Biden, la 1oo de zile la Casa Albă: Aceeaşi strategie à la Trump, acoperitoare: “Totul merge bine, e măreţ”

*Joe Biden in Georgia, locul unor masacre, la 100 de zile la Casa Alba.

Preşedintele SUA, Joe Biden, a marcat, joi, implinirea a 100 de zile de când se află la Casa Albă printr-o deplasare în statul american Georgia. Semnificativ pentru bazinele electorale ale lui Biden si mijloacele folosite este ca in Georgia a avut loc in martie un masacru, dupa un altul in Chicago, orasul politic al lui Obama. Analiza acestei prime aniversari de etapa nu releva ceva diferit de strategia acoperitoare à la Trump: “Totul merge bine, e maretie”.

Totusi, realitatea negativa constrangatoare transpare din obiectivul lui Joe Biden de a “transforma tara” prin planuri de investiţii uriaşe, pe care urmeaza sa le supuna aprobarii Congresului. Neindoielnic, o nevoie de transformare – din pacate nu si structurala – arata ca lucrurile nu merg bine.

Nici nu are cum, intr-o America decazuta la un nivel neasteptat de jos, de loc nesigur pentru vietile oamenilor si in care domneste discriminarea meritocratiei si creativitatii pe criterii rasiste, necompetitive, de “compozitie” si de “diversitate”. Din banii/capitalul Fed si Wall Street nu se poate construi nimic durabil si competitiv fara valoarea muncii. Globalismul nu poate fi reformat.    

Adresându-se oamenilor adunati într-o parcare din Duluth, Biden a salutat Georgia, o contributoare semnificativa la victoria sa in alegerile prezidentiale. [Si totusi, in pofida mijloacelor scuzate de scop, evocate in primul paragraf, uitati-va la rasul care ii umple fata lui Biden, ca si cand nimic grav nu s-ar fi intamplat acolo, si la cine il sprijina]*. “Votul vostru a schimbat lumea”, a sustinut Joe Biden in dubla cheie, de valorizare personala si de elogiere a mulţimii.

Insa obsesia de a-i schimba pe altii nu are nicio sansa pentru cineva care nu este in stare sa se schimbe pe sine. E doar un consum pagubos de resurse, cu care SUA il impovareaza pe nedrept pe contribuabilul american. La fel de resursofag si pauperizant este si Israelul pentru evrei. Benjamin Netanyahu spunea cu emfaza ca a schimbat harta geopolitica a Orientului Mijlociu prin acorduri “abrahamice” cu cateva tari arabe, dar “schimbarea altora” ii secatuieste pe evrei.

“Nu am fost niciodată atât de optimist pentru America”, a spus Biden, reluând tema sustinuta cu o zi înainte în Congres, în care a afirmat că SUA sunt “pregătite de decolare” odată cu succesul campaniei de vaccinare împotriva covid-19. “America s-a intors”, “America decoleaza” suna ca evaluarile bombastice ale regimurilor comuniste de dinaintea prabusirii, cand totul mergea prost, dar agitprop-ul spunea ca totul e maret.  

Înaintea mitingului modest (si in mare parte negrificat) din Duluth – cum modesta a fost si prezenta la Congresul din ziua precedenta, ambele puse pe seama covidului, dar ele pot insemna si o slaba audienta -, Joe Biden a făcut o vizită fostului preşedinte american Jimmy Carter (1977-1981), care trăieste într-un mic oras din Georgia, după plecarea de la Washington. Este posibil ca Biden sa fi tinut sa-l consulte si pe Carter, cel mai batran presedinte american in viata (96 ani) in privinta psihologiei, strategiei si tacticilor de abordare a presedintelui rus Vladimir Putin cu prilejul unui potential summit. Globalistii pun mare pret pe acest gen de prefatare a intalnirilor internationale, dupa cum s-a vazut la Reagan si Trump (mimici, strangeri de maini, jocul privirilor si alte fatete al limbajului corpului, cuvinte cheie etc) prin care vor sa obtina un ascendent asupra interlocutorului.   

Colonia britanica Irlanda de Nord: O demisie si doua manipulari conceptuale: Cromwellista Arlene Foster, prea “liberala”? DUP, partid “unionist”?

Colonia britanica Irlanda de Nord continua sa fie in umbra urmarilor genocidului irlandez, faptuit de englezi in secolul XVII. Englezul Oliver Cromwell, cunoscut in istorie ca dictator regicid, etnocid si religiocid, a savarsit masacrele de la Drogheda si Wexford, impotriva etnicilor si catolicilor irlandezi, in timpul campaniei engleze din Irlanda (1649-1650).

Umbrele genocidului irlandez se intind si azi asupra Irlandei. Nord-irlandezii sunt mentinuti dezbinati de patria mama. Populatia irlandeza din Irlanda de Nord este tinta unor genociduri discrete, ca genocidul cultural si genocidul asimilarii. Nu in ultimul rand, in galeria armelor subtile antiirlandeze intra confuzarile si manipularile prin concepte distorsionate.

Ca o “cromwellista” – un cuvant care in mentalul colectiv a devenit sinonim cu cel mai exacerbat antiirlandism – s-a pozitionat si Arlene Foster, prim-ministru al Irlandei de Nord si lider al Partidului Democrat Unionist (DUP). Ea şi-a anunţat miercuri demisia din cele doua funcţii, pe 28 mai de la sefia DUP si la sfarsitul lui iunie de la sefia guvernului, pe fondul unor acuzatii nefondate din partea unor “cromwellisti” ai aripii extremiste din partid.

Potrivit pretextului ultradurilor din DUP, Arlene Foster ar fi fost prea “liberala” in calitate de premier si de lider de partid in privinta dosarului Brexit si a agendei sociale. Dimpotriva, Foster a incercat sa saboteze aplicarea protocolului nord-irlandez din acordul comercial post-Brexit si a avut o atitudine neprofesionista fata de partea europeana.

Termenul “Unionist” din denumirea DUP este neconform pentru un partid care sustine perpetuarea anexarii si a statutului de colonie al Irlandei de Nord, in stapanirea Marii Britanii. Unionismul este specific partidelor de reunificare cu patria mama a unui teritoriu care i-a fost smuls prin razboi si se afla sub ocupatie straina. DUP se incoroneaza cu un termen uzurpat, pentru a crea confuzie si a se legitima fraudulos. „Unirea” irlandezilor cu britanicii este o aberatie absoluta. Unionismul este aspiratia irlandezilor, este unirea nord-irlandezilor cu irlandezii.       

Ratificarea post-Brexit: Regatul exultă imperial, nerăbdător pentru un nou viitor “global” (colonial?), dar europenii rămân critici cu “eroarea istorică”

UE a ratificat acordul post-Brexit/ https://www.caleaeuropeana.ro/boris-johnson-saluta-ratificarea-acordului-post-brexit-de-catre-parlamentul-european-este-pasul-final-dintr-o-lunga-calatorie-oferind-stabilitate-noii-relatii-cu-ue-asteptam-cu-nerabdare-viitorul/

Guvernul de la Londra a exultat efectiv, miercuri, la vestea ca eurodeputatii de la Bruxelles au ratificat acordul comercial post-Brexit, încheiat intre Regatul Unit şi Uniunea Europeană. E un semn ca unda verde a fost intens asteptata. Culoarea rosie ar fi dat probabil peste cap planurile regatului, puse deja in miscare, care a exclus aplicarea provizorie a textului dupa 30 aprilie.

Nu se stie ce optiune ar fi avut Londra in ipoteza neratificarii acordului, de a riscat un “ultimatum” al neprelungirii provizoriului. Cert e ca aceasta are planuri in derulare, organizate in jurul ratificarii, pe care europenii i-au dat-o ca act de bunavointa. UK vorbeste de “suveranitate egala” cu comunitarii UE, dar lipsa unui acord ar fi avut efecte clar  inegale, ca raport 1/27.

“Această săptămână e pasul final dintr-o lungă călătorie, oferind stabilitate noii noastre relaţii cu UE ca parteneri comerciali vitali, aliaţi apropiaţi şi egali suverani. Acum e timpul să aşteptăm cu nerăbdare viitorul şi construirea unei Marii Britanii mai globale” a spus premierul britanic Boris Johnson, dupa ratificarea europeana.

Este de remarcat reevocarea stereotipa de catre premierul Boris Johnson a tezei “Global Britain”, un pericol potential pentru Natiuni, ca posibil indiciu al preocuparii pentru reinvierea imperial-coloniala a regatului britanic. Un specific, ca de metropola coloniala, al sistemului politic britanic este ca de facto autocratia a fost transferata de la monarh la premier. David Frost, fostul negociator-sef al acordului post-Brexit, a iterat idei similare, privind “certitudinea”, “concentrarea” asupra “viitorului” etc.

Acordul post-Brexit, un document detaliat, de 1.250 de pagini, va face practic imposibila nerespectarea sau “ciupirea” mascata a unor prevederi, cum Globalismul procedeaza de regula. Nerespectarea regulilor internationale, bi sau multilaterale, a fost mult timp sursa secreta a avantajelor sale unilaterale, care i-au dat o statura gonflata global. Orice incalcare a acordului va atrage dupa sine importante sanctiuni financiare si comerciale, de descurajare. Aprobarea acordului, după o dezbatere de cinci ore, a fost însoţită de supunerea la vot a unei rezoluţii fără caracter obligatoriu, în care aleşii europeni califică Brexitul drept o “eroare istorică”.  

Secta fanatică a progresismului american (cu adepți printre europeni) și obsesia supremației globale: Contraopinii la “expulzarea Rusiei din Europa”

“Expulzarea Rusiei din Europa”? Cred ca autorul se intrece pe sine in privinta idealizarii occidentului si a corectitudinii politice. Ce este acest mitologizat occident, acoperit cu o perdea veche si uzata, ca o sfanta sfintelor, prin ale carei ochiuri facute de molii nu se vede decat o singura entitate geopolitica, aflata la randu-i in criza? Dar aceasta dezlantuire furibunda a criticismului de razboi rece, trecut de faza timpurie? Nu cumva occidentul infrumusetat este o utopie a suprematiei globale si criticismul care urateste orientul este o distopie care grefeaza naravurile occidentale – scopul de expansiune geopolitica si mijloacele zise liberale – pe topicul oriental?!

Din punct de vedere al religiei sectante a suprematiei, Europa e fortat definita ca occidentala. Intr-o formulare atat de extinsa, ea poate la fel de bine sa fie orientala. Depinde de unde o privesti si de cine are capacitatea de trendsetter. A alege sa faci un partid dupa modelul unei secte fanatice – cum e progresismul american, care tinteste sa faca prozeliti si printre europeni, adepti ai obsesiilor antirusesti, precum cea a „expulzarii” -, e cea mai proasta alegere. De ce se vorbeste de conflict si nu de destindere? De continuarea conflictului si nu de stoparea lui? Daca istoria este un cerc care se invarte, depinzand doar de viteza lui de rotatie pana cand fapte si situatii din trecut se vor repeta in prezent, nu pot decat sa remarc ca al doilea razboi rece, care se asteapta sa fie oficializat pe 14 iunie 2021, la summitul NATO de la Bruxelles, are acelasi declansator geopolitic, care in 5 martie 1946, la Fulton (SUA), a declarat inceperea primului razboi rece.

Daca presedintelui rus Vladimir Putin i s-au pus in cont cele mai absurde si inimaginabile pacate politice, sunt surprins sa constat ca occidentalii isi cauta cu indarjire un lider dupa prototipul nazist, din perioada 1933-1945. Se pare ca l-au si gasit, judecand dupa apropiata vizita in Europa a presedintelui progresist al SUA, Joe Biden, si a proiectiilor geopolitice cu care acesta este impachetat, inclusiv prin instigarea lui la un razboi impotriva Rusiei, cum a facut autorul intr-un articol, de-ti sta mintea in loc! Nu trebuie sa cream o karma a confruntarii in sarcina viitoarelor generatii de politicieni americani, europeni si rusi.

In SUA, nu se poate intrezari in curand o alternativa reala la progresism, adesea asociat cu fascismul de catre critici si confirmat de evenimente (v. vandalizari ale statuilor, purificari rasiste ale istoriei si culturii, asalturi asupra democratiei ale echipelor de soc BLM etc, ca acte si unelte ale progresismului). Consecintele sunt periculoase nu atat pentru lideri, pe care oricum biologia ii scoate din scena, in primul rand pe cei foarte in varsta, cat mai ales pentru poporul (popoarele) si tara (tarile) lor, care raman sa traga ponoasele vremuri indelungate. E vitala o schimbare de curs euro-atlantic, spre destindere si cooperare.

In Europa, o data cu retragerea cancelarului german Angela Merkel, va avea loc o primenire a elitei politice conducatoare europene. Schimbarea este asteptata si in Regatul Unit, unde britanicii s-au saturat sa suporte autocratia, amagitor transferata de la monarh la premier. Alternative sunt si in Rusia (Aleksei Navalnii) si in Belarus (Svetlana Tihanovskaia), care sunt sustinute intens de americani si de restul occidentului, frizand ingerinta. Spectacolul expulzarilor diplomatice este dizgratios. E nevoie de mai multa diplomatie, nu de mai putina. Ne-am aliniat si noi mecanic la isteria expulzarilor. E o imitatie toxica care umbreste titulescianismul, stralucitul spirit roman al diplomatiei europene, al pacii si al destinderii.  

https://www.contributors.ro/expulzarea-rusiei-din-europa-de-la-diplomatii-spioni-la-linia-rosie-a-lui-putin-si-ce-se-ascunde-intre-cele-doua-demonstratii-de-forta/        

Evrei viscerali îşi fac de cap în Franta: Înapoi la “justiţia” tribală a pustiei, a lapidării şi a linşării?

Nimeni nu isi face singur dreptate. Cu atat mai putin gloata, care este irationala. Justitia este exclusiv investita cu autoritatea publica de a judeca. Sunt chestiuni de civilizatie si de cultura juridica. Cazurile de substituire a justitiei de catre multime, actuale si trecute, petrecute in progresismul american si in fostul comunism european, sunt inumane, de un primitivism infiorator.

Comunizarea justitiei sau justita comunala, de sorginte iudaist-comunista si terorist-trotkista, in care cea din vremurile biblice recurgea la lapidare si linsare, iar cea a bolsevismului timpuriu administra “dreptatea” cu pistolul pe masa, nu are ce cauta in societatile noastre, ale civilizatiei post-moderne. Din pacate, uneori mai apar urmasi ai justitiarilor viscerali.  

Un caz de justitie ceruta de strada s-a intamplat duminica in Franta. Cateva mii de oameni, in majoritate evrei, s-au adunat, la Paris si in alte orase, pentru a contesta lipsa procesului de judecata după asasinarea lui Sarah Halimi, o sexagenară evreică, în 2017, de catre un psihopat, care, declarat iresponsabil, a fost internat la psihiatrie.

Sub sloganul „Fără dreptate, fără republică”, manifestanții parizieni s-au întâlnit la Place du Trocadéro la inițiativa unui colectiv „Agissons pour Sarah Halimi”. Pe pancarte erau scrise mesajele „Justiție încălcată?” sau „Justiție pentru Sarah Halimi”. „Zgomotul a crescut și speranța a revenit. Speranța ești tu, aici”, s-a spus de pe podium.

Sunt de retinut cuvantul “zgomot”, cerut manifestantilor sa-l faca, si faptul ca ei voiau sa decida daca e nevoie sau nu de “republica”. Important e insa ca gloatacii (v. gloata) sa ramana cu zgomotul si justitia cu sentintele. Nu invers. “Personalități printre care Yvan Attal, Pascal Légitimus, Alexandre Arcady și Cyril Hanouna și-au declarat „solidaritatea” cu familia Halimi și au cerut „schimbarea legii”, prin mesaje difuzate pe un ecran gigant.

Sapte experți psihiatrici care l-au examinat pe Kobili Traore, consumator curent de canabis, au constatat ca era într-o stare deliranta când și-a ucis vecina, Lucie Attal, cunoscută și ca Sarah Halimi, de 65 de ani. Curtea de Apel din Paris a concluzionat că a existat o tulburare mintală care i-a abolit discernamantul  si controlul asupra faptelor sale la momentul crimei, decizie pe care Curtea de Casație a considerat-o conformă cu legea.

Imposibilitatea si nevaliditatea unui process in cazul unui psihopat a stârnit o mare frustrare în cadrul unei părți a comunității evreiești franceze, vizată de mai multe atacuri mortale din ultimii ani. O gloata care cere contrariul e mai nebuna decat nebunul, fapt de altfel confirmat de studiile de psihologia multimilor, care sunt irationale.

Orice crima e regretabila si condamnabila. Dar in privinta unor cazuri de crime si in randurile minoritatii evreiesti, situatia nu e neobisnuita, reproduce fenomenele sociale. Evreii nu au cum sa nu faca parte din statisticile privind crimele, atata timp cat ei fac parte din societate. Ca evreii vor sa fie intr-o bula de confort, ca o minoritate de lux, in afara societatii reale, e o alta problema, e imposibil.

In cazul evreicei Sarah Halimi din Franta se incearca impunerea justitiei multimii, ca in cel al negrului George Floyd din SUA, cand presedintele progresist Joe Biden s-a autopronuntat politic in procesul politistului Derek Chauvin, ca sunt dovezi “coplesitoare” sa fie condamnat. Justitia rasista, facuta de negri, atat a asteptat, practic l-a canibalizat juridic pe aparatorul legii. Insa e limpede, justitia prin canibalizare, lapidare sau linsare nu are ce cauta in sanul civilizatiei, locul ei e in mijlocul pustiei.

Miza ascunsă a recunoaşterii de către SUA a „genocidului” armean: Viruşii Globalismului ţintesc infectarea geopolitică a armenilor din Siria

#Syria #Aleppo/ Syria: Candlelight rally commemorates 106th anniversary of Armenian genocide in Aleppo

Biliardul geopolitic al lui Joe Biden: Lovind bila armeana, crede ca va puncta impotriva turcilor si va abate atentia de la genocidul arab/ „He-he-he, geopolitica e lucru mare!”, pare sa-i spuna Biden lui Erdogan

Statalizarea Globalismului a urmarit de la inceput accederea la dominatia mondiala, prin atacuri succesive asupra Natiunilor, directe si indirecte, vizibile si obscure, vizand slabirea, dezbinarea si supunerea acestora.

In acest scop existential al Globalismului, al ratiunii sale de a fi, sintetizate geopolitic in deviza “Dezbina si stapaneste”, se inscrie si “recunoasterea” de catre presedintele SUA, Joseph Biden, a “genocidului” armean.

Tinta oculta a acestei “recunoasteri” e reinfectarea de catre virusii Globalismului a plagii pe care a reprezentat-o tragedia armeana din urma cu 106 ani. Globalistii spera ca astfel sa-i atraga pe armenii sirieni in destabilizarea Siriei.

Acest viclesug evreiesc nu are nicio sansa de reusita. El arata inca o data un modus vivendi primitiv, care se ascunde sub o masca umana. Armenii sirieni sunt loiali Siriei, cea de-a doua lor patrie, stiind ca reincendierea ei le-ar pune in pericol securitatea si i-ar pune din nou pe drumuri. Ei sunt martori ai genocidului arab care se intampla sub privirile lor si ale tuturor, in Palestina vecina.

Intre genocidurile armean si arab exista o conexiune cauzala si teleologica. Cauza lor comuna se pierde in vremurile tulburi ale primului razboi mondial. Ele au fost instrumentate cu intrigi politico-diplomatice abile si finantate de catre agentii geopolitici ai Globalismului, care a subordonat ambele genociduri scopului sau existential.

Stapanii “banilor blestemati” i-au aruncat pe armeni si pe arabi, impreuna cu toata omenirea, in acelasi mare macel, care a slabit toate Natiunile. Numai Globalismul a iesit intarit si victorios. De atunci a inceput seria marilor nenorociri ale Natiunilor, care nu va fi oprita si daunele reparate decat prin Solidaritate si Natiocratie globale.

Deosebirea dintre genocidul armean si cel arab tine de un decalaj de timp, in functie de marimea tintei si de oportunitatile globaliste. Dintre cele din urma, unele au fost pandite, altele au fost create (cele doua razboaie mondiale). Genocidul armean a avut loc atunci, la inceputul veacului trecut, al primului “mare razboi”. Genocidul arab a inceput dupa a doua conflagratie mondiala si se desfasoara si acum, la inceputul acestui secol si al unui nou “razboi rece”.    

Impactul recunoaşterii genocidului armean de către SUA: Vor creşte presiunile internaţionale pentru recunoaşterea genocidurilor amerindian şi arab

SUA: Preşedintele Joe Biden a recunoscut genocidul armean. Turcia contestă, argumentand ca este o politizare de catre terti/ Sursa: https://www.stiripesurse.ro/biden-sua-genocid-armean_1756818.html

Preşedintele SUA, Joe Biden, a calificat, sambata, drept “genocid” moartea a 1,5 milioane de armeni provocata de catre otomani la inceputul primului razboi mondial, in 1915.

În comunicatul Casei Albe cu prilejul zilei de comemorare, 24 aprilie, se menţionează pentru prima dată cuvântul “genocid”. Presedintele Joe Biden a declarat ca “Americanii îi onorează pe toţi armenii care au pierit în genocidul care a început pe 24 aprilie în urmă cu 106 ani”.

“Afirmăm istoria. Nu facem acest lucru pentru a copleşi pe nimeni, ci pentru a ne asigura că ceea ce s-a întâmplat nu se va mai repeta niciodată”, a motivat presedintele SUA.

Preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a reactionat imediat, denuntand “politizarea de către terţi’” a dezbaterii din jurul acelei perioade a istoriei, din vremuri de razboi. Turcia contestă utilizarea termenului de “genocid” impotriva armenilor. Ankara respinge acuzaţia că ar fi existat o încercare de exterminare şi argumenteaza ca au fost masacre reciproce pe fondul războiului civil şi al foametei, care au făcut sute de mii de morţi în ambele tabere.

Este insa putin probabil ca presedintele american Joe Biden va obtine efectul politicianist scontat, de culpabilizare a Turciei moderne, prin politizarea si juridicizarea retroactiva a ceea ce ONU si Conventia pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid au definit in 1946 drept genocid.

Dimpotriva, deschizand cutia Pandorei, a genocidurilor, Joe Biden ar putea starni un efect contrar, dintre cele mai devastatoare pentru imaginea si credibilitatea SUA, care dupa 1776 au savarsit genocidul amerindian. Dar nu numai, SUA sunt “campioane” absolute la razboaiele de agresiune si sunt acuzate de numeroase crime de razboi, inclusiv in secolul XXI (v. razboiul SUA in Afganistan).

Insa dreptul international postbelic in aceasta materie a dispus pentru viitor. Din acest motiv, in mod egal “genocidurile” amerindian si armean nu pot fi retinute juridic. Legea nu se aplica retroactiv. Lipsa principiului neretroactivitatii dreptului international privind crima de genocid ar destabiliza comunitatea internationala. Neretroactivitatea ar fi o sursa de procese si condamnari nesfarsite, o extensie absurda pana la inceputurile istoriei!

Genocidurile sunt retinute juridic, in acceptiune sanctionatorie, doar dupa 1946, cand legea penala internationala a dispus pentru viitor. Pe aceasta baza juridica, extrem de culpabil si de sanctionabil este faptul ca SUA sunt complice la crima de genocid a Israelului impotriva arabilor palestinieni.

La tulburarile din aceasta saptamana din Ierusalim, mişcarea evreiască de extrema dreaptă Lahava  a scandat “Moarte arabilor!”, ceea ce potrivit Conventiei ONU, citate, art. III, litera c, este o fapta penala de  “incitarea directă și publică la comiterea unui genocid”.

Insa conform aceleiasi Conventii a ONU, art. II, litera c, SUA sunt autoare de genocid impotriva arabilor palestinieni, prin “supunerea intenționată a grupului la condiții de existență care antrenează distrugerea fizică totală sau parțială”.

Prin urmare, motivarea presedintelui american Joe Biden a “recunoasterii genocidului armean” este ipocrita, implicit autoinculpatoare. Genocidurile s-au repetat postbelic, cand dreptul international le-a incriminat, iar ele au avut ca autor sau complice chiar pe Statele Unite ale Americii!

Impolitete la summitul climatic: Blinken l-a intrerupt pe Macron si i-a dat cuvantul lui Putin, apoi a revenit la antevorbitor. Un complex sau o manipulare?

Sursa: https://ziare.com/international/stiri-externe/probleme-tehnice-la-summitul-privind-clima-macron-intrerupt-de-putin-1674840

Un incident protocolar, etichetat drept “tehnic”, a avut loc joi, la summitul climatic organizat online de SUA si moderat de secretarul de stat american Antony Blinken.

E o dovada de necuviinta ca moderatorul unui summit sa intrerupa discursul unui participant pentru a da cuvantul altui participant, apoi sa revina la cel intrerupt.

Acest lucru l-a facut Blinken, care a intrerupt discursul preinregistrat al presedintelui francez Emmanuel Macron pentru a-i da cuvantul presedintelui rus Vladimir Putin.

În timp ce Macron insista asupra importanţei de a continua lupta împotriva încălzirii globale, Blinken l-a întrerupt brusc, aparent fără să-şi dea seama că discursul preşedintelui francez nu s-a terminat, şi i-a dat cuvântul lui Vladimir Putin, care se exprima în direct.

Insusi Vladimir Putin a părut oarecum luat prin surprindere. După un moment de ezitare, în care Putin a părut să se îndoiască de faptul că e rândul său, acesta şi-a început discursul.

Antony Blinken a reluat apoi înregistrarea cu Macron, explicând că s-au produs „dificultăţi tehnice”. Motivele acestei probleme de difuzare nu au fost precizate.

La pretentia SUA de suprematie tehnologica, e imposibil si inacceptabil ca la un eveniment cu miza imagologica sa aiba loc un incident tehnic sau o greseala protocolara. De fapt, incidentul nu a fost tehnic, ci uman, de natura diplomatica.

SUA au mai facut “greseli” protocolare pe timpul intalnirilor diplomatice, cu imnul de stat sau cu steguletul de la masa convorbirilor, dar de fiecare data au transmis un semnal.

Ce semnal a vrut sa transmita Blinken de aceasta data? O inducere de animozitati intre cei doi terti? O supraordonare liderologica in materie climatica a primului vorbitor? Un complex psihologic, tributar vointei de a arata ca este la butoane? Oricare ar fi cauza, Blinken a dovedit neprofesionalism diplomatic, incidentul de impolitete il va urmari, va face sa fie evitat si ii va scurta cariera.  

Propaganda supremaţiei nu merită viţelul cel gras

Meritul summitului climatic international, organizat online de presedintele Statelor Unite ale Americii (SUA), Joe Biden, a fost dat, incontestabil, de sensibilizarea suplimentara a statelor privind gravitatea incalzirii globale si de revizuirea in sus a angajamentelor de reducere a emisiilor poluante.  

Insa acest merit a fost pus serios in umbra de intentiile manifeste ale lui Biden de a da o “a doua viata”  nefastei propagande a suprematiei SUA si de a supralicita laudaros asumptiile progresiste, in stilul comunistilor, de ruptura intre angajamentul politic si bilantul contabil real.

Presedintele Joe Biden a anuntat un obiectiv “ambiţios”, practic de a dubla reducerea emisiilor poluante faţă de nivelul asumat precedent. El a afirmat ca SUA vizează o diminuare a emisiilor cu efect de seră cu 50 până la 52% până în 2030, pornind de la nivelul din 2005, în condiţiile în care vechiul angajament era de a scădea aceste emisii cu 26-28% până în 2025. Noul angajament ar permite economiei SUA să atingă neutralitatea emisiilor până în 2050.

Biden a avertizat asupra “costului inacţiunii” şi a elogiat beneficiile economice “extraordinare” pe care le pot aduce reformele ecologice. Mesajele lui au mangaiat astfel urechile semnatarilor acordului climatic de la Paris cu ceea ce acestia voiau sa auda. Dar nu numai atat, Biden a interpretat partitura promisiunilor cu cea mai mare “virtuozitate”.

Magulit probabil de gandul ca angajamentele sale marete i-au coplesit pe participanti, ori poate ca asa fusese prevazut la repetitiile globaliste privind calibrarea emotiilor neglobalistilor, Biden a trecut la nivelul urmator. El a cerut lumii să urmeze exemplul american si a pretins practic vitelul cel gras pentru “intoarcerea” SUA.

Totuşi, înainte de a face presiuni asupra altor poluatori să accelereze lupta împotriva încălzirii globale, multi au observat indreptatit ca Joe Biden trebuie să dea socoteala pentru iesirea unilaterala din acordul climatic a SUA, care a lucrat impotriva celorlalti, si asigurări ca nu se va repeta abordarea inconstantă de până acum, în această privinţă.

In mod evident, un corijent sau un chiulangiu nu poate primi premiul clasei, iar acest lucru universal valabil a fost exprimat săptămâna trecută de diplomaţia chineză, care, foarte plastic, s-a referit la SUA ca fiind un “elev rău care se întoarce la şcoală după ce a chiulit de la cursuri”.

Revendicarea de catre Statele Unite a vitelului cel gras, pe motiv ca “s-au intors”, este nemeritata. In pilda biblica, fara dubiu calchiata de Biden, fiul ratacitor “s-a intors” cu umilinta si cainta. Nu el a cerut sa i se taie vitelul cel gras pentru ca “s-a intors”, si-a vazut lungul nasului prin a se simti culpabil si a nu-si depasi statutul derivat, de descendent. Dar mai presus este un fapt esential, cat timp a fost absent nu a lucrat impotriva celor de unde a plecat.

Summitul privind clima, cu un cert scop de imagine, se încheie vineri, când, potrivit unui oficial din administraţia americană, Washingtonul va putea anunţa cu claritate că “SUA s-au întors”. Cu acest prilej, bine ar fi ca SUA sa ingroape adanc si definitiv trufia suprematiei si sa spuna ca fiul risipitor: “Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.” (Luca, 15, 21).

Reunificarea Rusiei: Conflictul din Donbas

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Conflictul_armat_din_Donbas

Trexsr, nu te-ai saturat de balivernele tale antirusesti? Sau in acest mod mai castigi si tu un ban? Or pentru tine continua sa fie un secret al lui Polichinelle ca teritoriile Crimeea si Donbas sunt indiscutabil si in intregime rusesti? Ignori ca in acest sens pledeaza decisiv cele doua mari argumente care conteaza, dreptul istoric si dreptul majoritatii?

Crimeea, data Ucrainei de catre liderul comunist Hrusciov in 1954, a revenit la patria mama Rusia in 2014.  Nu prin “invazie” si „anexare”, cum ponegreste Occidentul Rusia, ci printr-un referendum covarsitor. Or wilsonianismul in 14 puncte, din 1918, nu mai este valabil in sec. XXI?! Donbas e o problema de reunificare rusa, cum a fost cea germana.

Din perspectiva globala, intr-adevar, dezmembrarea URSS a fost cea mai mare catastrofa geopolitica, care a afectat grav echilibrul mondial. Dar din perspectiva teritorialitatii, cea mai mare catastrofa a Rusiei a fost ramanerea unor teritorii ruse in captivitatea Ukrainei, dupa abandonarea sovietismului, in 1991. Astfel, Ukraina a devenit si continua sa fie un rezervor al sechelelor teritoriale ale comunismului est-european. Reunificarea Rusiei cu fostul sau teritoriu de margine (kraina) din estul Ucrainei, Donbas, cuprinzand regiunile Donețk și Luhansk, este sarcina acestui secol, care va inchide definitiv cercul istoric al razboiului rece.