de unilateralism. Progresistii se pare ca i-au preluat aversiunea, producand pe banda rulanta desconsideratii privind securitatea juridica a cetateanului si a societatii.

A fi, azi, un admirator necritic al lui Cesare Beccaria (sec. XVIII) inseamna sa fi ramas prizonier al scopului si limitelor politice ale iluminismului. Ca soldatul japonez Onoda, un om in afara timpului, care dupa 1945 a ramas sa “lupte” inca trei decenii in jungla, pentru că nu a știut că razboiul se terminase. Iluministii au atacat cenzura si autoritatea de orice fel din timpul lor, de pe continent, in beneficiul imperiului britanic si al noii lumii americane. Este sugestiv ca parintii fondatori ai SUA s-au calauzit dupa scrierile politico-juridice ale lui Beccaria. Insa din separatia puterilor, statul de drept si libertatea de exprimare din SUA nu a mai ramas mare lucru, dupa violenta campanie electorala si contestarea masiva a alegerilor prezidentiale din 2020. “Umanismul” si „rationalismul” au fost concepte centrale ale iluminismului si ale “stiintei” manipularii, fondate in insula metropolei si sub auspiciile societatii regale. De aceea, lucrarile politico-juridice ale lui Beccaria au mult sos din ideologia umanista si din speculatia helvetista. E semnificativ pentru profilul lui Beccaria faptul ca era apropiat de Helvetius, care susținea, in 1758, in lucrarea De l’esprit (Despre minte) că toate facultățile umane sunt atribute ale senzației fizice, că singura realitate e interesul de sine si ca binele si raul nu exista, ci numai plăcerile competitive.

Filosofii isi pot rumega gandurile si cuvintele ocupandu-se de temeiurile si sensurile existentei, privind omul, societatea, natura. Cand coboara din inaltimea generalitatii in abisurile concretetii, nu mai e filosofie. Iar daca se refera la organizarea societatii, in ansamblu sau pe o secventa, atunci e curata politica. Dintre stiintele care s-au nascut din filosofie – ca si dreptul, de altfel -, psihologia si sociologia delincventei sunt mai aproape de a se ocupa, fie si tangential, de domeniul pedepselor si penitenciarelor. In orice caz, nu mai mult decat dreptul. Filosofii care fac vorbire de “umanismul” pedepsei creaza mai degraba probleme false sau secundare. Sa ne gandim la pedeapsa cu moartea sau la moartea organizata denumita razboi sau represiune in masa, pe care nu au reusit sa le elimine, si nici macar nu se straduiesc cu adevarat in acest sens. Nu este de absolutizat, dar nici de relativizat. Nu trebuie uitat ca filosofii au fost agentii teoreticieni ai multor revolutii, care din pacate nu au fost si evolutii, ci au dus la grave involutii.

In discutia despre inchisori, este total inadecvata abordarea de a pleca de la interesul infractorilor – o minoritate extrem de redusa – de a fi pedepsiti cat mai usor sau chiar deloc. Obligatoriu si constructiv este sa se plece de la majoritatea covarsitoare a populatiei si de la nevoia majora a acesteia de a fi aparata de faptele raufacatorilor. Este pur si simplu revoltator ca in discursul actual, asa-zis postmodernist, sa nu se plece de la majoritate si de la nevoile ei. Nu inchisoarea genereaza delincventa, ci mediul social, de provenienta al infractorilor. Intre cresterea nivelului educational si economic al mediului social global si reducerea nivelului infractional este o legatura directa si extrem de stransa. Inchisoarea incearca sa elimine obiceiuri antisociale, naravuri infractionale dobandite in libertate, cand aceasta a fost prost inteleasa si practicata. “Clientii” penitenciarelor sunt rebuturi sociale, intr-o masura mai mare sau mai mica, in functie de succesul sau esecul reabilitarii educationale a celor care executa pedepse privative de libertate. Sunt insa si rebuturi biologice sau genetice, categorie din care, cu titlu de exemplu, face parte criminalul sexual in serie Gheorghe Dinca, de la Caracal. Ca el s-au inregistrat multe alte cazuri, in SUA, Europa etc. Sau teroristii. Astfel de indivizi cu greu pot fi considerati ca facand parte din umanitate, doar pentru ca merg in doua picioare si au graiul oamenilor. Pentru ei recluziunea penitenciara este unica solutie. Ingrijoratoare este si perspectiva inmultirii cazurilor de debilitare genetica, prin manipulari experimentale de ADN/ARN. 

Domnii infractori vor sa ramana domni si in puscarie. Dupa ce au nadusit in campul infractional, ei vor sa se odihneasca si sa se recupereze in puscarie ca intr-un sanatoriu. Infractorii de meserie, care isi petrec o parte din viata in inchisoare, au destui bani negri ca sa-si permita sa-i plateasca pe politicieni sa dea legi pentru ca puscariile sa fie amenajate ca niste case de odihna. Ca altfel ne critica tovarasa Europa. In timp ce un om muncitor si cinstit nu are nicio garantie a zilei de maine, iar pentru multi civilizatia se opreste la usa sau e o pura abstractiune, domnilor puscariasi le sunt asigurate conditii civilizate de masa si casa. O discriminare scandaloasa si inacceptabila. Poate ca n-ar fi rau ca politicienii corupti de ong-urile strambatoare de legi sa afle cate ceva despre infernul din inchisorile de maxima securitate din SUA. Sau despre inchisoarea americana de la Guantanamo. Or despre inchisorile CIA. Scopul inchisorii nu e in primul rand de “reeducare” a infractorului, ci de protejare a societatii de efectele raului si pericolelor pe care acesta le genereaza. Vestea proasta pentru raufacatori este ca pentru ei nu va fi niciodata “inchisoare la distanta”. Recidiva nu exprima altceva decat gradul de inradacinare a unei deprinderi infractionale, care isi are cauzele in mediul extra-penitenciar.  

PS/NB: Aceste reflectii sunt o reactie succinta si rapida la desconsideratiile progresiste privind securitatea juridica a societatii, din articolul “Consideratii despre inchisoare”, de Gabriel Caian, publicat pe Contributors.ro, la 12.02.2021.  

https://www.contributors.ro/consideratii-despre-inchisoare/

 


Mizantropul Bill Gates planifică alte pandemii: Trei „inovații” prin care face din coronavirus o stare de psihoză perpetuă și își umflă neîncetat conturile

11/02/2021

inchide

Globalistul Bill Gates anunta „trei inovații” pentru industria big pharma, despre care pretinde care vor ajuta America (și nu numai) să înfrunte cu „succes” următoarea (?) pandemie!

Globalistii isi ascund mizantropia sub paravanul filantropiei. Autodefinirile globaliste prin opusuri fac parte din codul orwellian. Miliardarul american Bill Gates e un autodeclarat filantrop. In fapt, prin planurile sale de reducere a populatiei lumii, care sunt istoric documentate, Bill Gates este un mizantrop. Ca si americanul evreu George Soros, colegul sau de miliarde, mizantropie si falsa filantropie.

Obscura pandemie de coronavirus, ale carei cauze nenaturale sunt banuite, dar abil ocolite, continuă să facă ravagii si sa-i aduca foarte multi bani lui Bill Gates. Prin Fundația Melinda & Bill Gates, miliardarul a investit pana acum 1,75 miliarde de dolari în afaceri pharma cu vaccinuri, testari si orice activitati conexe privind Covid-19, care e cel mai profitabil domeniu al momentului. Aceasta pandemie, cu tulpini si valuri succesive, e raiul afaceristilor globalisti, potrivit dictonului lor „in orice criza exista o oportunitate”.

Plandemistul Bill Gates/ Foto bbc.com

Recent, Gates a imaginat un mecanism de influentare globala, bazat pe intretinerea psihozei pandemice, prin care practic din coronavirus face o stare perpetua, care ii umfla neincetat conturile. Acest mecanism de influentare psiho-pandemica cuprinde asa-zise trei inventii ale lui Bill Gates: (1) „Mega-testare” și tratamente mai rapide – o „mega-platformă” de diagnosticare, care să testeze până la 20% din populația globală în fiecare săptămână”; (2) „Pompierii pandemiilor” care observă focarele: echipe de 3.000 de experți în sănătate cu sarcina de a identifica o pandemie și să ia măsuri; (3) „Jocuri de-a microbii” și “simulări”, la scara mondiala: pentru antrenarea expertilor pandemici, similare jocurile de război ale militarilor. Prin aceste trei “inventii”, pandemiomanul afacerist Bill Gates se autoplaseaza cu abilitate in centrul crizei si atentiei,  intretine psihoza coronavirus si isi dezvolta afacerile in industria big pharma.

Sfaturile lui Bill Gates: 3 inovații care vor ajuta America să depășească următoarea pandemie

Fundatia Bill si Melinda Gates comunica Lumii, in scrisoarea anuala a fundatiei, trei sfaturi de „razboi” impotriva covid, care ii cresc piata si profiturile pentru industria big pharma


O filosofie economica de urgenta a etapei post/pandemie: Ce profil politic de guvern e mai potrivit in abordarea critica a cheltuielilor?

10/02/2021

O foarte buna zugravire a tabloului politic italian. Insa nu stiu daca in politica termenul de “tradare” este cel mai nimerit. Mi-a amintit si de o butada despre consecventa si bovine. Cred ca in politica se poate vorbi mai degraba de flexibilitate sau adaptare. Desigur, exista deosebire intre un independent si un tehnocrat, dar teoretic, cel putin, ambii – Giuseppe Conte si Mario Draghi – ar trebui sa fie neutri din punct de vedere politic. Spun acest lucru gandindu-ma ca intre independentul Conte si tehnocratul Draghi nu ar trebui sa fie o asa mare diferenta, ca raportare relativ egala fata de toate partidele politice.

Conte mi se pare mai degraba un “independent” de stanga. O perceptie data si de majoritatea de centru-stanga pe care a creat-o. Tot asa cum tehnocratul Draghi e in ultima instanta de dreapta (apropos si de elitism). Cand e vorba de gestionarea eficienta a banilor – si cand sunt putini si cand sunt multi -, un tehnocrat mi se pare mai pe “meserie”. Probabil ca acest lucru l-a avut in vedere si Mattarella, cand l-a desemnat pe Mario Draghi sa faca guvernul. Ar fi ingrijorator ca politica sa se faca pe baza de serviciu contra serviciu!

Ca o parere, lumea post-pandemie are nevoie in etapa imediat urmatoare de guverne foarte “zgarcite” cu banul public. Chiar de o mini-austeritate, ai carei colti ii simtim si la noi. Aceasta abordare critica privind cheltuielile pare mai naturala la dreapta politica. E filosofia universala a etapei. Deci si a Italiei si a Europei. Mai putin in SUA, unde abordarea este foarte laxa, guvernul stangii progresiste aruncand cu bani in toate partile. Cred ca pe aceasta filosofie economica de urgenta incearca sa se plieze si guvernul de dreapta Cîțu (ca si fostul guvern liberal Orban). Insa aveti dreptate in privinta viitorului guvern italian Mario Draghi, arbitru e parlamentul, ramane de vazut daca ii va da “verde” sa intre in joc. Cred ca un eventual “rosu” va crea o situatie arbitrabila doar de alegerile anticipate.

https://www.contributors.ro/tradarea-lui-conte-italia-intre-populisti-si-tehnocrati/?unapproved=438692&moderation-hash=9b620e6c7ad28a675ff89923089e2e2f#comment-438692


Despre megaproiectul „Gara Centrala Bucuresti”

09/02/2021

Ar trebui sa invatam si din experienta megaproiectelor „Noul Centru Civic” si „Casa Poporului”. Ele au absorbit investitii uriase si au creat probleme sociale colosale, de nedepasit.

Nu cred ca ar fi intelept sa ne intoarcem la asa ceva. Cu atat mai mult cu cat nu mai avem sistemul politico-economic hipercentralizat din comunism.

Dictatura politica si economica a facut posibile megainvestitia si tinerea sub control a nemultumirilor sociale, ambele supraintinse pe o perioada de peste un deceniu, pana s-a rupt coarda.

In noile conditii social politice si economice, o „rascolire” de o asemenea amploare a Capitalei si pe o perioada atat de lunga ar fi vecina cu o „dezorganizare planificata”. Se stie, o noua organizare de proportii cere ca mai intai vechea organizare sa fie „dezorganizata”, cam la aceeasi scara.

Pe de alta parte, trebuie avuta in vedere si presiunea in crestere a investitiilor productive, in special de reindustrializare. Ele bat nerabdatoare la usa si cred ca in viitorul apropiat trebuie sa fie prioritatea numarul 1. Deci, nu trebuie neglijate concurenta investitiilor, primatul celor productive si impactul social-financiar al megaproiectelor.

https://www.contributors.ro/gara-centrala-bucuresti-ii/?unapproved=438556&moderation-hash=e8473a6bf6f03315bebc638675a31714#comment-438556


%d blogeri au apreciat: