Suveranitatea unilaterală și sindromul stockholmian: Două modalități politice de control mental colectiv, utilizate de Evrei împotriva Perșilor și Arabilor

10/04/2021
Benjamin Netanyahu testeaza limitele manipularii arabilor si iranienilor cu metodele „suveranitatea unilaterala” si „sindromul stockholmian”

Istoria a demonstrat ca atacurile psihologice pot fi devastatoare si decisive ca cele militare. Daca ierihonistii ar fi raspuns adecvat razboiului psihologic evreiesc si cu atacuri aliate din spate, Ierihonul nu ar fi fost cucerit. Atunci, inca nu se stia de atacul psihologic, pe care Abraham si Moise il experimentasera cu succes, inclusiv intern, si nici de ceea ce, azi, numim solidaritate regionala (sau, extinsa, solidaritate globala).

Clamarea suveranitatii unilaterale si inducerea sindromului stockholmian sunt doua tipuri de atacuri psihologice pe care premierul israelian Benjamin Netanyahu le utilizeaza pe scara larga in Orientul Mijlociu, tintind suprematia Israelului. Suveranitatea unilaterala evreiasca nesocoteste si incalca suveranitatile tertilor, ale tarilor din regiune, iar sindromul stockholmian proiectat de evrei cere victimelor agresiunilor evreiesti sa-si simpatizeze agresorii. Va puteti imagina o mai mare si indignanta malformare psihologica si propagandistica a realitatii?! Ca victimele sa-si iubeasca calaii?! Si totusi, ea exista, inca neclar identificata si, cu atat mai putin, denuntata si contracarata. 

Aceste doua modalitati politice de control al mentalului colectiv, etnic si regional, sunt folosite de Evrei impotriva Persilor si a Arabilor. Ele sunt aplicate pe cele doua directii in mod independent sau combinat, simultan sau decalat. Mai frecvente si vizibile sunt atacurile pe suveranitate impotriva Siriei si a Libanului, dar si a Iranului, in acest din urma caz mai rar in mod direct din cauza unei semnificative forte de reactie iraniene (un indiciu!). Provocarea evreiasca a sindromului Stockholm se manifesta in relatiile cu arabii, in mod deosebit in ultima vreme, prin asa-zisele acorduri de “normalizare”.

In saptamana care s-a incheiat, psihologizatorul Netanyahu – zis si “Solomnyahu”, un stapan absolut al israelienilor ca biblicul rege-dictator Solomon, dupa moartea caruia regatul unit al evreilor s-a dezmembrat, ce pare un blestem cvasi-invariabil post-dictaturi -, a trambitat Holocaustul in Orientul Mijlociu, cersind compasiune si infricosandu-i pe potrivnici, pentru a cladi pe ele suprematia Israelului.

Gestul de un tupeu fantastic al lui Netanyahu, menit sa-i reabiliteze imaginea si puterea deteriorate de coruptie, abuzuri de putere si crime de razboi, a avut loc cand la Viena se discuta acordul nuclear iranian, din 2015. Dar Holocaustul nu are nicio legatura cu iranienii, arabii si regiunea. Declaratiile lui Netanyahu au fost ca un hodoronc-tronc, prin urmare rational ele trebuie sa lase reci partile tintite. Semnificativa pentru zona e Ziua Nakba, cand evreii le-au furat palestinienilor tara.

 “Un acord cu Iranul care ar deschide calea armelor nucleare, nu ar fi în niciun caz obligatoriu pentru noi”, a spus cu ipocrizie premierul israelian, in conditiile in care Israelul e suspectat ca are bomba atomica, nu permite controlul AIEA si nu respecta rezolutiile ONU. Netanyahu si-a expus unilateralismul, ca si cand Israelul ar fi deasupra Natiunilor, într-un discurs pe care l-a sustinut la Memorialul Yad Vashem din Ierusalim, cu ocazia Yom Hashoa (Ziua Amintirii Holocaustului şi a Eroismului).

Israelul acuză Iranul că încearcă să dezvolte arme nucleare, ceea ce Teheranul a negat întotdeauna. “În timpul Holocaustului, nu am avut nici capacitatea de a ne apăra, nici suveranitatea pentru a face acest lucru”, a adăugat Benjamin Netanyahu. “Astăzi avem un stat, o forţă de apărare şi avem dreptul deplin şi natural ca stat suveran al poporului evreu de a ne apăra împotriva duşmanilor nostri”, a subliniat el, ilustrandu-si cu cinism teza suveranitatii unilaterale, sugerand ca doar Israelul are dreptul la suveranitate, nu si tarile adverse, ale caror suveranitati nu conteaza.

La fel de penibil si de respingator este si demersul evreilor de a le induce arabilor sindromul stockholmian, prin care agresorii evrei sa fie iubiti de victimele arabe. Carligele cu care Israelul i-a agatat pe Arabi sunt acordurile pentru normalizarea relatiilor diplomatice israeliano-arabe, o masinatiune clocita si pusa in scena de fostul secretar de stat american Mike Pompeo, al ex-presedintelui Donald Trump. Probabil ca pentru reusita acestei diversiuni a celui care a fost si sef al CIA, masonii i-au mai dat un grad de maestru; cert, o recompensa tot a primit, prin angajarea la Fox News.

In ultimele luni, Israel a incheiat acorduri de normalizare a relaţiilor diplomatice cu mai multe tari arabe, în special cu Emiratele Arabe Unite şi Bahrein, ţări arabe din Golf unde diasporele evreieşti, aceste seminte Globaliste ale imburuienirii si distrugerii Natiunilor, au organizat în acest an pentru prima dată ceremonii publice cu ocazia “Zilei Amintirii”.

Evident, sunt tentative de spalare a creierelor arabilor, care au suferit enorm de pe urma evreilor, cu samavolnice rapturi teritoriale, oribile crime de razboi si acte de terorism in masa, cu milioane de morti, raniti, refugiati, persecutati etc, care pentru arabi reprezinta mai mult decat 1001 de Holocausturi, pentru ca nu sunt povesti inflorite, ci realitati crude din istoria lor actuala si recenta, monitorizate de ONU si verificate din multe surse independente.  

“În acest moment, un muzeu din Dubai organizează un eveniment pentru amintirea victimelor Holocaustului”, a spus premierul israelian. “Acesta este un semn al unei schimbări binevenite în relaţiile dintre arabi şi evrei”, a adăugat el. “Regiunea Golfului a cunoscut o schimbare în ultimii ani când este vorba despre discutarea Holocaustului”, a declarat Houda Nonoo, fostă ambasadoare a Bahreinului în Statele Unite şi membră a Asociaţiei comunităţilor evreieşti din Golf. Ce are sula cu prefectura?! Ce are Holocaustul cu Arabii? Discutati despre Nakba, inceputul martirizarii Arabilor! Contracararea incepe o data cu identificarea. O data ce au fost descifrate cele doua tipuri de atacuri psihologice la adresa Arabilor si Iranului – clamarea suveranitatii unilaterale si inducerea sindromului stockholmian – e cazul ca impotriva lor sa inceapa sa functioneze raspunsuri psihologice pe masura si o solidaritate islamica regionala intarita, arabo-iraniana.


Desfiinţarea ENA (FR): Un mic comentariu atipic

10/04/2021
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98coala_Na%C8%9Bional%C4%83_de_Administra%C8%9Bie_din_Fran%C8%9Ba#/media/Fi%C8%99ier:%C3%89cole_nationale_d%27administration,_Paris_25_July_2015.jpg

Preşedintele Frantei, Emmanuel Macron, un politician vizionar, reformator si democrat, caracteristici care nu se afla intotdeauna impreuna, a anunţat, joi, desfiinţarea celebrei institutii de educatie inalta École Nationale D’Administration (ENA) – Scoala Nationala de Administratie (SNA) -, care de peste sapte decenii a format elita franceza.

Certificatul de nastere al ENA a fost parafat in 1945, dupa care a urmat un proces de implementare care i-a avut ca parinti cofondatori pe Charles de Gaulle, Maurice Thorez (liderul Partidului Comunist Francez, semnatar al decretelor de fondare a ENA) si Michel Debré. ENA va fi înlocuita cu Institutul Serviciului Public (ISP), o nouă scoala superioara, care este proiectata sa fie “mai deschisa diversităţii” şi mai puţin elitista, cu o “selectie mai putin determinata social”.

Prin aceasta reforma a educatiei inalte, Macron isi indeplineste o promisiune din campania electorala. Acest angajament reformist l-a reiterat in timpul crizei vestelor galbene, din 2019, care au avut pe agenda protestelor si inegalitatea socială şi politicile despre care vestacii susţin că favorizează elita. Institutul Serviciului Public se va afla la Strasbourg, unde a funcţionat şi ENA din 1991. Intr-adevar, elitismul devine steril cand se rupe de realitate si este suficient siesi, iar Macron, care pare sa aiba acel fin si rar simt al realitatii, care defineste marile spirite ale politicii, tocmai acest lucru l-a sesizat si incearca sa-l dezradacineze.

Totusi, aceasta reforma educationala, care va restrange elitismul celor care se izoleaza in turnuri de fildes si va dezvolta civismul, responsabilitatea sociala si angajarea in serviciul public, nu este lipsita de pericole. Cel mai mare risc este sacrificarea meritocratiei si promovarea mediocritatii. Revolutiile anticomuniste est-europene au avut si un obiectiv de eliberare a societatii de stupido-kratie, de inlaturare a anomaliei ca prostii sa-i conduca pe destepti.O reforma educationala seamana cu un experiment, in care unele variabile pot sa scape observatiei si controlului, de aici necesitatea monitorizarii si actualizarii necontenite. A-i imita pe Globalisti, cu „diversitatea”, inseamna a importa riscurile Alaric sau Germanicus, cum s-a dovedit imitarea sistemului politic al presedintilor americani, un risc pervers care in numai 200 de ani a spulberat monarhiile europene.

Istoria dictaturilor semnaleaza trei astfel de tipologii ale stupido-kratiei. Comunismul si-a recrutat liderii si activul din randul muncitorilor (al lumpenilor). Fascismul urma sa-si bazeze colonizarea Europei de Est pe o retea militara si administrativa recrutata din randul taranilor, cu teoria ca un taran umil si sarac cocotat intr-o functie nazista va face totul pentru a nu se intoarce de unde a plecat. Ascensiunea progresismului din Statele Unite, unde infloreste un comunism pe dos, cu o dictatura de rasa in locul celei de clasa, se sprijina pe negri, care rasial sunt instinctuali si abrutizati de mediul salbatic de provenienta (care i-a vaccinat natural cu adenovirusul de cimpanzeu, bagat acum de Bill Gates in serurile sale toxice). Oricat ar dura, progresismul va sfarsi prost, la fel ca fascismul si comunismul, deoarece aceste tipologii sunt impotriva naturii, a inteligentei materiei.

Inteligenta nu se confunda cu instruirea. Un om cult nu e in mod necesar sau automat si un superinteligent. Inteligenta se mosteneste, cultura se dobandeste. E o deosebire intre elita promovata politic, cu procentaje de compozitie privind genul, clasa si rasa, cum e in Statele Unite, si inteligenta naturala, o educatie a genelor in timp indelungat, de-a lungul multor generatii si secole, printr-o selectie naturala lenta. SUA se impauneaza ca detin monopolul cunoasterii stiintifice si al proprietatii intelectuale, pe care l-a avut cat timp a supt de la Europa, dar pe care prin persecutarea albilor deja nu-l mai are, cu atat mai putin in viitor.

Dar intr-o politica rasata, nici inteligenta nu este suficienta, este nevoie de vizionarism, care obligatoriu trebuie sa fie in frunte, pentru a prevedea pericolele la adresa neamului si a cetatii si a le contracara devreme, subtil si decisiv. Poti sa ai un cap calendar, doldora de cunostinte, dar sa nu fii capabil sa vezi in afara lor, sa nu ai simturile cu care sa vezi inainte. Carenta de vizionarism explica de ce insiderii nu au vazut prapastia spre care fascismul si comunismul indreptau popoarele pe care le-au condus. Altfel, ar fi aparut mai de mult si mai multi staufenbergi, parvulesti, gorbaciovi sau alti vizionari, care le-ar fi blocat caile la timp, intr-un fel sau altul. De aceea este important ca elita, inteligenta si vizionarismul sa faca o casa comuna. Deplasarea educatiei inalte de la elita la masa este binevenita atata timp cat meritocratia nu este afectata si nu sunt obturate canalele de identificare si afirmare a genialitatii si a vizionarismului, care sunt deasupra simplei inteligente. Ne framantam pentru a gasi formule adecvate pentru copiii supradotati, dar ar fi inadmisibil sa stricam sita valorica pentru adulti. In acelasi timp, e nevoie de inovatii conceptuale si institutionale, iar constructia lexicala “serviciul public” mi se pare ca se inscrie stralucit in aceasta directie. Ma gandesc deja la ideea privind “Serviciul Public al Apararii”.


%d blogeri au apreciat: